Priveliste superba din balcon in Xirokastello

TIPĂREȘTE

Plecand din Nei Pori, dupa sederea de 1 zi la Stoumbos Apartments -vezi impresii - ne-am indreptat spre Zakynthos pe coasta estica a Greciei, pe o caldura inabusitoare. Adevarul e ca pornisem din Nei Pori pe la amiaza, asa ca era de asteptat sa fie cald, dar sperasem sa fie mai suportabil. "Navigand" cu GPS-ul plus harta, am ajuns dupa-amiaza tarziu, grabindu-ne tare, in Kyllini, pe la ora 7,30, eu tinand minte ca este un ferry la ora aia. Eroare, nu era. Ma rog, a trebuit sa mai pierdem vremea pana la 9,30, cand venea urmatorul. Din cauza faptului ca gonisem ingrozitor sa prindem ferry-ul de 7,30 nu ne-a trecut prin cap sa ramanem in Kyllini pana a doua zi dimineata si sa plecam odihniti pe insula, in cautarea cazarii.

Pornim deci din port pe la 9,30, deja era intuneric. Ajungem in Zante, pana coboram de pe ferry si reusim sa iesim din capitala se facuse deja ora 11. Tipic pentru noi, nu aveam rezervare nicaieri. Daca macar aveam destula minte sa ramanem pe continent pana dimineata... Asa ca incepem, dupa ora 11, sa cautam cazare. Mergem in Tsilivi, Vasilikos, Laganas, Argassi... nimic liber. Mai, trecuse de miezul noptii si noi nu aveam nimic. Nici nu mai gaseam pe nimeni pe la multe pensiuni, lumea ori era iesita in oras, la masa, ori dormeau de mult. Incet, incet, incepem sa realizam ca in noaptea aia (ca seara trecuse de multisor) nu aveam unde dormi decat... ati ghicit, in masina! :-/. Hmmm, ce mai era de facut? Nimic. :-S. Buuun. Ne oprim deci, intre Zante si Argassi, pe malul marii, intr-o parcare, si ne culcam. Asta era, nu mai aveam ce face. Am reusit cumva sa adormim, si ne-am trezit dimineata, pe la 6 (sotul meu), pe la 7 eu. Rupti de oboseala, cu dureri de spate.

Incepem deci sa cautam cazare pe lumina. Am reluat cateva dintre zonele vazute noaptea si am intrebat la pensiunile sau hotelurile care ni se parusera mai atractive. Hotelurile ocupate aproape in intregime, mai erau locuri doar la cele de 4 stele, preturi exorbitante, nu ne interesa.

Ma rog, sa n-o lungesc, dupa vreo cateva ore de cautari fara succes, ajungem in Xirokastello (in momentul ala credeam ca e tot Vasilikos, ulterior am aflat numele corect al locatiei). Ne oprim mai intai la Belvedere, pensiune pe care o "studiasem" intensiv pe booking inca de acasa pentru ca avea cel mai accesibil pret de pe insula (oscilase intre 23- 30 euro) si parea a fi ok. Ajunsi acolo am intalnit o batranica, nu stia cred decat vreo 10 cuvinte in engleza, suficient cat sa ne spuna ca nu are camere libere. Deci bookingu' mintea? :-/. Ma rog, n-am mai avut chef sa asteptam sa vina altcineva sa ne lamureasca, am coborat din masina si am inceput sa cautam in zona.

In fata unei taverne (Florida) am vazut un anunt cu "camere de inchiriat- Rena". Eu am urcat drumul spre Rena, sotul meu a mers mai departe sa cerceteze zona. Dupa ce am ajuns in dreptul pensiunii, am inceput sa "ii dau tarcoale", in speranta ca voi gasi pe cineva acasa. Nu era nimeni vizibil. Camere pareau a fi libere cateva. Ocolesc dar pensiunea si vad un domn la o masuta. Parea proprietarul. Il intreb, plina de speranta, daca au "free rooms". Omul imi zambeste fericit si imi spune ceva in greaca. (Astia din Zakynthos vad ca nu prea o rup pe engleza, mai bine zis putin spre deloc). Si apoi zice ceva de genul (sau asta am presupus eu) "Stai sa o chem pe Rena, ea vorbeste engleza! ". Buuun, o cautam deci pe Rena. Peste tot. O striga grecul cred ca de vreo 20 ori, prin toate colturile curtii si pensiunii. Intr-un final dam de Rena. Da, are camere. Pentru cate persoane? 2. Cate zile? Mai multe. OK, imi arata camera. Incantata, o urmez pe Rena la etaj (la parter stau ei).

Imi explica doamna intr-o engleza relativa (adica un cuvant in engleza, 10 in greaca) ca asta e singura camera pe care o au acum libera. Ca e mica. Nu-i bai, vreau sa o vad. Deschide usa. Vad o camera mica, intr-adevar, nu glumise. Si un balcon, cu usile deschise. In fata marea... superb! » :D«. Impresionata de priveliste, dar si incantata ca am gasit camera, dupa noaptea dormita in masina si drumul istovitor, ii spun Renei ca imi place camera, il sun pe sotul meu, vine si el, zice ca e ok, si intrebam de pret. Rena zambeste incurcata, zice iar ceva in greaca, ne explica (a mia oara :P) ca e camera mica, ca altele sunt mai mari dar nu are altceva liber... Si tot dadea din umeri si parea ca se scuza... Intr-un final, exasperata, o intreb a nus' cata oara cat costa. Zamband, imi deseneaza cu degetul in palma 30. OK, ne convine. O luam. Am platit pe loc vreo 4 zile, urmand sa stam in cele din urma 9 nopti, 10 zile. Am facut cateva poze inainte sa despachetam, apoi ne-am dusulit si ne-am culcat, sfarsiti de oboseala.

Camera 203

Sa incerc sa va descriu. Camera 3, cea mai mica (precis!) din toate camerele Renei, este mica de tot. Mai mica decat cea de la La Copilu' care fusese pana in acel moment pe locul 1 in clasamentul meu personal de camere liliputane. Prietenul nostru @danoradea ne-a zis sa nu ne facem probleme ca doar nu jucam tenis in camera. Ok, dar in asta nu puteai juca nici carti, ca nu aveai unde sta. Bun. Ce avem noi in camera? Un pat, nu mare dar nici mic, cred ca vreo 140X2. Destul de ok. Din lemn. Solid. Drept urmare vanataile de pe picioarele noastre, de la tentativele nereusite de a-l ocoli, noaptea dar si ziua...). Salteaua un pic denivelata, dar nu ceva de speriat. Asternuturi albe, curate. (nu au fost schimbate niciodata cat am stat acolo, in schimb zilnic Rena intindea cearceaful :)). O noptiera mica in stanga patului, cu o veioza pe ea si telecomenzile de la aerul conditionat si televizor. In dreapta patului dulapul, cel mai original pe care l-am vazut vreodata. Cred ca a fost construit de ei, din placaj, si montat direct pe perete. Pe dulap o patura groasa tare, intr-un sac de plastic, si deasupra aerul conditionat, pe care l-am pornit o singura data. E foarte ok, functioneaza bine, problema e ca eu nu pot sa il suport. In dulap oglinda pe partea interioara a usii, cateva umerase, o patura, o perna de rezerva si un lighean albastru.

Pe jos gresie maro. Peretii zugraviti simplu, in alb. Cateva tablouase inveseleau putin albul peretilor. Pe peretele din fata patului montat televizorul, un LCD mic dar functional (l-am pornit de vreo 2 ori, nu am avut cand sa stam sa ne uitam la el).

Intre pat si baie, langa dulap, un covoras mic, multicolor, impletit, foarte bun in momentele cand ieseai cu slapii uzi din baie.

Era sa uit- wifi- bun, are zile si zile. Au fost dati cand mergea brici, altele cand se deconecta frecvent. In anumite zone ale pensiunii e mai puternic, in altele mai slab. Eu am prins un colt pe balcon unde imi citeam mailurile.

Baia

Mica si ea, dar parca aveai mai mult loc decat in camera, cu conditia sa inchizi usa, care se deschidea spre interiorul baii, desigur. (Usa manufacturata si ea din placaj :D). Peretii faiantati pana la jumatate cu placi albastre, cu cateva vaporase decorative din loc in loc. Chiuveta, toaleta, cadita dusului impecabil de curate. O oglinda rotunda, frumoasa, deasupra chiuvetei, o savoniera din ceramica in dreapta ei. In savoniera am gasit un sapunel mic si un fel de plic dintr-o pasla visinie in care erau 2 betisoare de urechi si 2 dischete demachiante. Hartia igienica a fost inlocuita permanent, nu si sapunul, dar aveam tot ce ne trebuia de acasa. Prosoape albe, curate, si mici si mari, cate 2 de persoana. Dusul nu avea perdeluta, din fericire. Se cam uda baia, asa ca, din a doua zi, am gasit o galeata si un mop pe care Rena ni le-a lasat apoi acolo pentru tot sejurul si cu ajutorul lor strangeam apa din baie. Apa calda am avut in permanenta, de la boilerul din baie, doar ca trebuia pornit de fiecare data cand veneam acasa, de la panoul electric de pe hol.

Balconul

Asta a fost piesa de rezistenta a cazarii, si cred ca motivul principal pentru care am ales/ si ramas acolo. Privelistea era superba, drept in fata vedeam, peste copaci, ce-i drept, marea. Si vaporasele, barcile sau chiar ferry-urile care veneau/ plecau din Zante sau dadeau ocol insulei. Marea superba, de un albastru intens. Extrem de frumos peisajul, o vreme am folosit pozele facute din balcon pe post de wallpaper la telefon/ tableta/ laptop. (Acum am trecut la poza cu Navagio :P).

Balconul era comun cu cel al camerei din stanga, lucru care nu ne-a deranjat deloc, pentru ca nu ne-am intersectat aproape niciodata cu vecinii. Fiecare camera avea o masuta si 2 scaune albe, din plastic. Toate camerele au sarme pentru uscat prosoapele. Ale nostre erau rupte, dar am reusit sa le legam cumva de tulpinile plantelor cataratoare care ajungeau pana la noi, sus, asa ca a fost ok. Usile balconului erau prevazute cu obloane albe, din plastic, care se prindeau pe peretii laterali cu niste cleme din plastic. Dimineata era soare in balcon, dupa amiaza insa nu. Singura problema a balconului era lipsa unui sistem de umbrire, a vreunui fel de copertina care sa te lase sa te bucuri de priveliste si cand e soare.

Bucataria

Toate camerele de la etaj au o bucatarie comuna, chiar langa scarile de acces la nivel, bucatarie prin care se si trece spre holul camerelor. Gresiata si zugravita in alb, foarte bine echipata si dotata. O masa din lemn cu 4 scaune, lipita de un perete. Masa acoperita cu fata de masa alba si inca una transparenta din plastic. Scaune tapitate. Mobilier din lemn, vechi dar bine intretinut. In dulapurile de pe perete am gasit o multime de vase, farfurii, pahare, cani, cesti, vase de plastic samd. In cele de jos sunt tacamurile, vasele de gatit, cratiti, tigai, oale, storcator de citrice, inclusiv o plita electrica. Pe blatul de lucru sunt un sandwich maker, un fierbator de apa, un mini aragaz de voiaj, sare, zahar, piper, cos pentru paine, prosoape de bucatarie. Chiuveta din inox, cu doua compartimente, dotata cu bureti de vase si lichid de spalat. Aragazul cu 4 ochiuri si cuptor, nu este pe gaz ci electric, se porneste si el de la panoul electric de pe hol (am avut ceva de furca pana am dibuit care e aragazul, Rena uitase sa ne arate...).

Combina frigorifica (marca Pitsos :P), incapatoare, cu congelator cu usa in partea superioara. Doar turistii o foloseau, am avut mereu loc pentru tot ce am cumparat. Problema era ca ramaneau tot felul de lucruri de la turistii anteriori (mai ales flacoane incepute cu apa sau suc) pe care Rena nu le arunca, probabil nu stia ale cui sunt, asa ca trebuia tot timpul sa ne reorganizam.

Pentru cei care vor sa se gospodareasca in concediu Rena ofera deci ABSOLUT TOT ce ti-ai putea dori pentru gatit. (avea inclusiv un dispozitiv cu care se prepara ice coffee-ul grecesc, ca un fel de blender mic). Un cuplu de greci care a venit dupa noi au si preparat intr-o seara niste paste cu fructe de mare, cred, de mirosea tot etajul... Noi nu am gatit nimic serios, am fiert doar oua si cate un ceai. In rest am cumparat chestii pentru micul dejun si le-am depozitat in frigider. Congelatorul a inghetat bocna pastilele pentru lada frigorifica asa ca ne-am declarat satisfacuti pe partea de bucatarie.

Parcarea

Se poate parca in jurul pensiunii, sunt cateva locuri. Proprietarul ne-a oferit, chiar, in cateva randuri, locul lui de parcare, sub o copertina. In caz ca e totul plin se poate parca si in imediata vecinatate, la vila din dreapta intrarii, care cred ca e o casa de vacanta. Ma rog, n-a fost niciodata cazul. Ce vreau sa subliniez este ca parcarea este asigurata, ceea ce e grozav, mai ales ca de la drumul principal ai de urcat vreo suta de metri (cred, nu le am cu distantele...), pe o panta destul de abrupta, asa ca accesul auto este un mare plus.

Ce sa va mai spun... Noi ne-am simtit bine acolo. Zona este linistita, daca ignori ATV-urile si scuterele care sunt prezente peste tot pe insula (nicaieri nu am intalnit atat de multe, nu este loc unde sa nu fie...) si care treceau pe strada din fata. Privelistea face toti banii. Daca va doriti un loc cu acces facil la mare (cum ne-am dorit si noi initial, asta a fost marele minus al cazarii) Rena nu va va multumi. Plaja nu este departe, cateva sute de metri. Vertical :D. Si pe un drum cu serpentine, pe jos cred ca iese sufletul din tine, mai ales la intoarcere. Noi am mers o singura data, in prima zi de cazare, pe Porto Kaminia, dar nu am mai repetat experienta. Atmosfera faina, plaja aproape inexistenta, asa ca am bifat alte locuri ulterior.

Despre amabilitatea proprietarilor

Luand in calcul bariera lingvistica, care a scuzat faptul ca nu puteam discuta nimic cu ei, relatia pe care am avut-o cu ei a fost ok. Desi fiica lor stia engleza destul de bine (lucru pe care l-am descoperit in ultimele 3 zile, cand am mers sa mai achit ultimele nopti de cazare), niciodata nu a incercat sa lege vreo conversatie cu noi. O fi mai timida...

A fost singura data in Grecia cand, la sedere mai lunga de 1 noapte, nu am primit NIMIC bonus, discount sau un suvenir la plecare. In celelalte ocazii am primit ba reducere din pretul sejurului plus 1-2 nopti bonus (la Nikos, Firefly vezi impresii), basca cate un suvenir la plecare, constand din produse corfiote- masline, sapun, qumquat confiat, ba in Thassos la celalalt Nikos vezi impresii 2 pliculete cu oregano si ceai, ba in Sivota, la Dionysos vezi impresii o bere Mythos si o cola, reci, de la frigider, cadou de bun venit. Aici, dupa ce ca am stat 9 nopti, nu am primit nimic, nici macar un magnetel sau un sapunel. O sa ziceti ca suntem scartani, nu cadoul in sine e problema, ci gestul in sine. Ma rog, si asta spune multe despre atitudinea proprietarilor fata de turisti... De asta iubim Corfu, ne simtim de fiecare data atat de bine acolo...

In concluzie, daca ati mai ramas cu mine... Recomand Rena Apartments, pentru pretul mic, privelistea superba, curatenia exemplara, parcare, wifi, bucataria dotata cu tot ce iti trece prin minte. Daca doriti ceva de genul asta in Zakynthos cred ca veti fi multumiti. (doar sa nu alegeti camera 203, restul sunt muuuult mai mari...).

---

VIZUALIZĂRI: 2917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI