Prima data in Delta Dunarii

TIPĂREȘTE

De cativa ani analizam ideea unei mici vacante in Delta Dunarii.

Si am tot amanat, negasind loc pe agenda noastra de vacante de primavara-vara-toamna si pentru aceasta plimbare prin Delta Dunarii. Noi nefiind atinsi de “microbul” pescuitului, fiind iubitori de munte, tot gaseam scuze pentru amanarea acestei vacante.

Oricum exclusesem din start ideea de a merge in iulie sau august, cand este foarte cald si tantari “mii si sute”. Asa ca urma sa alegem intre mai-iunie cand “infloreste” Delta sau septembrie cand iarasi este foarte frumoasa cand Delta incepe sa se "imbrace" in culorile specifice toamnei.

In primavara ne-am decis: in toamna, in septembrie, mergem sigur. :)

In mai-iunie nu puteam, ca deja aveam rezervate niste iesiri pe la bulgari dar si o vacanta mai lunguta prin Ciucas, Retezatul Mare si Retezatul Mic.

Cu data excursiei cumva stabilita, pentru a doua jumatate a lunii septembrie, am cautat acum sa vedem unde ar merita din punctul nostru de vedere sa alegem cazarea.

Treaba grea, nefiind familiarizati (nici macar la nivel de teorie :))) cu tinutul Deltei Dunarii.

Am zis ca excludem din start zonele apropiate de uscat, unde este vanzoleala mare de turisti. Si ca in toate zonele cu acces facil isi gasesc locul si acea categorie de "turisti" pe care n-ai vrea sa-i intalnesti.

Asa am exclus rapid cam jumatate de Delta, adica partea sudica a Deltei, intre Bratul Sulina si Bratul Sf. Gheorghe, cu toate localitatile de la Tulcea in jos, spre Mahmudia, pana la Dunavatu de Jos.

Aveam ca teme principale ca mai toti turistii de altfel, cred: sa ajungem pana la Letea, sa vedem si noi vestitele colonii de pelicani dar si un apus sau un rasarit de soare pe balta.

O alta conditie obligatorie era sa avem mesele incluse si cum altfel decat pe baza de peste, ca doar nu merg in delta sa mananc friptura de porc si ciorba de burta. :) Pestele sa fie preparat in fel si chip. :))

Doream sa luam un pachet complet de servicii care sa includa si excursiile pe lacurile si canalele Deltei, cu un ghid bun care sa ne plimbe prin locurile frumoase.

Nu doream sa achizitionam la fata locului, te miri ce excursie, cu un localnic pe post de ghid, propus de proprietarul pensiunii, care sa ma plimne vreo 1-2 ore pe vreun canal, sau doua, prin jurul pensiunii, ca oricum nu-mi dadeam seama pe unde ma plimba, sa-mi arate vreo 2 rate pe ici, vreo 2 pelicani pe dincolo, spunandu-mi ca astia mai sunt toti pelicanii din delta. :))

Preferam sa achizitonez un pachet mai scump decat sa accept o “oferta” suspect de buna la pret.

Pentru cazare am ales, in urma unui studiu individual intens :)), zona Mila 23.

Mila 23 acest micut sat de pescari lipoveni, inconjurat de apele Dunarii, situat la … 23 mile marine de Tulcea, cam la jumatatea distantei dintre Tulcea si Sulina, in mijlocul Deltei Dunarii.

Reusisem sa stabilim perioada, reusisem si zona de cazare, mai trebuia sa stabilim prin ce agentie sa achizitionam pachetul turistic si la ce pensiune vom “trage”.

Am reusit dupa vreo 2 zile de cautari pe net sa stabilesc si prin ce agentie turistica vom merge in excursia noastra.

A contat in alegerea ei, in egala masura recenziile foarte bune ale turistilor care beneficiasera de serviciile oferite de aceasta agentie, cat si prezentarea detaliata pe site-ul ei a programului intregului sejur, cu ore de plecare, ore de sosire, descrierea in amanunt a excursiile incluse in oferta, detalii despre pensiunea unde ne vom caza si multe alte informatii extreme de utile.

Aveau si optiunea de a alege pensiunea la care doresti sa te cazezi, avand incluse in diferite pachete turistice mai multe pensiuni.

Totul era frumos prezentat, detaliat si cat se poate de transparent. Mi-a placut!

Noi am ales un pachet turistic de 4 zile/3nopti, cu cazare la Pensiunea Vanessa, cu pensiune completa, cu 2 zile pline de excursii pe canalele si lacuri, inclusiv transferul cu barca de la Tulcea la Mila23 si retur.

Am completat pe site-ul agentiei formularul cu solicitarea rezervarii pachetului turistic ales de noi, cu numarul de persoane si cu data la care dorim (sunt date fixe de intrare: luni si joi).

Am primit pana seara raspuns de la organizatorul excursiei cu rezervarea noastra, in care ne-a transmis instructiunile de plata a unui avans de 10% din costul total al sejurului, in vederea confirmarii rezervarii.

La cateva zile am primit emailul de la organizator in care confirma intrarea banilor in contul agentiei, transmitandu-ne atasat voucherul ce continea toate datele sejurul ui achizitionat si instructiuni detaliate (harta+explicatii) despre cum ajungem in Portul Tulcea Aval, la debarcaderul de unde ne vom imbarca.

Foarte clar totul.

Si iata ca a venit si mult studiatei dar mai ales asteptate excursii. =))

Am plecat de dimineata, pe la ora 6,30 din Bucuresti, urmand Autostrada Soarelui A2, iar la km105 am parasit autostrada indreptandu-ne spre Drajna, Slobozia, apoi Tandarei, Harsova si punct final Tulcea.

Am plecat asa de dimineata din 2 motive: fiind intr-o zi de joi, daca incercam sa strabatem Bucurestiul dimineata, intre ora 7,30-9,30 cand este extrem de aglomerat, ne lua o “vesnicie” pana reuseam sa intram pe autostrada, iar al doilea motiv era ca doream sa ajungem in Tulcea ceva mai devreme sa avem timp sa ne plimbam un pic prin oras si sa vizitam si cateva muzee.

Pana la Tulcea sunt doar 285km din Bucuresti, 100km pe autostrada pe care “i-am halit” repejor, iar de la Drajna pana dincolo de Slobozia am avut o portiune destul de densa cu ceata.

Cei 100km de la Harsova pana la Tulcea i-am parcurs pe o sosea foarte buna, o sosea ce serpuieste printre dealuri si paduri, cu foarte putine masini intalnite pe drum. O reala placere sa mergi pe un astfel de drum.

Am ajuns in Tulcea undeva in jurul orei 11, timp relativ suficient de ceva plimbari si pauza de masa.

Poate intr-un articol viitor sa povestesc in cateva randuri si pe unde am reusit sa ne plimbam pe drumul de intoarcere spre casa, de la Tulcea, dar si in cele vreo 3,5 ore avute la dispozitie in Tulcea.

Imbarcarea fiind stabilita pentru ora 16, iar check-in-ul pentru ora 15,30, am dibuit drumul ce ducea in Portul Aval Tulcea si pe la ora 15 am parcat in incinta portului.

Aici am lasat masina in parcarea cu plata, pazita si ne-am indreptat spre debarcaderul aflat la vreo 50 de metri, mai jos, pe malul Dunarii.

Exact la ora 15,30 o domnisoara, reprezentant al agentiei, a verificat lista turistilor inscrisi pentru excursie, s-a asigurat ca totul este in regula, iar la ora 15,45 cu “arme si bagaje” eram in barca si porneam in prima noastra excursie in Delta.

Ghidul nostru, Iulian, un baiat exceptional (aveam sa ne convingem pe parcursul intregului sejur). :)

Ne-a explicat ca vom ajunge in Mila 23, cam in 2-2h30’, mergand nu pe Bratul Sulina, adica nu pe Dunarea navigabila, ruta ceam mai rapida si scurta spre Mila 23 si spre mare, ci pe Traseul turistic nr. 1

Surprinzator sau nu si in Delta Dunarii sunt omologate trasee turistice ca si pe traeele montane.

Diferenta este ca in Delta Dunarii se foloseste barca pe traseu si esti insotit de ghid, nefiind marcaje turistice =))

Sunt in total 24 trasee turistice în Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Dintre acestea 15 trasee se pot parcurge doar cu mijloace de transport naval, dar sunt si 9 trasee pe care se pot efectua prin drumetii sau excursii auto. Dintre tintele unei excursii terestre as mentiona in principal : Letea la care am fost si noi dar si Caraorman la care am dori sa ajungem intr-un viitor apropiat. :)

Ghidul nostru ne-a plimbat pe acest prim traseu, oprind deseori pentru a ne povesti despre pasarile intalnite sau despre plantele vazute cat si de a ne identifica canalele si garlele pe unde treceam.

Am strabatut succesiv : Canalul Mila 36, Canalul Maladoi, Cot Candura, Canal Sontea Noua, trecand pe langa lacul Baclanestii Mari, Canalul Olguta, o bucata foarte scurta din Dunarea Veche si am ajuns in Mila23, undeva in jurul orei 18,00.

Pensiunea este foarte aproape de debarcader, la vreo 50m doar. De fapt intreg satul Mila 23 se rezuma cam la 3 ulite principale, una de-a lungul malului Dunarii Vechi, pe ”faleza” satului, alta ulita mediana, ce trece pe langa pensiunea noastra si pe langa Biserica Lipoveneasca aflata imediat langa pensiunea noastra si inca o ulita pe partea “din spate” a satului/insulei. Aceste ulite sunt unite intre ele prin alte cateva mici ulicioare. Iar locuitori se pare ca mai sunt in jur de 500. Intreg satul se intinde cam pe o lungime de 1,5km maxim, avand o latime cam de vreo 150 m.

Pe “faleza” sunt insirate cateva magazine “cu de toate”, vreo 2 carciumioare.

La acest moment satul Mila 23 se gaseste intr-un proces de modernizare, pe ulitele inguste realizandu-se intens lucrari de pavaje cu pavele.

Exista canalizare in sat si apa curenta furnizata de o statie moderna de tratare a apei.

S-au pastrat in parte casele vechi traditionale, vopsite in albastru, specific Deltei, dar au aparut si multe pensiuni mai micute sau mai mari.

Cam atat despre acest sat al lipovenilor, aflat in inima Deltei Dunarii, satul natal al marelui nostru sportive Ivan Patzaichin.

A doua zi dupa micul-dejun am plecat intr-o alta excursie de aproximativ 4 ore pe canalele si lacurile din jurul Milei 23.

Vremea a fot exceptionala, un soare bland, fara vant, cam 26-27 grade, o vreme exceptionala pentru plimbari. Aceasta vreme superba a fost pe toata durata sejurului nostru. Si un lucru extrem de important: nu ne-au deranjat tantarii, nu au fost deloc in aceasta perioada.

In ziua urmatoare am beneficiat de o plimbare de aprox. 4 ore, pe lacurile si canalele din jurul Milei 23: am pornit pe Canalul Eraclee, apoi Canalul Radacinos, ajungand pe Lacul Radacinos de unde am trecut pe Lacul Trei Iezere, unul din cele mai mari lacuri din Delta Dunarii. De acolo am intrat pe Canalul Lopatna, apoi spre Garla Varsina unde apa era foarte scazuta ca pe multe alte canale prin care am trecut, apoi canalul Catavaia, si inapoi la Mila 23 pentru masa de pranz.

Dupa-amiaza am mers un pic pe Canalul Catavaia, am iesit in Lacul Ligheanca, apoi pe canalul Vacaru, am iesit in Lacul Vacaru, apoi o mica portiune pe Canalul Sontea Noua si am intrat pe Canalul Furtuna 2 care ne-a scos pe Lacul Furtuna, un lac foarte mare, pe care l-am traversat si pe canalul Furtuna 1, am iesit in Canalul Sontea de unde am intrat apoi pe un canal micut, ingust, paralel cu Canalul Sontea.

Acest canal plin de vegetatie noi l-am numit Canalul Misterios deoarece nu aparea pe harta tiparita pe care seara detaliam impreuna cu ghidul nostru traseul excursiei de peste zi, am iesit inapoi in Canalul Sontea, am intrat iarasi pe bucata de Dunare Veche si inca o data pe Canalul Catavaia si ne-am oprit pe Lacul Ligheanca.

De ce am mai facut inca o data aceasta portiune de traseu?

Simplu: pentru un apus de soare in Delta Dunarii, un apus de soare splendid, pe care nu-l poti descrie in cuvinte. A fost magnific!

A fost o zi plina de plimbari prin cotloanele Deltei, am vazut fel si fel de pasari, de la egretele maiestuoase mari si mici, de la starcii de felurite culori: cenusii, purpurii, galbeni sau de noapte, parca incremeniti, sau maretul vultur codalb, sau puii de lebada atat de naivi, de care te puteai apropia cu barca pana la 1-2 metri, gainuse de balta, lisite si rate, cormorani mari si mici alaturi de alte mici zburatoare pe care nu le-am identificat sau pe care le-am uitat. :))

Dar dorinta noastra era in primul rand a vedea vestitele colonii de pelicani, pelicanul emblema Deltei. Si pot spune ca am vazut in prima zi pe Lacul Trei Iezere, stoluri intregi de pelicani.

Am reusit pe langa multittudinea de pelicani comuni, sa zarim de cateva ori si sa ne apropiem oarecum de el, pe deosebitul pelican cret, cu al lui crestet motat, de unde-I vine si numele.

Noi i-am asemuit pe pelicani cu niste nave mari de razboi, mai greoaie ca niste cuirasate insotite in permanenta de navele mai mici si mai rapide, cormoranii, ca nistre fregate.

Spectaculoase aceste pasari, atat cand plutesc pe apa, dar si cand isi iau zborul greoi, sau cand sunt in zbor planat.

A treia zi am avut organizata excursia spre satul si Rezervatia Letea

Pentru Letea am pornit pe Canalul Eraclee, apoi pe Lacul Radacinos si am ajuns pe Lacul Trei Iezere, pe care il traversam si iesim pe canalul Bogdaproste, in cealalta bucla a Dunarii Vechi, a “Marelui M”. Pe portiunea dintre Lacul Trei Ezere si pana la iesirea in Dunarea Veche am fost insotiti de o ceata care nu te lasa a vedea la o departare mai mare de 200m. Am avut astfel o alta imagine a Deltei, o atmosfera misterioasa parca desprinsa din serialul TV “ Twin Peaks”. Am avut ocazia de a ne reantalni cu o multime de pelicani pe Lacul Trei Iezere. Pe masura ce ne apropiam de Dunarea Veche, s-a ridicat si ceata.

Tot povestesc despre Dunarea Veche, Dunarea Noua sau "Marele M", dar de ce se numesc asa?

Dunarea Veche reprezinta cursul initial, natural al Bratului Sulina, care din zona Gorgova si undeva pana in zona Ceamurlia, cursul de apa nu mai era asa de liniar, facand niste meandre, care aveau tocmai forma literei "M", de aici si numele Marele M, asa ca pe la 1902 s-a reusit saparea unui canal navigabil care sa scurteze si sa usureze navigarea pe bratul Sulina. De aici si denumirile de Dunare Veche si Dunare Noua.

Noi am continuat o buna portiune pe Dunarea Veche, intrand apoi pe Canalul Madgearu si urmad Canalul Sidor am ajuns la Letea.

Acolo am lasat barca si am pornit pe jos, pe ulitele satului, ulite in care te afundai intr-un nisip fin, pana la glezna. Am admirat casele vechi ale locuitorilor satului, vopsite in alb-albastru sau alb-verde, atat de specific Deltei.

Daca Mila 23 este un sat de lipoveni, rusi la origine, in Letea am avut ocazia sa vedem un sat locuit de haholi, acestia fiind de origine ucraineana.

Dupa scurta noastra plimbare pe ulitele satului am ajuns la o gospodarie unde aveam organizata masa de pranz, dupa ce ne intorceam din plimbarea la Padurea Letea.

Pentru plimbare ne-am imbarcat intr-o masina, clar unicat, se pare realizata chiar in Letea. :) Ne-am plimbat in prima parte pe ulitele satului, apoi pe un camp cu ierburi, larg cat vezi cu ochii, ajungand apoi la acele fasii de padure numite hasmacuri. Practic in aceasta rezervatie palcurile, fasiiile de padure alterneaza cu zone de nisip cu vegetatie de stepa, iar din loc in loc peisajul este “presarat” cu dune de nisip.

Am reusit intr-un interval atat de scurt de timp dar si de spatiu sa trecem de la stepa, la padure virgina sub-tropicala, plina de liane si apoi la dunele dintr-un nisip atat de fin.

Am reusit sa zarim la baza padurii, la umbra si cativa din faimosii cai salbaticiti de la Letea.

Innapoindu-ne in Letea, am tras la gospodaria tanti Vioricai, unde ne-am recapatat fortele cu niste mancaruri extraordinar de gustoase pregatite cum altfel, din peste. =))

Am parasit cu greu umbra din curtea tanti Vioricai, ghiftuiti dupa masa bogata si gustoasa si usurel, prin nisipul ulitei, am ajuns la barca noastra ce trebuia sa ne poarte spre Mila 23 unde eram cazati.

La inapoierea am continuat pe Canalul Sidor, un canal atat de ingust incat aveai impresia ca nici barca nu are loc sa se strecoare, am iesit pe Lacul Merhei, trecand prin marginea Rezervatiei Rosca Buhaiova, locul unde cuibaresc pelicanii. Am traversat Lacul Merhei am intrat pe Canalul Suez, (Da. Avem si noi canalul nostru Suez =))) iesind pe Lacul Matita, am trecut prin apropierea Japsei Vastosnia unde se aduna mai tot timpul pelicanii, prilej cu care i-am mai admirat inca o data, apoi ne-am indreptat spre Lacul Babina, Canalul Radacinoase si am ajuns la Schitul Stipoc.

La schitul Stipoc, se pare singura manastire din Delta Dunarii, am facut o mica pauza de vizitare unde am ascultat si povestea acestui schit, apoi la loc in barca, am urmat Canalul Stipoc, inapoi pe langa Garla Varsina, pe canalul Eraclee si am ajuns undeva in jurul orei 18,30 la Mila 23, dupa o excursie care incepuse dimineata pe la ora 9,30.

Magnifice au fost toate plimbarile prin canalele si baltile Deltei, prin canale strajuite de salcii imense ce-ti ascundeau privirii de multe ori canalul pe care navigai, strecurandu-te practic printre crengile plecate deasupra apei, sau luciul apei cate unui canal, acoperit de verdele lintitei, dandu-ti impresia ca nu a trecut nimeni pe acolo de cine stie cand.

Plimbari printre nuferii albi, printre nuferi galbeni mici si mari. :)

Pe maluri, din loc in loc, printre stuf sau salcii, se zareau adaposturile permanente sau temporare ale pescarilor, dar si corturi ale turistilor impatimiti de pescuit. Peste tot zareai in ape plasele de pescuit ale pescarilor locali. Ghidul chiar a oprit barca, intr-una din zile, langa o astfel de plasa, a ridicat-o un pic din apa, suficient pentru a vedea pestele prins in ea: caras, rosioara, crap chiar si cateva stiuci.

Ne-a explicat si modul cum intra pestele si ramane captiv in aceasta plasa.

Tot cu ocazia acestei excursii am aflat ca fructul ciulinului de balta este comestibil, chiar l-am gustat. :)

Am vazut dimineata cand noi plecam in plimbarile noastre, cum deja pescarii plecati cu "noaptea in cap" se intorceau si predau pestele la cherhanalele din sat.

Am vazut si cum pestele dupa ce era sortat si pus in lazi era incarcat in navele speciale ce il transportau la Tulcea

A fost o experienta atat de placuta pentru noi aceasta excursie in Delta Dunarii.

A avut toate ingredientele unei vacante reusite.

Le enumar intr-o ordine aleatorie:

-o vreme supeba pentru plimbare cu soare, fara vant si o temperature optima 25-28 grd C

- lipsa tantarilor

- un program bine pus la punct al agentiei turistice

-un ghid extraordinar, bine pregatit, placut, care ne-a prezentat atat din proprie initiativa frumusetile Deltei ce ne ieseau in cale (: locuri, plante, pasari, etc), dar avea raspuns si pentru feluritele noastre intrebari. Seara avea loc la pensiune o adevarata sedinta tehnica aratandu-ne pe harta locurile pe unde ne plimbasem pe zi si de care ne povestise la momentul potrivit.

- viteza redusa de deplasare a barcii pe parcursul excursiilor, pentru a putea savura minunatiile Deltei.

- Mancarea exclusiv pe baza de peste (cu exceptia bineinteles a micului dejun) pe perioada sejurului foarte gustoasa atat la pensiunea unde am fost cazati cat si la Letea.

Cam asta a fost prima noastra vacanta in Delta Dunarii.

Daca as mai dori inca o vacanta in Delta Dunarii?

Daaaaaa!!!

Deja ma gandesc cum este primavara cand sosesc pasarile in Delta, cand natura se trezeste la viata, totul e inflorit… …...

Musai trebuie sa ajungem si primavara. Am zis! =))

---

VIZUALIZĂRI: 6648 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI