Mănăstiri noi și peisaje încântătoare pe Valea Oltului

TIPĂREȘTE

Motto: Toată Valea Oltului, această mare cetate ocrotitoare a românilor în zile de primejdie, este plină de amintiri istorice. – Alexandru Vlahuță, „România pitorească”.

Valea Oltului, acest defileu pitoresc, deși destul de aglomerat și greu de parcurs din punct de vedere automobilistic, oferă celor plecați în vacanță ori la plimbare priveliști minunate și obiective istorice deosebite. De-a lungul timpului, parcurgând DN 7 (E81), ne-am oprit la Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni (vezi impresii), Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Cornetu (vezi impresii), Mănăstirea Stânișoara (vezi impresii), Mănăstirea Turnu și multe altele.

În luna august, în drum spre Transalpina (vezi impresii), am vizitat și câteva mănăstiri. Nu este vorba despre mănăstiri istorice, monumente de spiritualitate și cultură românească cu istorii seculare în spatele zidurilor, ci de lăcașuri de cult noi, înălțate după căderea comunismului, având ctitori necunoscuți ori preacunoscuți. În drum spre Sibiu am observat de multe ori indicatoare maro către mănăstiri necunoscute mie, astfel că am decis ca în drum spre Voineasa și Obârșia Lotrului să ne abatem ceva kilometri spre lăcașurile ascunse printre versanții defileului.

După localitatea Călinești, chiar înainte de a ajunge la Mănăstirea Cornetu, se intră pe o bretea la stânga – sunt plăcuțe indicatoare. Se trece Oltul și se ajunge pe lângă un versant (unde am văzut săpat în stâncă o camere cu ferestre – posibile chilii rupestre) la o intersecție unde avem o mulțime de indicatoare către: Mănăstirea Sf. Ioan Iacob Hozevitul – Țara Loviștei (spre localitatea Perișani), Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi – Gruiu Lupului, Mănăstirea Pogorârea Duhului Sfânt – Blănoiu și Schitul Sfântul Grigorie Palama (în direcția Racoviță și Titești). De pe celălalt mal al Oltului avem o vedere frumoasă asupra Mănăstirii Cornetu. Hotărâm să urmăm limba de asfalt până la cel mai îndepărtat complex religios, cel de la Gruiu Lupului, situat la 8 km distanță.

Drumul, destul de îngust dar puțin circulat, începe să urce permanent în curbe mai largi ori mai strânse. Peisajul ce se desfășoară în fața ochilor de-a lungul văii Oltului este superb: o îngemănare între apă, stâncă și vegetație. Cele câteva sate întâlnite sunt destul de izolate, gospodării normale de țară, grădini în spatele caselor și fânețe întinse pe versanții dealurilor înalte. Am fost surprinși să vedem că asfaltul a pătruns până la ultima mănăstire, undeva departe pe platoul unui deal – a avut grijă primăria locală de lăcașul de cult.

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi – Gruiu Lupului. Aici se termină și drumul asfaltat – în fața unui platou pe care este clădită o biserică uriașă, în care intră probabil toată populația localității din apropiere. În parcare mai erau vreo 5-6 autoturisme, în difuzoarele de afară se auzea slujba de duminică. De la cei 700 m altitudine se putea vedea de jur împrejur un peisaj submontan superb. Biserica în formă de cruce, cu o turlă centrală pe naos poartă hramurile „Sfinții Trei Ierarhi” și „Sfântul Gherasim cel Nou”. Este construită în anul 2009, planurile fiind realizate de preotul Ioan Comăneci, ctitor alături de familia sa, sponsor principal fiind controversatul om de afaceri Frank Timiș. De altfel, preotul sus menționat și omul de afaceri au construit vreo cinci mănăstiri în Țara Loviștei și Țara Lotrului. S-au publicat în presă numeroase articole pe această temă, nu vreau să discut aici aspectele acestor ctitoriri, eu descriu doar ce am văzut la fața locului. Un numitor comun al acestor mănăstiri sunt crucile de inox/lemn de mari dimensiuni, imense situate lângă lăcașurile de cult. Clădiri mari, moderne, sunt destinate călugărilor, două clopotnițe, și un paraclis există în curtea largă. Două plăci de marmură plasate în pridvorul deschis, nepictat încă, menționează pe toți cei care au contribuit la ridicarea mănăstirii. Am admirat împrejurimile, fără a intra în biserică, și am pornit din nou la drum.

Mănăstirea Pogorârea Duhului Sfânt – Blănoiu. Ne întoarcem doi kilometri și pe partea dreaptă urcăm o pantă către această mănăstire de călugărițe. Trecem pe lângă o cruce înaltă de metal ce străjuie satul de la înălțimea dealului pe care e plasată mănăstirea. Complexul religios a fost sfințit în 2011, ctitori fiind aceleași persoane: pr. Ioan Comăneci și Frank Timiș. Stilul arhitectural al bisericii este aproape identic cu cel de la Gruiu Lupului: formă de cruce bizantină cu o clopotniță înaltă deasupra intrării. Culori calde învelesc exteriorul și medalioane cu sfinți sunt prezente sub streașină. Nu am intrat în biserică unde era încă în desfășurare slujba duminicală. O altă cruce monumentală este amplasată în fața bisericii. În curte mai există un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și o clădire modernă cu chilii. De pe platforma unde e situat lăcașul de cult se deschide o frumoasă panoramă către munți.

Schitul „Sfântul Grigorie Palama” - Țara Loviștei Nu sunt sigur dacă este vorba despre micul schit întâlnit de noi pe o înălțime deasupra Oltului, dar bănuiesc că acela e. Nu era nici o plăcuță indicatoare, nimic. Nu vă pot spune decât că a fost ridicat în anul 2014 și este metoc al Arhiepiscopiei Râmnicului. O clădire cu un etaj reprezintă corpul de chilii. Bisericuța, de dimensiuni normale, este ridicată în același stil cu mănăstirile mai sus menționate. Ceea ce impresionează este însă priveliștea spre Valea Oltului și Lacul Cornetu. O liniște deplină te lasă să sorbi cu nesaț din imaginile ce se desfășoară la picioarele tale.

Încheiere. În drum spre Voineasa, via Transalpina, am observat din mersul autoturismului pe o înălțime turla bisericii Mănăstirii Mălaia și crucea monumentală. Aceiași ctitori, același stil arhitectural. Ridicată în anul 2012, biserica are hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. De asemenea, la Obârșia Lotrului, am văzut din automobil și biserica de lemn a Mănăstirii „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Nu lipsește crucea imensă și clădirea cu chilii. Construită între 2012-2013, mănăstirea de călugări în stil maramureșean are și hramul „Sfântul Mare Mucenic Mina”. Terenul a fost donat de Alexandru Emanoil Săvoiu, ctitori fiind pr. Ioan Comăneci și Frank Timiș.

Mănăstirile surprind prin monumentalitate și stilul asemănător în care au fost construite. Noi am fost încântați în principal de peisajele oferite de altitudinea la care sunt situate. Imagini rurale autentice, garduri de lemn, fânețe întinse, flori de câmp, căpițe de fân, animale la păscut – toate conduc către relaxare și bucuria sufletului. România carpatică e frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 5547 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI