Reconstituirea cetăţii Deva

TIPĂREȘTE

Jumătate din turiştii de pe Afa ştiu că se poate urca la cetatea Deva cu telecabina. Eu nu ştiam. Cu ani în urmă, să nu exagerez, vreo jumătate de secol cu bătaie, am trecut prin Deva cu Dacia 1100 motor franţuzesc, în drum spre cetăţile dacice de la Orăştie. Cetatea Devei străjuia oraşul, era împunătoare în singurătatea ei dar n-am vizitat-o. Fie auzisem că sus sunt vipere printre ruine, fie mi s-a părut urcuşul greu, cert este că n-am văzut-o şi cu timpul mi-a ieşit cu totul din minte. În viaţă totul se aranjează, condiţia e să prinzi trenul. Aşa s-a făcut că vara trecută s-a nimerit să dormim la vila Ana din Soimuş unde ne-am simţit foarte bine (vezi impresii).

Comuna Şoimuş este limitrofă Devei şi cum am avut parte de o pană la maşină am fost îndrumaţi la un atelier de sub cetate. ˝Vrei calule ovăz? ˝. Deşi eram grăbiţi să ajungem la Sarmisegetuza, zarurile fuseseră aruncate: trebuia să vizităm cetatea Deva. Am văzut-o de departe, la fel de impunătoare ca dintotdeauna dominând oraşul de la înălţime. Ca şi în cazul cetăţilor Rupea sau Râşnov, amplasarea pe o stâncă sau pe pintenul unui deal impune şi dă un farmec medieval aparte. Alte cetăţi mai valoroase poate, cum sunt cetatea Făgăraş sau Prejmer, înghesuite în stupul unei comunităţi care s-a dezvoltat în jurul lor, nu te impresionează decât după ce ai trecut de poartă şi ai lăsat în urmă forfotul localităţilor. Cât timp soţul a aşteptat la service să-i facă pana, eu am făcut o mică recunoaştere a locului unde mă aflam din piaţa de sub cetate.

Busturile gimnastelor. Primul lucru pe care l-am văzut au fost cele 11 statui ale gimnastelor noastre olimpice şi ale celor 4 antrenori care le-au dus la recunoaştere internaţională. Ele sunt amplasate în faţa sălii Olimpia. Nume ca Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Simona Amânar sau Marta Karoly, Octavian Bellu, Mariana Bitang sunt mândria oricărui român. Busturile de bronz au o înălţime de sub 50 cm şi sunt amplasate pe socluri de granit de cca. 1.80 înălţime. Statuile au fost dezvelite în 2008. Parcul din jurul cetăţii a fost reamenajat şi inaugurat în 2013. S-au cheltuit 5.5 mil lei, din care 4.3 fonduri nerambursabile. În parc în 1970 a fost dezvelită o statuie a lui Eminescu în faţa căreia s-a amplasat o fântână arteziană. Castelul Magna Curia căruia i-am văzut numai exteriorul, se află la baza dealului cetăţii lângă parc.

Cunoscut sub numele de Castelul Bethlen a fost construit în 1582 fiind cea mai veche clădire monument din oraş. A fost reşedinţa principilor Sigismund şi Gabriel Bathory şi a lui Gabriel Bethlen care l-a renovat în 1621. A căpătat aspectul actual baroc, cu scări monumentale şi decoraţiuni exterioare din sec. XVIII. După Marea Unire a trecut în proprietatea statului român. Din 1880 adăposteşte colecţiile muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane care s-au extins şi în două clădiri din parc. Complexul Aqualand situat la poalele dealului cetăţii se întinde pe o suprafaţă de 4200 mp şi are o capacitate de 500 locuri. Este dotat cu cinci bazine de înot, saună, masaj, cafenea. Este independent energetic având o termocentrală electrică proprie. Aş mai fi vrut să văd casa memorială Dr. Petru Groza, unul din puţinii intelectuali cu avere acceptat de comunişti Sub sigla partidului Frontul Plugarilor a adăpostit şi ajutat financiar comunişti ilegalişti înainte de 1945. A fost numit prim ministru în perioada 1945-1952 şi preşedinte al Marii Adunări Populare pănă la deces în 1958. Sub el, ca ministru al agriculturii era numit Romulus Zăroni despre care circulau multe bancuri cu privire la analfabetismul său. Fals. Corneliu Coposu care-l cunoscuse personal a scris că omul urmase o şcoală tehnică agricolă în Germania, vorbea fluent nemţeşte şi avea cea mai dotată bibliotecă privind ştiinţele agricole. Nu am mai avut timp să văd casa memorială pentru că soţul terminase pana şi am preferat să luăm telecabina să urcăm la cetate.

Telecabina este un lift în pantă cu o capacitate de 16 persoane. El străbate o diferenţă de nivel de 160 m. pe o lungime de 278 m în 2.5 minute. Este primul lift de acest fel din Europa. Staţia de urcare este la baza dealului şi cea terminus pe platforma a doua a cetăţii. Telecabina se sprijină pe 24 de stâlpi metalici încastraţi într-o fundaţie de beton şi piese metalice de prindere Ascensorul a fost realizat de o firmă austriacă care şi acum, la 10 ani de la punerea în funcţiune îl mai monitorizează. Instalaţia este foarte sigură având trei sisteme de frânare şi comandă fie prin staţie radio, fie prin telefon. Costul unui bilet dus-întors este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru elevi, studenţi, pensionari. La cetate se mai poate ajunge şi pe o cărare cu 113 trepte care nu era accesibilă în 2014 din cauza şantierului din parc.

Cetatea Deva este amplasată pe culmea unui deal vulcanic la o altitudine de 360 m. cu 160 m mai sus decât oraşul Deva. La săpăturile din 1970 au fost găsite urme ale civilizaţiei neolitice. Prima atestare a cetăţii Castrum Deva a fost făcută în 1269. Iancu de Hunedoara a primit-o în dar de la regele Ungariei în sec. XV şi a fortificat-o şi înzestrat-o cu arme de apărare. Sub Gabriel Bethlen dar mai ales în timpul imperiului habsburgic cetatea a devenit o importantă fortificaţie cu bastioane. În 1784 a fost atacată de iobagii răsculaţi ai lui Horea. A fost rând pe rând castel nobiliar, palat voivodal, refugiu în faţa ţăranilor răsculaţi, închisoare, garnizoană. În 1849 a explodat magazia cu praf de puşcă şi cetatea a suferit distrugeri mari devenind o ruină. O încercare de consolidare a avut loc în 1969-1970 când s-a scos la vedere conturul zidurilor. Cetatea are trei platforme despărţite prin ziduri de incintă. Prima şi a doua incintă au forme ovoidale iar a treia, cea exterioară şi ultima construită, are formă semicirculară.

Zidul bastionului este complet refăcut cu ferestruici pentru armele de foc. Se pot ghici încăperi care ar fi putut fi cancelarii, magazii, camere de locuit dar în lipsa tăbliţelor explicative totul devine un joc al imaginaţiei. Imediat după anul 2000 municipalitatea s-a gândit la restaurarea cetăţii. Proiectul a fost împărţit în două. Incinta I -a beneficiat de un proiect irealizabil cu o şosea până în inima incintei de sus, cu hotel şi restaurant. S-au cheltuit ceva bani pentru începerea lucrărilor, s-a sistat, acum se caută soluţii în cadrul unui nou proiect mai realist dar încă nu s-au solicitat fonduri europene. Incinta a doua şi a treia au beneficiat de finanţare externă. În 2014 s-au cheltuit 38 mil lei din care 22 mil fonduri nerambursabile în principal pentru consolidări şi înălţări de ziduri şi reconstituirea celor două porţi medievale. Ar mai fi necesari 8 mil eu. pentru ca întreaga cetate să fie finalizată nu mai devreme însă de 4-5 ani ţinând seama că 5-6 luni/an iarna şantierul e suspendat. A fost o greşeală că nu s-a mers cu solicitare de fonduri pentru întreaga cetate. În septembrie 2014 când am vizitat-o, de la staţia terminus a telecabinei am urcat cca 100 trepte de lemn, acceptabile ca şi comoditate, pe o scară care ducea la incinta I. Şantierul era în plină desfăşurare doi muncitori lucrau, doi se odihneau – ca la noi- şi se consolida cu mortar unul din zidurile de incintă. Nu am întâlnit panouri explicative altele decât˝ Atenţie vipere! ˝ sau ˝ Trecerea interzisă˝. S-ar fi putut pune nişte plăcuţe completate de istorici cu˝ Aici a fost … ˝. Un drapel peste ziduri exista totuşi. Cred că în lipsa unui traseu marcat, a interdicţiilor de a depăşi o anumită arie sau a te apropia şi explora zidurile nu am putut vedea decât cam un sfert din cetate. Dar. Există un dar.

De pe platforma din incinta I până unde am avut acces am avut în faţă o privelişte superbă: jos oraşul Deva, mai departe comunele învecinate, panglica Mureşului şi spre orizont munţii Şureanu şi Orăştiei, totul poleit de lumina caldă a soarelui de septembrie. A meritat. Anual cetatea este vizitată de cca 10000 turişti.

.

---

VIZUALIZĂRI: 1479 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI