Clipe de linişte la Arhiescopia Râmnicului

TIPĂREȘTE

Erau orele amiezii şi primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în Râmnicu Vâlcea a fost să ne cazăm în răcoarea unei camere umbrite prevăzută cu aer condiţionat. Deşi afară erau 36-37 de grade şi nu era ţipenie de om pe stradă, ne-am mobilizat ca înainte de a mânca, să vizităm Arhiescopia Râmnicului.

Acum să nu credeţi că am străbătut kilometri întregi pe arşiţă ci numai câteva sute de metri pentru că vila Victoria unde ne-am cazat este peste drum de răcorosul parc al Arhiescopiei. Am mers totuşi vreo zece minute în pantă pe dealul Capela pentru că intrarea în aşezământ era pe latura opusă. Arhiepiscopia se află la marginea unei păduri de fag şi tei care urcă pe deal şi care reprezintă plămânul cu oxigen al oraşului Râmnicu Vâlcea.

Am intrat printr-o poartă masivă de piatră şi am străbătut o alee pietruită cu o uşoară pantă la capătul căreia se zărea catedrala Arhiescopiei. De o parte şi alta aleea era mărginită de o mare livadă parc. Aleea asta de câteva sute de metri, pe care la ora aceea nu era nimeni, cel puţin pentru mine a avut rolul de a mă transpune într-o stare de bine şi de linişte după drumul obositor de la Bucureşti şi vizita altor obiective. La capătul aleii o altă poartă despărţea curtea Arhiescopiei de spaţiul de acces. Aici, poarta se deschidea dintr-un gard făcut din panouri dreptunghiulare decorate cu sfinţi, o realizare pe care n-am întâlnit-o la alte aşezăminte.

Complexul este format din mai multe clădiri din care catedrala, paraclisul, turnul- clopotniţă, palatul episcopal, bolniţa, fântâna lui Filaret şi Crucea domnitorului Constantin Şerban Voivod sunt monumente istorice. Alte clădiri sunt mai noi şi au funcţii sociale, culturale, administrative şi chiar de turism religios.

Scurt istoric

Episcopia Râmnicului a fost înfiinţată în sec. XIV după ce prima mitropolie din Tara Românească, cea de la Severin ameninţată de iminenta ocupaţie ungurească a fost mutată aici, la un loc mai sigur. Atât istoricii cât şi orânduirile bisericeşti o consideră cea mai veche episcopie stabilă din ţară, începuturile ei datând din 1370. Într-un document austriac, neconfirmat de alte surse, se scrie că episcopia ca entitate religioasă a apărut în 1304 sub Tutomir Basarab cu mult înaintea mitropoliei din Severin. Prima atestare documentară a bisericii catedrală menţionează că a fost ridicată sub domnia lui Radu cel Mare în 1503. Această biserică ca şi chiliile înconjurătoare au ars complet în timpul războiului ruso-turc din 1737.

Pe locul vechii catedrale s-a ridicat o nouă biserică dar nici aceasta nu a dăinuit decât un secol, căzând pradă focului împreună cu jumătate din oraş. Pe acelaş loc la jumătatea sec. XIX a fost ridicată a treia biserică şi anume catedrala episcopală pe care am vizitat-o. De la înfiinţarea episcopiei şi până azi, aici au păstorit 40 de ierarhi superiori din care figurile cele mai marcante sunt sfântul martir Antim Ivireanu patron şi ocrotitor al oraşului Râmnicu Vâlcea şi sfântul Calinic care s-a ocupat de construcţia bisericii actuale şi refacerea palatului episcopal. În 2009, episcopia a fost ridicată la rang de arhiepiscopie.

Biserica episcopală.

A fost construită în perioada 1850-1856 sub domnia lui Barbu Stirbei şi cu îndrumarea directă a episcopului Calinic pe fundaţia altor două biserici mai vechi care fuseseră distruse. Biserica este construită din ziduri groase în formă de cruce şi are trei turle, din care una centrală. Portretele celor doi ctitori au fost pictate în ulei în stil renascentist de Gh. Tătărescu şi se află în pronaosul bisericii pe peretele de sub balconul corului. Întreaga pictură din interiorul catedralei a fost făcută de Tătărescu dar degradându-se în timp, a fost restaurată în ultimii 50 de ani de două ori de către alţi pictori. Biserica are formă clasică, cu trei loburi, pronaos şi pridvor închis, naos şi altar.

Catapeteasma este din lemn de tei sculptat cu medalioane ovale în care au fost pictate figuri de sfinţi. Marginile acestor medalioane şi stâlpii sunt acoperiţi cu un strat de foiţă de aur. În naos şi pronaos sunt o serie de vitralii de mare valoare reprezentâns scene religioase şi care filtrează o lumină aurie în interiorul catedralei. În biserică sunt moaşte ale Sfinţilor Carp, Stratilat şi Mercurie. De curând, în luna august a fost adusă în biserică o icoană făcătoare de minuni. Este vorba de copia icoanei Maicii Domnului de la Prodromiţa din schitul românesc Prodromu de la Sfântul Munte Athos. Această copie a icoanei a stat 40 de zile lângă icoana originală, căpătând puteri de mângâiere şi vindecare la fel ca icoana care ocroteşte schitul românesc din muntele Athos.

Catedrala a fost consolidată după cutremurul din 1986, ocazie cu care au fost restaurate picturile lui Tatărescu şi s-au făcut o serie de dotări moderne: staţie de amplificare, aer condiţionat, mobilier nou. În 2000 s-a refăcut pavajul exterior de marmoră şi s-au plantat de jur împrejurul intrării palmieri umbroşi.

Paraclisul.

Se numeşte şi capela liniştii şi a fost construit în 1751 de episcopul Grigore Socoteanu şi pictat în interior şi exterior de Grigore Zugravu. Din păcate nu am putut vizita interiorul dar atât cât am văzut din exterior mi-am dat seama că este o capodoperă arhitecturală prin proporţii, zvelteţe şi podoabe picturale exterioare. Paraclisul este aşezat pe un postament la înălţime şi atrage privirea imediat ce intri în arealul arhiepiscopiei. Este construit în stil brâncovenesc şi originalitatea lui e dată de pictura unor filozofi antici pe zidurile exterioare. A fost consolidat în 1889 dar episcopul sub care s-au efectuat lucrările a avut grijă să nu strice pictura şi decoraţiunile originale.

Palatul Arhiepiscopal.

În timpul stăpânirii austriece din 1719-1739 a Olteniei, reşedinţa episcopală din Râmnicu Vâlcea apare într-o stampă ca o clădire solidă cu etaj, alături de o biserică şi înconjurată de chilii şi ziduri de piatră greu de escaladat. Pentru a nu pierde timp cu cucerirea lui, turcii l-au ars din temelii în 1737. Deasupra ruinelor s-au ridicat noi clădiri, care şi acelea au ars în marele incendiu al oraşului. Actuala reşedinţă episcopală a fost construită de episcopul Calinic în 1850. Acesta a păstrat vechile proporţii şi chiar împărţirea din aşezămintelor anterioare.

În 1889 episcopul Ghenadie Râmniceanu a construit un hol rotund ale cărui ziduri exterioare se văd de afară. Iniţial mobilat modest, Ghenadie l-a înzestrat cu parchet de lemn de cireş, stucaturi şi tapet pe pereţi, tablouri religioase, mobilier sculptat cu măiestrie de meşteri artizani populari ca şi covoarele ţesute cu migală de măicuţe în atelierele mănăstirilor noastre. În anii 60, vechea scară de lemn a fost înlocuită cu una de marmoră şi s-a construit un balcon din care arhiepiscopul se adresează credincioşilor de sărbători. Astfel din Casă Arhierească, reşedinţa a devenit Palat Arhiepiscopal.

Bolniţa (spitalul).

A fost construită în 1745 de episcopul Clement şi alături de paraclis şi turnul clopotniţă a scăpat de demolare si foc. Are forma unei nave şi se află în planul doi al curţii arhiepiscopiei. În faţa bisericii bolniţei sunt două case locuinţă a personalului monahal.

Clopotniţa.

A fost construită în 1678, a ars în 1747 şi a fost rezidită la sfârşitul sec. XIX în forma în care s-a păstrat până astăzi. Are cinci clopote şi se menţine în stare bună.

Muzeu, bibliotecă, sală pentru educaţie religioasă este clădirea cu două etaje construită în 1999 în apropierea bolniţei

Crucea domnitorului Constantin Şerban.

A fost cioplită în 1656 şi amplasată într-o mică piaţetă pe locul unde au fost demolate cancelariile vechi şi noi.

Fântâna lui Filaret.

Este singura fântână din sec. XVIII păstrată în forma originală în Râmnicu Vâlcea. A fost ridicată de episcopul Filaret în 1784. Pe ea sunt scrise versuri cu litere chirilice într-o limbă românească foarte frumoasă, perfect inteligibilă şi azi:

Asezământul pastoral cultural Sf. Ierarh Calinic.

A fost construit în 2010 şi pune la dispoziţia vizitatorilor care caută o oază de linişte, 22 de camere duble şi 4 apartamente în condiţiile unei cazări de 3 stele. Camerele au baie proprie, TV, frigider, AC Iiar în unitate sală de mese, bucătărie, etc.

Aşezământul religios-cultural Sf. Antim Ivireanu.

Memoria Sfântului Ierarh martir Antim Ivireanu, ocrotitor al oraşului Râmnicu Vâlcea este ţinută vie prin organizarea unor manifestări cultural- religioase şi a altora care au un caracter de ajutor social. Pe 27 septembrie va avea loc prăznuirea sfântului Antim Ivireanu, martir ucis de turci.

---

VIZUALIZĂRI: 2146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI