Hello Hotels, încântați de cunoștință!

TIPĂREȘTE

În drumul nostru spre Sunny Beach, spre hotel Selena 2 despre care am povestit deja vezi impresii, a fost nevoie și de o escală, la București. Am căutat un loc potrivit pt că hotelul Tranzzit la care mai fusesem de două ori, mi s-a părut că are un preț prea piperat pt ceea ce știam că oferă.

După căutări, comparări de prețuri, citit impresii, studiat hărți (era musai să fie f. aproape de Gara de Nord), ne-am oprit la Hello Hotels. Am făcut rezervarea telefonic, pt o cameră triplă, mi s-a răspuns cu amabilitate, am fost întrebată dacă suntem fumători, dacă avem vreo altă preferință specială și aici s-a încadrat rugămintea mea de a nu ne repartiza pe la ultimele etaje. Mi s-a cerut un număr de contact și doar atât.

Am ajuns pe la 12.45, foarte ușor, pe jos, este la 7 minute de Gara de Nord. Hotelul este în continuarea hotelului Ibis, pe colț. Am văzut că are parcare păzită, pt că era paznicul acolo. Zona în care este amplasat nu e una foarte frumoasă, dar nici cu probleme deosebite. Apariții ciudate, pt noi, ardelenii au fost cei trei oameni fără adăpost care dormeau pe trotuar, dar erau inofensivi la ora la care am trecut noi pe lângă ei.

Ne-a întâmpinat un tânăr recepționer care se purta cu profesionalism, vioi, atent la ceea ce se întâmplă. Mi-a spus că trebuie să așteptăm puțin până va fi gata camera. Am așteptat cam o jumătate de oră, poate mai bine, după care am plătit și mi s-a dat factură și două carduri. Am plătit în lei.

Aveam cameră la etajul 4, așa că eram obligați să luăm unul din cele 2 lifturi. Aici a fost piatra de încercare! După ce am apăsat pe 4 nimic, ușile închise, mi s-au inmuiat picioarele! Am rămas blocați și nici n-am pornit! Am avut eu niște experiențe în materie de lifturi, în copilăria mea, care m-au marcat pt totdeauna! Băieții mei (soțul și fiul) nu s-au dat bătuți. Liftul era unul foarte modern, de inox tot, curat, sigur era ceva. Până la urmă ne-am prins și noi, neinițiații în cele ale hotelurilor moderne, că liftul mergea cu cartelă! Dar n-a mers de prima data, nici a doua, abia după mai multe încercări s-a aprins un beculeț verde și pe urmă cifra 4 a etajului s-a făcut portocalie și a pornit liftul. Ușor, lin, silențios, ca pe aripi de îngeri! Să te tot plimbi cu liftul! Și am ajuns la etajul nostru.

Coridoarele înguste, cu mochetă, fără mirosuri ciudate, f. ușor de gășit camera datorită plăcuțelor orientative. La ușă aceeași tehnică de la lift. Mai întâi bec roșu, apoi verde, dar nu chiar de la prima încercare.

Camera suficient de spațioasă, mobilată stil IKEA, cu valorificarea la maxim a spațiului redus. Două paturi alăturate și un al treilea într-un fel de sertar de la capătul acestora. Fiul meu a spus că s-a odihnit perfect acolo. Televizor modern pe perete, jaluzele interesante la ferestre mari. Camerele nu au balcoane. Dulapuri deschise, adică fără uși. Baia era distribuită in trei sectoare. Dușul separat, cu uși de sticlă mată, in cameră chiuveta iar wc-ul în alt spațiu, dar și aici ușile erau tot din sticlă mată, neobișnuitul constând în faptul că deasupra și sub uși era spațiu liber. De miros nici vorbă, problemă ar fi putut fi la zgomote, dar n-a fost cazul de vreo jenă! Dozatoare de gel lângă chiuvetă și la duș. Aer condiționat, telefon, un sistem practic și eficient de iluminare. Totul sclipea de curățenie, nici urmă de vreun miros, doar de curat, prosoape impecabile. Pe jos mochetă curată. N-am văzut calorifere pe nicăieri și am presupus că încălzirea se face, iarna, prin pardoseală. Semnal Wi-Fi.

Tot timpul cât am stat în cameră am simțit o boare ușoară de aer proaspăt, care cred că venea de la un sistem special de aerisire. Nu ne-a fost frig și am dormit bine. A fost liniște, nici urmă de gălăgie din camere sau de pe coridor.

Pentru a mânca, am coborât la recepție și de aici am ieșit pe o ușă laterală, am făcut câțiva pași și am ajuns la restaurantul self-service. Am luat toți trei cate o ciorbă, mix grill pui și porc, conopidă pane și cartofi prăjiți și am plătit în jur de 75 de lei.

Pe partea opusă biroului recepției era o cofetărie cu prăjituri uscate, cafea, sucuri, iar în continuarea ei, spre restaurant, o altă cofetărie cu sortimente variate de prăjituri.

Personal amabil, disponibil, aceeași bunăvoință față de toți clienții, fie ei români sau străini.

Ne-am simțit atât de bine încât ne-a fost teamă că nu vom reuși să ne sculăm dimineața ca să plecăm în Bulgaria, așa că ne-am activat toți trei alarmele la telefoane. Singura supărare a fost că din camera aceea odihnitoare și de la televizorul modern am văzut cum Steaua a pierdut cu 3-0, cu Rosenborg... Ei, dar după două plimbări cu liftul, am uitat de toate supărările!

Cu siguranță am reveni oricând la acest hotel!

---

VIZUALIZĂRI: 1752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI