Fragmente de istorie la Mamaia

TIPĂREȘTE

Zilele trecute litoralul românesc era ocupat la capacitate maximă – știre difuzată pe toate canalele mass-media și testată pe propria piele în ultimul weekend din iulie 2015. Cu toate constrângerile economice de care se plâng unii stațiunea Mamaia era plină până la refuz, începând din capătul sudic, până în cel nordic, considerat mai scump ori mai de fițe. Se cunoaște o revenire a litoralului românesc, chiar și stațiunile cele mai mici fiind ocupate aproape în totalitate. Chiar președinta Asociației Litoral-Delta Dunării declara că toate camerele sunt ocupate în stațiunea Mamaia pentru toată luna august. Litoralul reprezintă un magnet pentru mulți... chiar dacă marea e... „Neagră”.

Litoralul românesc se întinde din Delta Dunării și până la Vama Veche pe o porțiune de peste 240 km. Plajele cu nisip fin cele mai căutate sunt amplasate între Năvodari și Vama Veche acoperind o distanță de circa 80 km. De-a lungul timpului, cele mai noi fiind întemeiate în epoca comunistă, au apărut o serie întreagă de stațiuni pe litoralul Mării Negre: Năvodari, Eforie Nord și Sud, Techirghiol, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn și Mangalia, 2 Mai și Vama Veche.

Considerată perla litoralului românesc – stațiunea Mamaia are și o latură istorică pe care puțini o cunosc. Prezent pe plaja de la Mamaia mai mulți ani, mă întrebam de multe ori: oare care e istoria acestei stațiuni? , a apărut pe „vremea lui Ceaușescu”? când a început lumea să facă plajă acolo? , care au fost primele clădiri construite aici? . Întrebări pentru care am căutat răspunsuri... și am găsit în cea mai mare parte. Acum doi ani chiar exista o expoziție foto-documentară la Casino Mamaia ce prezenta informații istorice privind stațiunea. În luna iulie 2015 am reușit să văd și o parte din clădirile istorice ale stațiunii. Dar să vă povestesc...

Scurte informații geografice. Pe malul vestic al Mării Negre, în nordul orașului Constanța întâlnim una din cele mai căutate stațiuni de pe litoralul românesc. Amplasată pe o barieră de nisip, numită științific grind, ce desparte Marea Neagră de lacul Siutghiol (lac cu apă dulce) stațiunea Mamaia are cea mai mare plajă a litoralului: circa 8-10 km lungime și lățimi cuprinse între 50 m (în Sud) și 200 m (în Nord), deși după cât s-a construit în ultimii ani cred că au rămas porțiuni de plajă late și de doar 20 m. Nisipul fin are o dublă origine: o parte e mineral, altă parte cochilifer. Dacă poposiți iarna ori primăvara pe plajele românești veți putea aduna o mulțime de scoici și melci de diferite mărimi și forme.

Originea numelui. Marele istoric Nicolae Iorga scrie despre originea tătărească a numelui, ce ar proveni de la hanul Crimeii – Mamai. Prima atestare documentară ne este oferită de francezul Alexandre de Launay care trece prin Dobrogea în 1799 și scrie de Mammay. O hartă rusească din 1855 notează micul sat pescăresc cu denumirea turcească Mamakioi.

Istorie la malul mării. Cătunul Mamaia Sat, mică localitate de pescari de diferite naționalități, a fost locul unde primarul Constanței, Ion Bănescu, a concesionat teren pentru înființarea în anul 1905 a unei stațiuni de vară – primarul Ion Bănescu este considerat întemeiatorul stațiunii Mamaia. Suprafața concesionată a fost împărțită în loturi și vândută la un preț modic către diferite personalități ale țării, dar și locuitorilor înstăriți ai Constanței. Sub denumirea de Băile Mamaia s-a construit în 1906 un pavilion de băi din lemn, având aspect de casă muntenească, pavilion prevăzut cu două laturi lungi cu câte 56 de cabine. Din Constanța se ajungea la băi cu trenul, care parcurgea distanța într-o oră și jumătate. În 1920 un incendiu devorează pavilionul de lemn și majoritatea cabinelor; astfel se pune capăt primei epoci de dezvoltare a stațiunii. Urmează perioada interbelică, o epocă de dezvoltare accelerată a stațiunii, de modernizare și întărire a rolului de stațiune balneoclimaterică.

Urme ale trecutului. Cazino Mamaia.

Presupun că toată lumea care a fost în stațiunea Mamaia s-a plimbat cel puțin o dată pe pietonalul (reamenajat în 2014) ce trece prin punctul numit Cazino Mamaia, la capătul Telegondolei. Câți dintre Dvs. cunoașteți faptul că acea clădire este construită în perioada interbelică? La începutul anilor '30 începe construcția Cazinoului sub conducerea arhitectului Victor G. Stephănescu (alte surse vorbesc de anii 1939-1941). La 15 august 1935, de Sf. Maria, are loc inaugurarea complexului, în prezența Regelui Carol II și a oficialităților centrale și locale. Noua construcție de beton a păstrat forma inițială a pavilionului de lemn, dar mult mai extins ca suprafață. În 1936 se construiesc și cele 600 de cabine de beton, amplasate pe două laturi și două etaje, precum și pasarela de beton, prevăzută cu două tobogane maritime simetrice (prevăzute cu aducțiune de apă) și o platformă pătrată, acoperită, ce avea în mijloc un bar. Ce vedem azi este doar o rămășiță a trecutului! În fața Cazinoului a fost amenajat un frumos parc (unde e azi piațeta cu scenă și fântâni arteziene), apoi urma o gară nouă construită în 1938 (care azi nu mai există; ca, de altfel, nici linia ferată).

Punctul culminant al construcțiilor îl dețin înzestrările cari s-au făcut pe plaja Mamaia... Cazino-restaurant cu terase... cabine de băi în etaje, ca două aripi întinse lungite pe dreapta și pe stânga cazinoului... podul-passarelle de plimbare, înaintat în mare, la capătul căreia stau înălțate două etaje unde publicul va găsi gustări, limonade și destul loc ca să respire aerul din larg. Clădirile acestea masive, întoarse cu fața la răsărit, sunt toate făcute în beton armat. Pe limba de nisip care separă marea de lacul Suid-Ghiol spre apus de Casino, este parcul băilor... o frumusețe de grădină cu arbori mari, boschete, pajiști, flori, cari se întind până în marginea lacului. De la Constanța la plaja Mamaia, pe distanță de 5 kilometri, automobilele, trăsurile și căruțele circulă pe o alee pavată cu piatră cubică și cu 4 rânduri de arbori, care lungește fâșia mărei în apropiere de apă. Nu este nevoie să adaug că plaja și băile Mamaia sunt servite cu apă pentru udatul parcului, iar noaptea, ele sunt o feerie luminate cu electricitate. Văzute de departe ele par un strălucit palat din basme.

Cât privește întinderea plajei, nisipul fin care o acoperă, așezarea ei între mare și lacul Suid-Ghiol, prăjitul ei cu soarele de la răsăritul ei până la apus, și orizontul deschis de jur împrejur... fac să se creadă – fără a depăși cu nimic justa măsură – că Băile și Plaja Mamaia și-au cucerit loc definitiv și recunoscut printre cele mai frumoase plaje din lume – așa este prezentată stațiunea Mamaia în revista „Natura” din ianuarie 1936, într-o corespondență de la malul mării.

Urme ale trecutului. Hotel Rex.

La 15 august 1936, același Rege Carol II punea cărămida de temelie a unui mare hotel: Hotel Grand Rex Mamaia. În decembrie 1936 ziarul „Adevărul” vorbea despre începerea construcției hotelului turistic în valoare de lei 45.000.000 și având o capacitate de cca. 100 camere. Acest hotel e menit a suplini lipsa mare de care suferea localitatea Mamaia, una din cele mai bine utilate, în afară de o plajă admirabilă. Ridicat în stil art deco, cu infuențe mediteraneene, hotelul a constituit un etalon al luxului în stațiunea Mamaia. Spre plajă o terasă mare arcuită oferea vedere spre mare, iar pe laterale frumoase pasaje străjuite de coloane și împodobite cu trandafiri cățărători imitau stilul colonial italian. A fost frecventat de guvernanți, delegații internaționale, artiști și scriitori. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial este utilizat ca loc de întâlnire a delegațiilor militare, ca apoi între 1944-1958 să fie ocupat de un comandament sovietic. Comuniștii îl transformă în casă de odihnă pentru munictori și țăranii cooperativizați. La începutul anilor '70 reintră în circuitul turistic sub numele de „Hotelul Internațional”. După 1990 este privatizat și trece prin mai multe mâini, fiind în picaj continuu. În 2011 are loc un incendiu ce afectează mansarda, de atunci având loc lucrări de refacere/renovare. În ultimii ani au tot fost promisiuni de deschidere a hotelului, dar care nu s-au concretizat. L-am găsit tot închis și păzit de foarte mulți agenți ai unei firme de pază. Ici-colo întrezărim aspecte din măreția de altădată. Speranța moare ultima...

Urme ale trecutului. Palatul Regal din Mamaia.

Oficialitățile constănțene oferă drept cadou familiei regale la începutul anilor '20 un teren de circa 30.000 mp în zona Mamaia. Regina Maria, a cărei dragoste pentru mare este bine știută, coordonează construcția unei vile drept reședință estivală. Arhitectul italian Mario Stoppa se ocupă de planuri și schițe, iar lucrările se desfășoară între anii 1924-1927. Reședința regală e de fapt un conglomerat de mai multe corpuri de vilă, în stil românesc, pe o suprafață de 1200 mp. Se remarcă dotările de excepție pentru acele vremuri: instalație de aer condiționat cu ventilatoare, încălzire centrală și electrică, lustre de firmă, etc. În 1927 este donat prințesei Elena (mama Regelui Mihai), apoi din 1930 îl ocupă Regele Carol II ca reședință de vară. Regina Maria își va opri un teren de aproximativ 3000 mp din parcul Vilei Regale din Mamaia unde va construi o vilă modernă – Vila Știrbey – turnul de apă cu balcon (sub formă de minaret) este specific construcțiilor coordonate de Regina Maria.

După evenimentele din 1989, palatul regal este privatizat, aproape 10 ani acolo au loc petrecerile Clubului Castel. În 2012 un incendiu devastează o parte din camere. Ce păcat de asemenea clădire, monument istoric de categoria A! Am fost atras de foișorul și arhitectura deosebită a vilei m-au făcut să caut informații despre acest loc. Astfel am descoperit o parte din lucrurile prezentate mai sus. Parcă într-o laterală a grădinii era deschisă o terasă-restaurant.

Acestea sunt doar câteva din „comorile” arhitectonice ale Mamaiei ce ascund fapte istorice, legende și povestioare. Le putem zări pe toate în timpul unei plimbări relaxante prin stațiunea Mamaia. Putem împleti nisipul, apa și soarele cu o fărâmă de istorie...

Mamaia: immense întinderi de nisip, o plajă atât de largă încât sfârșitul I se pierde în depărtare, cu scoici trandafirii ca niște petale de flori aruncate de zâne, băi de mare și acel râs ce izbucnește anume când năvălește asupra ta apa rece, foșnetul șoptit al valurilor ce se sparg rând pe rând domol de mal, lăsând fiecare o fâșie de spumă alba ca zăpada – Regina Maria, 1920.

---

VIZUALIZĂRI: 2160 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI