Telecabina Bușteni - platoul Bucegilor - Babele - Sfinxul, din minunățiile patriei noastre

TIPĂREȘTE

Am profitat si eu împreuna cu familia de un binemeritat concediu, orientându-ne către zona Bran ca punct de cazare si plecare către diversele si variatele atracții din zona.

Chiar a doua zi după sosire am hotărât sa urcam pana pe platoul Bucegilor, cu ajutorul telecabinei din Bușteni. Drumul cu mașina pana la telecabina a fost ok, am găsit parcare plătită undeva in zona, destul de aproape. Pe drumul de la parcare pana la telecabina (vreo 500 m) am dat de o grămada de locante, unele mai organizate, altele mai tip ghereta. Ne-am aprovizionat cu de-ale gurii si cu lichide, fiind avertizați de băiatul de la parcare ca vom sta la coada vreo 2 ore. E drept ca nu am fost foarte harnici, e bine sa ajungi la "coada" pe la 8 la matineu, programul efectiv începând la 8.30, după o scurta revizie de dimineața. Cand am ajuns la clădirea telecabinei (in jur de ora 10.30), prima dezamagire! Coada se întindea pe trei din cele patru laturi ale clădirii, in jur de 100 m. Asta este, am zis, nu avem ce face, stam, ca de aia am venit. Ne-am asezat frumos la coada, împreuna cu diverse persoane, de pe întreg cuprinsul patriei, chiar si din alte tari. Lumea era civilizata, consolată cu ideea ca trebuie sa aștepte. Nu au trecut 5 minute de cand ne-am asezat la coada si au si început sa apăra "bișnițarii". Adică niște băieți, cam dubioși spre cocalari, echipați cu teniși si tricouri sport, care s-au pus pe "agățat". Le propuneau celor aflați la coada sa scurteze timpul de așteptare si sa facă excursia cu jeep-urile lor, cu care poți vizita pana la 12 obiective, nu numai 2 câte vezi cu ajutorul telecabinei. Unii au acceptat oferta, alții nu. Prețul băieților era un pic mai mare decât cel oficial, dar ei zic ca merita, ca nu stai la coada si vezi mult mai multe. Apropo de preț, noi am plătit 70 lei de persoana si 36 lei pt copil, dus-întors. După ce am înaintat, am cam scăpat de băieți, se pare ca ii vânează pe cei proaspăt sosiți, cei din urma. In schimb nu am scăpat de vreo doua tanti, din minoritatea braziliana, care ne-au îmbiat non stop cu mure, zmeura sau afine, la prețuri imbatabile. Nu am dorit, in schimb alți participanți la coada au servit, sper sa nu ii fi apucat durerile de burta. Cele doua ore de așteptare preconizate au trecut repede, noi înaintând cam pana la jumătatea distantei. Nu am abandonat lupta, deși eram convinși ca mai trebuie sa stam încă pe atât. Noroc ca nu a fost extrem de cald, soarele s-a mai ascuns in nori. Intr-un final glorios, am intrat si noi in clădire, estimez ca in jur de 30 persoane. Un nene stătea sus pe balcon, in clădire, deasupra intrării, si număra șușotit persoanele care intrau. Cand auzeai exclamația "Gata, atât! Nu mai intra!" simțeai un nod in stomac, dacă nu ai fost printre norocoșii care au apucat sa pașească înăuntru. Odată intrați, treburile decurg repede. Tot grupul se aseaza la alta coada, la bilete, care se mișca repede. In 5 minute toți eram directionați către terasa, de unde intri in telecabina. Toate sunt calculate la marele fix, nu se sta prea mult pe respectiva terasa, vehiculul montan apărând destul de prompt. Întâi ies din telecabina cei care au coborât, ca asa e frumos, după care lumea se cam buluceste sa prindă loc la geam. Noi ne-am bulucit si am prins loc! Aici sa vezi invazie de aparate foto si camere video, telefoane, etc., fiecare ce are in dotare. Pornim, cabina prinde viteza, ne înălțam, lumea in delir! La primul stâlp, cabina coboară un pic, simți ca se lasă in jos, lumea exclama "Oooooo!" La următorii stâlpi, ne cam obișnuim cu senzația, asa ca ooo-utile se cam răresc. Lumea continua sa facă poze, cardurile de memorie se umplu văzând cu ochii! Intr-adevăr, peisajele sunt superbe, natura își dezvăluie frumusețea bruta. Frumoasa țara avem! Continuam sa ne extaziem pana sus, pe platou, nu știi unde sa îți întorci privirea. A meritat așteptarea de 3 ore jumate la coada! Telecabina parchează încetișor, lumea coboară civilizat. Se coboară niște scări către ieșire. Clădirea telecabinei e dezolanta, se vede ca nu se investește nimic. Si totuși, bani se fac! Lumea sta la coada, plătește un preț mărișor, personal deservent nu cred ca este in exces, nu am văzut prea mulți angajați.

Colegii de telecabina s-au împrăștiat peste tot, platoul este mare, fiecare cu planurile sale. Noi nu ne-am propus prea multe, numai Babele si Sfinxul, avem o fetița cam mațaită, a cam obosit la coada. Recomandare, sus pe platou este mai rece, luați-va o haina suplimentară, in caz contrar s-ar putea sa cam dardaiti. Chiar la ieșirea din clădire, o tanti executa maiastru niște kurtos kalacs, cozonaci secuiești. Nu am gustat, ca nu de aia am urcat pana aici. Mai încolo, o alta tanti vindea celebrele de acum cutii cu zmeura. Si mai încolo, către Babe, doi neni, incotosmanati in geci groase prăjeau porumb. Fetița mea, mâțâita, a dorit unul. Problema e ca nu ai unde arunca diversele resturi alimentare, pet-uri sau alte cele. Nici gram de cos de gunoi. Parca băieții cu porumbul aveau un container, dar nu știu dacă te lăsau sa arunci orice in el. Aaa, înainte sa nu uit, pe tăpșanul din fata clădirii telecabinei, din Bușteni, destul de multe pet-uri aruncate pe jos, ambalaje, hârtii, etc. Coșuri de gunoi destul de putine, si alea pline ochi, de dădeau pe dinafara.

Sus pe platou, nu chiar asa dezastru, dar tot se mai puteau zări urme ale trecerii concetățenilor noștri pe acolo. Suntem romani si ne mândrim cu asta!

Sincer, am fost un pic dezamăgit de Babe si Sfinx, in schimb peisajele sunt superbe. Babele sunt niște bolovani afectați de eroziune, ce-i drept cu forme interesante. Sfinxul e oleaca mai interesant, tot timpul m-am întrebat cum vântul a sculptat o piatra sub forma unui cap uman. Ma rog, conform teoriei conspirației, este o sculptura realizata de o civilizatie din vremuri imemoriale. Doritorii pot face trasee către multiple direcții, musai sa ai echipament adecvat. Am văzut niște pisi-uri in sandale, dar mai mult de vreo câteva selfie-uri cu Sfinxul nu au îndrăznit.

După vreo ora de admirat superba natura, am hotărât sa coboram, ca se apropia ora 5 si se cam aglomera la telecabina. Bine am făcut, coada de la întoarcere nu a durat decat o ora, acceptabil, zic. Între timp, am "accesat" toaleta, coada si acolo, 1 leu intrarea. Condiții mizere, cam ca in Afganistan. Îmi era rusine de străini, oare ce zic?

Întoarcerea se desfășoară la fel de organizat, in grupuri, de-o telecabina. O paranteza aici, Telecabinele sunt cam obosite, nu știu cand au fost achiziționate, dar nu cred ca de curând, probabil l-au prins si pe Ceaușescu.

Timpul de coborâre este identic cu cel de urcare, logic, sunt doua cabine care urca si coboară in paralel. Unii mai fac poze, dacă le-au ratat la urcare. La coborâre ți se cere din nou biletul dus-întors, sa nu cumva sa fentezi.

Făcându-ni-se destul de foame, deh, aerul de munte, hotărâm sa servim ceva ușor, un Hamburger de vita, văzusem un chioșc mai jos, pe alee, si produsele arătau bine. Cand ajungem la chioșc, ghinion, a închis băiatul, era 5 fără ceva. Ne-am consolat cu ideea si am hotărât sa mâncam cand ajungem la pensiune.

Cam asta a fost experiența noastră cu Bușteniul, Babele, Sfinxul si minunata telecabina!

---

VIZUALIZĂRI: 4302 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI