Restaurantul Arcade - La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

TIPĂREȘTE

Cu câteva zile în urmă colega Oanagogan a scris un review despre restaurantul Arcade cu titlul ˝ Dai un ban dar merită˝. vezi impresii .

Şi userul Robert C. tot în aceeaşi perioadă a servit masa la Arcade şi a fost încântat. vezi impresii Dealtfel el a trecut în revistă mai multe restaurante din Sinaia cu plusuri şi minusuri, cel cu pricina fiind în top.

Am văzut pe FB zeci de like-uri ceeace înseamnă că părerea generală este că Arcade este un restaurant excelent. Acum, după ce v-am introdus în context vă propun un studiu de caz. Primul impuls a fost să nu scriu nimic, să nu fac valuri, aşa cum facem mereu noi românii. Până la urmă da´de ce? Am considerat că merită sa-mi spun povestea promiţând sa fiu foarte obiectivă si sa judec totul la rece ˝fară ură şi fără părtinire˝ cum se facea vorbire în instanţe în vremuri antebelice.

Zilele trecute a fost cald dom’le cald şi la Sinaia, asa cum era în Bucureşti până acum câţiva ani. La termometrul de la fereastră, aşezat la umbră, ferit de vânt şi departe de sol ca la INMH, la ora 13 se înregistrau 29 de grade. Feelingul meu era de cel puţin 32 şi abia aşteptam să beau o bere rece. Urma să ne întâlnim cu nişte prieteni să mergem la un restaurant în Sinaia. El împlinea 80 şi evenimentul trebuia sărbătorit. Mă rugaseră să caut un restaurant şi mărturisesc că am oscilat între Snow de la gura telecabinei şi Arcade.

La Snow am renunţat pentru că săptămâna trecută fiind la fel de cald, servisem două cafe frape pentru care am plătit 30 lei. În fond era nişte cafea rece cu frişcă, de ce atât de scump?. Am rămas la Arcade şi ne-am întâlnit cu prietenii la unu jumătate în faţa primăriei. Am traversat şi pentru un moment ne-am gândit că vom fi fericiţi în răcoarea sălii in care urma sa mâncăm. Numai ca socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, nici măcar cu cea de pe trotoar. În sală era o căldură leşinătoare. Părerea noastră a fost ca nu mergea aerul condiţionat dar întrebând, ni s-a spus ca merge dar nu face faţă la cât se deschide usa de intrare. După câţi clienţi erau în restaurant, (o singura pereche, vedeţi în poze) nu se prea deschidea.

Nici eleganţa localului nu m-a dat pe spate dar am trecut peste asta pentru că în fond n-am venit sa mâncăm decoraţiuni interioare. Am trecut pe terasă unde am putut alege ce masă am dorit întrucât era ocupată una singură. Aici a apărut o altă problemă. La ora aceea jumătate din fiecare masă era in soare, cealălaltă la umbră. Barbaţii-ingineri din grup, adică sărbătoritul şi soţul meu ne-au indicat cum sa ne aşezăm şi la urma urmei cum să ne înghesuim când va veni soarele.

O chelneriţă cam plictisită ne-a adus sa studiem lista dar noi am vrut mai intâi bere. Aveau numai la 330ml la preţ de 500ml. Nu contează. Era foarte rece. Am studiat lista de bucate, de fapt ochii ne erau pe preţuri şi am pozat câteva pagini. O dată împlineşte omul 80, că 90 nu e sigur, apoi şi eu, la vârsta lui am sărbătorit la un restaurant destul de pipărat în Bucureşti.

Ce am ales? Ne-a făcut cu ochiul salata de vinete 200 gr. =15 lei aşa că ne-am gândit sa ne păstrăm statutul de pensionari şi să luăm două porţii la patru inşi. Acum a început distracţia. Pe masa noastră dar nici pe cele din jur nu exista stativ cu sare, piper, etc. Ori bucătarul urmând sfatul medicului cu excesele de orice fel a lăsat vinetele nesărate, ori a fost simplă neglijenţă. Am cerut sare.

Chelnerita părea mirată dar a adus-o după un timp, mai plictisită decât la început. ˝ Fără ceapă nu merge˝ a spus unul din băieţi. ˝ Am sa comand la bucătărie˝ a fost răspunsul. Şi stai şi stai. E de prisos să spun că până a venit ceapa, nu mai erau vinete în farfurii. A mai fost o discuţie că la vinete a adus pâine prăjită, ori se voia pâine dom´le, pâine proaspătă aşa cum mănâncă românii. Am primit o lecţie de cum sa ne dezvăţăm de hidrocarbonatele care fac rău organismului şi ne-a adus pentru tot restul mesei doar câteva felii de pâine.

Buun! Felul doi: Eu şi sarbătoritul am cerut şalău în crustă pe pat de legume coapte. Foarte bun şalăul dar jumătatea de lămâie care ar fi trebuit sa fie pe platoul meu, se găsea în farfuria soţului care comandase friptură de porc. Şalăul a fost delicios (am scris şi puţin mai sus) dar de unde mă aşteptam ca legumele sa fie asortate adică şi o ciupercuţă, şi o felioară de vânătă, şi de aia şi de aia, am avut parte numai de dovlecei (în Obor se vinde cu 1 leu kilogramul) şi ceva roşii şi feliuţe minuscule de ardei.

Ceilalţi, la friptura de porc au întâmpinat alte greutăţi. Cum veţi vedea, bucata era foarte groasă cu mult sânge în ea (am pozat momentul în care prietena mea arată chelneriţei bucata de friptură de porc nepătrunsă) Au trebuit să le returneze să le mai pună pe grătar. Fiind aşa de groasă, friptura era şi tare. Îngheţata în schimb a fost splendidă, o cupă mare cu de toate, perfect asezonate. N-am mai rămas să vorbim că ne ardea soarele şi umbrelele nu ne mai apărau.

A trebuit sa aşteptăm destul până a venit fata cu nota de plată. A costat 250 lei în care s-au inclus şi patru sticle de bere de 330ml şi o apă plată.Din păcate şi nu din vina noastră, nu s-a creat atmsfera de sărbătoare pe care o aşteptam cu toţii.

Ca încheiere: Doamne Fereşte, nu pun la îndoială ce au scris ceilalţi useri. Si eu aş fi vrut să elogiez Arcadele. Ca să nu se spună că aş fi avut ceva personal, pe cât a fost posibil am ilustrat cu poze ce am scris, vorba răposatei de tristă amintire˝Dovada˝.

Singura mea explicaţie plauzibilă ar fi că fiind luni după un WE foarte aglomerat pe Valea Prahovei cu maşini bară la bară, master chief şi-a luat liber la fel ca şi chelnerii profesionişti. Din lipsa de clienţi nu s-a pus aerul condiţionat. Despre serviciu nu are rost să reiau obiecţiile. Păcat!

---

VIZUALIZĂRI: 2400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI