Mânăstirea Humor - impresii de profan

TIPĂREȘTE

Mânăstirea Humor – nu-mi amintesc dacă am vizitat-o în excursiile din copilărie, așa că aș putea spune că anul acesta, în februarie am văzut-o pentru prima dată.

Nu știu să vă spun de ce mi-a plăcut așa de mult. Mi-a dat o stare specială. Nu, n-am să spun de liniște, cum se obișnuiește când vorbim de un lăcaș religios, ci de atenție, admirație, un sentiment că sunt într-un loc deosebit...

Iară, fără să pot spune ce anume a trezit această admirație – pentru că nu mă pricep la arhitectură sau la pictură și nici prea multe din istoria mânăstirii nu știu.

Poate pentru că am văzut că e construită în 1530, o parte din admirația mea s-a îndreptat spre cei care au avut grijă ca ea să fie întreținută, restaurată. Are așa un aer de vechi... proaspăt și cu o eleganță a locului cu încărcătură istorică.

Măicuțele erau la rugăciune într-un corp alăturat, am bătut în ușă, am salutat discret, am ieșit. În foarte scurt timp una dintre ele s-a întrerut să vină să ne deschidă mânăstirea, să o putem vizita. Nu a rămas nimeni să ne povestească ceva așa că am fost de capul nostru.

Am găsit undeva o informație precum că Biserica Manastirii Humor este prima biserica pictata la interior si la exterior din lumea ortodoxa.

Mă bucur că e în Patrimoniul UNESCO, pe lista patrimoniului cultural mondial în grupul Bisericile pictate din Nordul Moldovei. În afară de Mânăstirea Humor, acest grup cuprindeși Mânăstirile Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Sucevița și Voroneț.

În fapt întreaga zonă este considerată zonă protejată, de interes internațional. Că, cică așa e regula monumentelor protejate UNESCO – include obligația statului respectiv de a proteja atât monumentul în sie cât și ”zona tampon” sau zona de protecție a monumentului.

Acum nu știu dacă întregul sat Mânăstirea Humorului e considerat zona tampon. După cum, iar nu pot să îmi dau cu părerea dacă statul român, respectiv autoritățile locale își respectă această obligație sau nu.

Dar ce frumos ar fi să fie păstrate și re-aduse în actualizate ca locurile ce mai poartă în ele semnele identității istorice, culturale și arhitecturale ale locului.

Oricum, am avut sentimentul, venind pe jos din Gura Humorului (cei 5 km) că ceva este diferit de restul zonei. Multe case noi, dar avand in ele o cumințenie și elemente tradiționale.

Nu departe, cred că la maxim 1 km după ce am plecat din dreptul Hotelului Best Westen Bucovina spre Mânăstirea Humor, am avut ocazia să văd Cimitirul evreiesc, care datează din sec XVIII-lea. Acesta inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din 2004. Era o zi însorită de iarnă, cu ceva vânt și nori care prevesteau ninsoarea de peste noapte. M-am amuzat ca întotdeauna să tot întreb localnicii - Mai e mult până la Mânăstire? - Da, da, mai aveti vreo oră. După jumătate de oră tot încă vro o oră mai aveam... si tot așa. De fapt am făcut vreo oră și jumătate. La intrarea în satul Mânăstirea Humor este un punct de informare cu materiale de prezentare și harți ale obiectivelor foarte frumos realizate.

Dar să închid paranteza și să să revenim la vizită.

După ce am admirat biserica prin exterior și interior, am urcat în Turnul Clopotniță. Acesta este situat pe latura de est a ansamblului, construit în secolul al XIX-lea,

El este confecționat din lemn și are un etaj. La parter se află intrarea în complexul mânăstiresc, iar la etaj este camera clopotelor.

Documentându-mă post factum, am aflat ca e camera clopotniță. În timpul vizitei mi s-a părut că e doar o încapere goală, numai bună de scos capul pe ferestre și privit Mânăstirea Humor de sus.

Mi-a oferit o experiență ludică prin surpriza pe care ți-o oferă urcarea în turn. Scara exterioară din lateral nu prevestea mica aventură din interiorul turnului. Ca să ajungi până în vârf dai de niste trepte de piatra – un rând de trepte mai late, apoi unele mai înguste și foarte înalte. Câteva dintre ele se mai și clătinau. La sentimentul de aventură a contribuit și îngustimea locului de m-am întrebat dacă nu cumva rămân prinsă între ziduri, dat fiind că n-am dimensiuni de manechin. Dar nici vocație de Ana lui Manole n-am, așa că m-am strecurat cum am putut mai bine.

Zău că mi s-a părut vesel și mi-a dat o energie pozitivă, fără să știu de ce.

Așa cum nu știu să vă spun de ce mi-a plăcut atât de mult Mânăstirea Humor. Poate pentru că era spre seară, iarnă spre primăvară, destul de pustiu și îți dădea senzația că ai aterizat în alt timp.

Deși am parcurs pe jos drumul până aici, m-am întors cu microbuzul în Gura Humorului. Evident după ce am stat puțin la magazinul de la intrarea în Mânăstire pentru ceva suveniruri. Circula din oră în oră. Șoferul a fost foarte amabil, mi-a dat și un număr de telefon spunându-mi că el vine și la… comandă. Am coborât la Best Western Bucovina – hotelul din centrul orașului, bucuroasă ca un copil de isprava mea cu plimbarea, vizitarea și cățărarea în Turnul Clopotniței

Mai multe informații detaliate despre istoria, arhitectura și iconografia Mânăstirii Humor, despre Ruinele Caselor Mânăstirești și Turnul lui Vasile Lupu găsiți într-un review foarte documentat al lui @Crazy Mouse, ”Roșul de Humor” - rubinul bucovinean din patrimoniul mondial UNESCO (vezi impresii).

Eu doar v-am împărtășit cu plăcere impresiile mele de profan.

Mai spun doar că e mare păcat să ajungi în Gura Humorului și să nu vizitezi Mânăstirile Humor și Voroneț.

---

VIZUALIZĂRI: 1837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI