Hai-hui prin Istanbul - ziua I: pe urmele lui Suleyman

TIPĂREȘTE

In aprilie ne-am hotarat sa facem un city-break la Istanbul, sa vedem orasul de pe doua continente si sa calcam pe urmele lui Suleiman (ce face serialu’ din om!). Obiectivul era in vizor de ceva vreme, fiind mult laudat de calatorii de toate tipurile, citind multe lucruri de “de bine” despre oras, insa turkish soap opera a pus capac :) !

Cu bilete la Tarom, din Bucuresti pana la Istanbul nu se face mai mult de o ora si un sfert, n-ai timp nici sa-ti bei cafeaua, asa ca am aterizat teferi pe aeroportul Ataturk in dimineata zilei de vineri 17.04.2015, pe la 10.

Dupa o coada mica la pasapoarte, degraba ne-am indreptat spre metrou, am cumparat de la automate Istanbul Kart (card de transport util si comod, utilizat la comun, de 4 persoane, ), luand linia M1, pana la capat – statia Yenikapi, aici schimband cu linia Marmaray, cea care trece pe sub Bosfor, spre malul asiatic, si am coborat la prima statie, Sirkeci, in zona careia aveam cazarea.

turkeytravelplanner.com/g ... tanbulkart.html

Cazare rapida, apoi am luat in piept aerul otoman, in haosul din Eminonu-Podul Galata, un pic derutati de iarmarocul perpetuu din zona. Am ochit insa vapoarele ce fac minicroaziere pe Bosfor, de cca o ora juma’, si ne-am urcat intr-un vapor al firmei Turyol, ce plimba turistii neobositi, pana la al doilea pod peste Bosfor si inapoi; plimbarea merita, timpul sa fie frumos, se vad insirate o gramada de obiective iconice ale Istanbulului: palatul Dolmabahce, moscheea Ortakoy, cetatile Rumeli Hisari (ridicata de Suleiman in ajunul cuceririii Constaninopolului) si Anadolu Hisari, podurile Bosfor si Mehmet Fatih, Turnul Fecioarei, Topkapi etc. Pitorescul croazierei este indiscutabil, poze nenumarate, un ”mast si” sau “mast tu du”, ce mai incolo si incoace!

turkeytravelplanner.com/g ... rus/turyol.html

Dupa debarcarea reusita, inapoi la Eminonu (aici e centrul transportului in Istanbul: tramvai, vapor pentru partea asiatica sau Cornul de Aur, autogara, metrou in apropiere la Sirkeci), am mers un pic in bazarul de mirodenii, nu atat sa savuram aromele, mai mult sau mai putin imbietoare, cat pentru necesitatea practica de a schimba Euro in lire turcesti, ceea ce am si facut la un pret de cca 1 Euro/2,89 lire.

In acest bazar se afla o mosche micuta, cam ascunsa trecatorului grabit, si anume moscheea Rustem Pasa. Personjul a fost mare vizir, un fel de prim ministru, pe vremea lui Suleiman, plus ca i-a fost si ginere sultanului, fiind casatorit cu Mihrimah, fiica padisahului, si a lasat la moartea sa o avere fabuloasa pentru acele timpuri; era de orgine croata, luat ca prizonier in sistemul devshirme (tribut de sange), adica baietii si adolescentii crestini, capturati in teritoriile ocupate, erau dusi la Istanbul, crescuti in religia islamica, si formati militar pentru a servi sultanului, ca un extrem de loial corp militar, de elita, profesionist – iencerii (cei mai capabili erau avansati pana la functii foarte inalte, apropo de Mimar Sinan, Rustem, sau Sokollu). Moscheea a fost ridicata dupa moartea lui Rustem, in 1561, de catre arhitectul Mimar Sinan, un fel de Michelangelo turc, ce a ridicat nenumarate moschei importante, e drept, parca, facute dupa calapodul Hagiei Sofia. Daca majoritatea turistilor istanbulezi :) cauta Moscheea Albastra, putini stiu ca cea mai albastra este moscheea Rustem Pasa, placata pe interior cu faianta albastra de Iznik (de fapt Niceea, unde s-a tinut primul conciliu-sinod ecumenic crestin, in 325, localitate de langa Bursa). Insa daca e sa discutam despre albastrul moscheilor, ca un pont, va pot spune ca, dupa umila mea parere, de vizitator de moschei, putin avizat si amator, cea mai albastra, ca o floare albastra, este moschea Sokollu Mehmet Pasa, pe care am vizitat-o in alta zi. In interiorul moscheii, liniste si pace, nici necuratu’ nu era, ne-am odihnit un pic la racoare, pe somptuosul covor rosu, am admirat modelu’ de faianta si am hotarat sa renovez baia de acasa, sa-mi pun si eu la fel, in stil otoman :), scuzati blasfemia artistica, si ne-am retras respectuos, incaltandu-ne la loc, iar sotia lepadand straiele ciudate si atotacoperitoare, primite la intrare.

Poze foarte bune: istanbul.for91days.com/20 ... stem-pasa-camii

Localizare in bazarul de mrodenii: istanbultourstudio.com/th ... tem-pasa-mosque

Am continuat periplul pe strazile ce leaga bazarul de mirodenii de marele bazar, strecurandu-ne cu gratie printre tarabe si negustori ambulanti, croindu-ne cu vitejie calea pe aceste stradute in panta si supraaglomerate cu turisti, gura casca si vanzatori guralivi.

In varful dealului este moscheea Suleiman, una din marile realizari ale marelui Mimar Sinan. De fapt aici este un intreg complex, de medrese (scoli religioase), imarete (bucatarii), biblioteca, cimitir (unde sunt inmormantati Suleiman’, fiica sa Mihrimah si sotia Roxelana-Hurem. Moscheea, in sine, este enorma, rivalizeaza cu cea din Edirne, despre care se zice ca este cea mai mare reusita a lui Mimar Sinan. La monumentele lui Suleiman si Roxelanei era inchis, asa ca trebuit sa ne multumim sa le vedem sicriele pe geam (cam morbida curiozitatea, dar daca tot am ajuns pe acolo, doar eram pe urmele lui Suleiman, nu-I asa :) !), dar ne-am consolat cu perspectivele panoramice, din gradini, asupra Cornului de Aur. Intr-n colt al complexului, intr-o mica gradina triunghiulara, stradal, se afla mormantul modest al lui Mimar Sinan, care mi-a adus aminte de banala piatra de mormant a altui mare arhitect, Bernini, ce are, in chip de mausoleu, doar o biata lespede in biserica Santa Maria Maggiore, din Roma, pe care calca nesimtitori, majoritatea vizitatorilor, asa ca rezum cu o concluzie de critic de arta :): marii arhitecti au morminte simple!

Imediat langa Mimar Sinan Turbesi, pe strada Fetva Yokusu, la vreo 50 m distanta, se afla cafeneaua Mimar Sinan, cu o intrare cam de gang, insa odata urcate scarile, aveti acces la o terasa ieftina, nepretentioasa, cu o panorama execelenta, asupra intregii zone Eminonu-Podul Galata.

mimarsinanterascafe.com/#!iletisim.php

Periplul nostru a continuat spre moscheea Sehzade, trecand in drum si pe la moscheea Kalenderhane, fosta biserica ortodoxa bizantina, datand din secolul al XII-lea, data de Suleiman unei secte a dervisilor, Kalenderi.

Moscheea Printului (Sehazde), a fost dedicata de Suleiman fiului sau Mehmed, mort de tanar (nu e prea clar daca a murit de moarte buna sau asasinat). In cimitirul de langa moschee mai sunt mausoleele lui Rustem Pasa si alt fiu al lui Soliman, Cihangir.

Chiar langa moscheea Sehzade este Apeductul lui Valens (Bozdoğan Kemeri) , impresionanta marturie a perioadei romane.

Dupa ce am trecut pe langa Universitate si turnul lui Baiazid, pe inserat, ne-am intors in Sultanahmet, luand tramvaiul din zona bazarului, am bantuit pentru poze in parcul dintre Hagia Sofia si Moschhea Albastra si ne-am retas, hamesiti, la un restaurant din zona, unde mancarea fost memorabila, dar nu mai tin minte ce am mancat :).

---

VIZUALIZĂRI: 3879 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI