ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.07.2015
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
MAY-2015
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

La Doftana, în căutarea penitenciarului muzeu

TIPĂREȘTE

În urmă cu ceva timp, povesteam că am petrecut un weekend la Breaza la Lac de Verde - Golf & Leisure Resort, fiind găzduiţi La Casa Grădinarului, una dintre cele trei locaţii de cazare de care dispune resortul. Duminică, în drumul de întoarcere spre Bucureşti, ne-am propus să facem un mic ocol şi să încercăm să vizităm penitenciarul muzeu de la Doftana. Ştiam că vechiul penitenciar nu mai este de mult un muzeu. Ceea ce ne doream era să vedem ce a mai rămas din el.

Din DN1, pe lângă benzinărie, virăm stânga pentru a intra în Câmpina urmând ca mai apoi să luăm calea spre Telega şi Doftana. La intrarea în Câmpina, o porţiune de drum în lucru ne trimitea pe o rută ocolitoare pe care din nu ştiu ce motive am ratat-o aşa încât - ignorând GPS-ul care ne invita cu insistenţă să efectuăm o manevră de întoarcere - ne-am pomenit rulând spre Valea Doftanei. Bun! Dacă aşa a fost să fie..., atunci să mergem înainte! Tot n-am fost niciodată pe Valea Doftanei, această zonă frumoasă şi atât de atrăgătoare pentru orăşenii care fug de încingerea verii.

La 6 km de Câmpina, pe malul drept al râului Doftana, staţia de tratare a apei potabile de la Voila, cu un mic baraj dincolo de care apele stătute au creat un peisaj deltaic, a fost primul nostru popas pentru fotografie.

DJ102l, şerpuit, urmând cursul râului Doftana, încet, încet, lasă în urmă culmile domoale şi înaintează pe valea care se îngustează tot mai mult.

Cheile Doftanei, oferă o privelişte deosebită, neaşteptată. Unii afirmă că ele sunt asemănătoare cu cele de la Cheile Bicazului, dar cine a văzut şi a simţit cu adevărat Cheile Bicazului, nu va fi de aceeaşi părere. Stâncile cu pereţii verticali, înşiruite pe câteva sute de metri de o parte şi de alta a râului şi a şoselei, au fost un nou prilej de popas pentru noi. De fapt pe întreaga vale, pe iarbă sau pe lângă apă, cu mic cu mare, oamenii ieşiseră la picnic. Portbagaje deschise, mese improvizate, grătare încinse, fum şi carne sfârâind, busturi goale, copii jucându-se în fel şi chip şi - probabil - multe reziduri menajere rămase în urmă, iată, pe scurt, prezenţa omului în natură, pe Valea Doftanei, în zi de weekend.

Înainte de intrarea în localitatea Valea Doftanei, apele râului au fost stăvilite prin construcţia barajului de la Paltinu, formand un lac de acumulare ale cărui ape sunt folosite pentru producerea de energie electrică, dar şi pentru a asigura zonelor împrejmuitoare necesarul de apă potabilă, industrială şi de irigaţie.

Despre Barajul Paltinu nu voi scrie prea mult. Pentru cei interesaţi de date tehnice, ataşez două fotografii, mai multe amănunte putându-se afla din surse abilitate.

Pe mica platformă de lângă baraj abia am găsit un loc în care să parcăm maşina pentru câteva minute. Pentru frumuseţea peisajului, pentru apele verzi, în nuanţe surprinzătoare care amintesc pe alocuri de plajele greceşti, am făcut şi noi un popas pentru fotografie. Chiar dacă undeva, la vedere, rămas cine mai ştie de când, stă scris "Fotografiatul interzis!", la Barajul Paltinu toată lumea pozează şi mai ales se pozează având drept fundal barajul arcuit. La panoul cu numele proiectanţilor şi ale constructorilor cărora li se datorează această măreaţă realizare, alături de steagurile României, Uniunii Europene şi cel al Apelor Române, nişte copii cocoţaţi pe postament erau fotografiaţi de părinţii lor care voiau musai să-i păstreze în amintire aşa cum sunt, adică zvăpăiaţi.

Am decis să ne continuăm drumul de-a lungul lacului şi curând am trecut podul peste una dintre ramificaţiile lui. Verdele natural, curat, al pădurii ne însoţeşte de-a lungul apei pe DJ102I spre Teşila. Înainte de a intra în localitate am virat pe DJ101S spre Secăria nu pentru că aveam vreun interes să ajungem acolo, ci pentru că pur şi simplu drumul ni s-a părut atrăgător. Cu asfaltul destul de bun, cu relativ puţine spărturi, drumul este îngust, fără parapeţi şi cu curbe accentuate. În Secăria, când mai aveam doar 8 km până în Comarnic, ne-am întrebat pe care dintre cele două căi ar fi mai bine să ajungem din nou la Câmpina: prin Comarnic, reangajându-ne pe DN1 sau întorcându-ne pe acelaşi drum sinuos, dar umbros şi foarte frumos? Bineînţeles, am preferat cea de-a doua variantă.

Aşadar, urmând acelaşi drum până la intrarea în Câmpina, pentru că timpul înaintase destul de mult şi nu voiam să ne prindă seara pe drumuri necunoscute, atenţi să nu mai ratăm deviaţia spre Telega, iată-ne în curând ajunşi la Doftana.

Dar, unde e penitenciarul? Nicăieri, nici un indicator care să ne scoată din bezna necunoscutului. GPS-ul se bâlbâia şi nu ne mai ajuta de loc, deci nu ne mai rămânea decât să apelăm la localnici. Primul om întâlnit, întrebat, ne priveşte cu mirare şi ne spune mai întâi că acolo nu mai e penitenciar, ce treabă avem acolo?

Ori noi eram prea obosiţi şi prea dezorientaţi, ori cei întrebaţi nu erau din partea locului... am umblat prin sat ca pendula unui orologiu - când încolo, când încoace. Începea să picure. Oamenii dispăruseră cu toţii la adăpost aşa încât nici nu mai puteam întreba pe cineva care e direcţia spre fostul penitenciar. Revenind în faţa primăriei am văzut uşa deschisă şi am sperat că o fi cineva acolo care să ne poată îndruma corect, când... iată salvatorul nostru! Un bătrânel care mergea agale, nesperiat de ploaia care începuse, ne-a indicat direcţia şi ne-a spus: "Aici, numaidecât!"

Dacă am fi reuşit să vizităm Închisoarea Doftana chiar şi aşa cum este ea acum, cred că ar fi meritat să încep cu ceea ce a fost acolo dintru început şi să continui cu ceea ce a devenit în timp. În situaţia dată, mă voi mărgini să spun că Doftana este locul care s-a schimbat o dată cu vremurile care au trecut peste ea. De când a fost construită (din 1895) şi până la marele cutremur din 1940, a fost închisoare, comuniştii au transformat-o în muzeu şi în loc de rememorare a luptei în ilegalitate şi a anilor de detenţie petrecuţi acolo, iar prezentul a adus monumentului istoric degradare, nepăsare şi uitare, o soartă comună atâtor altor edificii de patrimoniu.

Fostul Muzeu Penitenciar Doftana se află la capătul unei uliţe în pantă, cu asfaltul destul de deteriorat. Porţile ruginite de la intrare şi gardul de piatră mâzgălit, trădează faptul că locul este părăsit de mult. Dincolo de zid încă se mai vede ghereta paznicului sau a celui care încasa cândva taxa de intrare la muzeu.

Citisem că dincolo de aparenţe, adică dincolo de zidurile masive de piatră şi de turnul de la intrare cu gang deasupra căruia încă stă scris "Penitenciarul Doftana", paragina este la ea acasă. Văzusem poze pe internet, aflasem şi că a vizita fosta închisoare înseamnă a te expune unui real pericol, iar dacă vrei totuşi s-o faci, ai nevoie de avizul primăriei.

Nu voiam să pătrund în interiorul clădirii. Îmi erau de ajuns imaginile de pe internet. Aş fi vrut însă să trec dincolo de poarta ruginită legată cu un lanţ la fel de ruginit şi să surprind câteva imagini dintr-un unghi mai bun, dar cum ploaia se înteţise, iar a mă strecura prin gaura din stânga porţii ar fi însemnat cel puţin câteva pete pe haine, soţul meu a zis: "Gata, atât a fost Doftana pentru astăzi!".

Concluzie

Am ajuns prea târziu. Prea târziu nu ca oră în acea zi, ci ca timp în această îndelungată eră. Am pierdut momentul de glorie al Doftanei pentru că n-am fost făcută pionieră acolo, n-am participat la nici o manifestare comemorativă comunistă şi nici n-am vizitat-o când era muzeu. A trebuit să mă mulţumesc cu puţin, cu prea puţin deşi dorinţa şi strădania de a găsi acest loc uitat de lume ar fi meritat mai mult. N-a fost să fie!

Am lăsat Doftana ruinată să-şi doarmă în continuare somnul adânc al uitării. Ascunse în umbra arborilor cu frunziş bogat vara, pecetluite de porţi ruginite, rănile Doftanei nu se mai văd, nu se mai ştiu.


[fb]
---
Trimis de iulianic in 20.07.15 21:21:17
Validat / Publicat: 20.07.15 22:59:54
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în VALEA DOFTANEI.

VIZUALIZĂRI: 3735 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

4 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P10 Pe Valea Doftanei - Cea mai impresionantă stâncă de la Cheile Doftanei.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 35300 PMA (din 38 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

4 ecouri scrise, până acum

Dan&Ema [21.07.15 08:49:49] »

Imaginea de azi a fostei inchisori Doftana este deplorabila. Localnici traverseaza cu bicicleta sau pe jos prin curtea acesteia pe scurtaturi de ei stiute.

Eu am ratat momentul festiv de a primi cravata de pionier la Doftana desi colegi de ai mei au avut "onoarea". Eu am fost in valul 2 de pionerizare a clasei mele pentru ca am fost prins vorbind urat la scoala, desi eram intre ai mai timizi si cuminti.

Nu inteleg de ce autoritatile nu amenajeaza la Doftana un muzeu care sa prezinte vizitatorilor istoria acestui loc.

tata123 🔱 [21.07.15 09:36:40] »

@iulianic - Un superbonus pentru un articol ce prezintă o zonă foarte pitorească, situată aproape de Capitală. Așa cum am povestit și eu într-un articol (vezi impresii), trebuia într-adevăr să vă strecurați prin gard și să pătrundeți în lumea penitenciarului Doftana. Situația nu e „roz” în interior, totul e în paragină: ziduri dărâmate, uși și ferestre smulse, bucăți de acoperiș căzute, buruieni înalte etc. Aș fi vrut și eu atunci să pătrund mai departe în interiorul clădirilor și curților dar nu am avut curaj.

Poate cineva va investi în consolidare și reamenajare și va întemeia un muzeu al comunismului, fiindcă tot se vehiculează ideea. Mă îndoiesc însă că vor dori să bage milioane de euro în acea clădire.

Fotografia 08 reprezintă un tunel feroviar al liniei cu ecartament îngust Câmpina - Valea Doftanei. După construirea barajului Paltinu și inundarea unei părți din linie, prin tunel treceau autoturisme pe drumul județean. Ulterior acest drum a fost mutat pe lângă tunel după reamenajarea albiei râului Doftana.

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [21.07.15 09:46:41] »

@Dan&Ema - Da, ştiu că imaginea fostei închisori Doftana este astăzi deplorabilă. Mai ales în interior, adică în locurile mai puţin văzute sau chiar nevăzute de cei care - asemenea mie şi a altora - sunt opriţi la poartă de interdicţii mai mult sau mai puţin reale.

Autorităţile sunt depăşite de situaţie. Acum nu mai pot reamenaja Doftana ca muzeu pentru că jaful şi stricăciunile au fost prea mari, iar cheltuielile pentru refacere ar fi pe măsură, întrecând posibilităţile.

În euforia de după revoluţie s-a văzut în închisoarea Doftana un loc al comuniştilor şi tot ceea ce era al comuniştilor trebuia distrus. S-a pierdut din vedere că închisoarea Doftana era de fapt un monument. Cu triste amintiri, dar... un monument. În plus, era deja un muzeu. Dacă aveau înţelepciunea să-l păstreze ca muzeu... Pic cu pic, 2-5 lei de ici, 2-5 lei de colo, se aduna ceva pentru întreţinerea în continuare ca muzeu. Istoria acestui loc se poate afla astăzi doar din scrieri.

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [21.07.15 10:06:34] »

@tata123 - Mulţumesc pentru aprecieri!

Ştiam că gaura din gard, din stânga intrării ferecate cu lanţuri, este poarta celor care vor totuşi să viziteze Doftana de astăzi, aşa cum este ea. Mai ştiam şi cât este de înfiorător totul în interior. Nişte articole foarte elocvente postate pe bloguri personale mă puseseră de mult în temă.

Cum ploaia se înteţea, iar soţul meu nu părea dispus să mă însoţească (încălcând legea - culmea - pentru a intra într-o închisoare) era de la sine înţeles că eu chiar nu aveam ce căuta acolo singură.

Cât despre tunelul din P08 am ştiut eu că nu este lucrarea naturii deşi am auzit şi această variantă mai ales în contextul comparării locului cu Cheile Bicazului. Am trecut de câteva ori - pietonal - prin acest tunel studiindu-i bolta şi pereţii laterali. Se cunoaşte mâna omului.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, iulianic, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Valea Doftanei:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.080560922622681 sec
    ecranul dvs: 1 x 1