Mărire și decădere - Restaurant Marea Neagră

TIPĂREȘTE

Știu ca am spus că nu văd rostul unor articole despre un restaurant, dar părerile se mai schimbă în viață. Am decis să scriu despre localuri care m-au impresionat cumva într-un mod plăcut sau din contră într-un mod neplăcut.

Prin periplu pe care l-am avut vara asta în Delta Dunării am ajuns și la Sulina. Și cum sunt un mare gurmand și-mi place peștele, am zis să mănânc la cel mai celebru restaurant din Deltă, renumit prin specialitățile de pește.

E drept că citisem pe AFA că cel mai bine se mănâncă la Casa Elena, dar eram un grup de vreo 25 de persoane și era cam dificil să mâncăm toți la un local mai micuț. Mai mult proprietarul pensiunii la care stăteam, ne-a recomandat acest restaurant. Mai târziu am aflat că fusese bun prieten cu proprietarul acestuia.

Dar să revenim. Terasa, adică prima impresie era draguță si era aproape plină de clienți. Un factor foarte important pentru mine, în momentul în care aleg să mănânc undeva.

Interiorul însă mi s-a părut cam rece. O sală mare, cam întunecoasă, cu mese de pe vremea răposatului. Scaune mari și grele și incomode. Și foarte multă gălăgie.

Am zis nu-i nimic, important e să se mănânce bine. A venit și meniul de la o fată foarte drăguță și competentă. A fost de altfel singurul plus al acestui local. Cu toate că singură s-a ocupat de masa noastră, s-a miscat foarte repede și cu talent! Mai mult știa exact cine și ce a comandat. La o masă de 25 de persoane!!! Bravo ei.

Să revenim la meniu. Aveau foarte multe preparate din pește, dar și alte feluri de mâncare, pentru cei ce nu consumă acest aliment. Am decis să consumăm o ciorbă de storceag și o saramură de chefal, soția o ciorbă de văcuță și fata o mămăliguță cu smântână și cu mușchi de porc. Am băut și 200 gr de whisky și câte un suc.

Prima surpriză a venit când au adus prima oară mămăliguța. Surpriza a fost că a venit înaintea ciorbelor și că a venit fără mușchiulețul de porc. Acesta cică nu era gata! Fără cuvinte.

A urmat ciorba de storceag. Nici nu se compara, cu cea de la pensiune. Era o zeamă lungă si nici nu prea avea pește în ea. La felul doi a venit saramura de chefal. Sincer trebuia să scrie pe ea că e saramură. Nici urmă de sare, iar sosul avea ceva legume, dar nu avea niciun gust. Parcă erau fierte din ciorbă si apoi puse aici cu puțină apă. Soția face o saramură mult mai gustoasă. Și nu, n-a trăit în deltă.

Cireașa de pe tort a venit în momentul în care am primit nota de plată 140 de lei. Scump nenicule, scump. Doar prețul și renumele, ce a mai rămas de acest restaurant, pe care nu-l recomand.

O să închei cu o mică povestire despre începuturile acestui local, construit din pasiunea unui foarte priceput investitor, respectiv Amorel Vătămănescu.

Patronul acestui restaurant, Amorel Vătămănescu, a decedat subit anul trecut, la doar 48 de ani. El a luat-o de jos. A fost ajutor de ospătar la Crișan. Încet, încet s-a ridicat. A ajuns în Sulina unde a transformat magazinul universal, în restaurantul Marea Neagră. Dintre specialitățile care se mâncau aici, scuze care se savurau aici (se mai mănâncă si azi, dar au alte gusturi), amintesc doar de storceag de sturion, bors de pește, plachie, saramură de crap, crap la proțap, știucă umplută, șalău pane sau sturion la grătar.

Toate personalitațile, când treceau prin deltă veneau aici să servească masa. Se pare că ce a reusit să facă acest om, nici măcar nu pot întreține urmașii lui. Păcat, mare păcat.

---

VIZUALIZĂRI: 7454 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI