5 zile de Zakhyntos….

TIPĂREȘTE

Mi-ar fi greu, cred, să vă mai pot surprinde cu ceva despre Zakynthos. Nu pot aşadar decât să vă împărtăşesc impresiile personale şi eventual să fiu de folos celor care sunt în căutare de informaţii proaspete despre frumoasa insulă ionica.

Despre drumul cu maşina – 17 ore din Râmnicu Vâlcea. Câteva opriri, una de vreo oră. Traversarea cu ferry din Kilinni în Zante : 84 euro dus –întors. Motorina pe insulă de la 1,17 eur până la 1,39 eur.

Fiind ultima din şirul “ionicelor” pe care ne propusesem să o vedem, după Lefkada, Corfu şi Kefalonia, văzute şi plăcute, Zakyinthos-ul l-am savurat dintr-o suflare, să zic aşa, pentru că i-am alocat doar 5 zile. Cinci zile de fugă nebună, pentru a nu pierde ceva….

Cazarea in Tsilivi, strategic luată, deoarece este uşor de ajuns în susul şi în josul insulei. Nu vorbesc despre cazare decât dacă sunteţi interesaţi. Nu a fost nimic spectaculos, ci ceva luat la o mare repezeala fiind foarte obosiţi, după 17 ore de mers. Oricum situată la caţiva paşi de mare – evident -. Ţinem mult la acest aspect. Orăşelul Tsilivi este animat seara, dotat cu şarete-taxi pentru romantici, multe magazine de souvenir-uri, ca mai toate aşezările turistice greceşti.

Programul nostru de vacanţă, invariabil, este o “goană” insoţită de muzică grecească, maslini, leandri, maluri spectaculoase şi minunata mare …... Aşa că după o prima noapte de odihna şi vreo doua ore de plajă dimineaţa (nisip fin si apa cristalină), am purces la cunoaşterea insulei, în sensul invers acelor de ceasornic. Adică din Tsilivi înspre nordul insulei : voiam o incursiune circulară de-a lungul coastei - pentru început. Facem asta pentru a descoperi golfuleţe albăstrii şi tot felul de lucruri care au legatura cu marea cea Ionică. Impresie frumoasa ne-a lasat coasta estica – destul de surprinzător, pentru că în Lefkada şi Kefalonia partea dinspre continent ni s-a parul chiar banală ca şi peisaj.

Alikanas mai puţin, însă Alykes avea o plajă amenajată şi foarte populată. Pentru cine doreşte asta, este ok. Noi le cam evităm. Cautăm plaje izolate, pustii chiar, spre disperarea copilului din dotare. Mergem spre nord, şi dăm de Xigia, plaja cunoscută pentru concentraţia mare de sulf din apă, şi căutată pentru proprietătile terapeutice ale acestuia. Accesul este pe un drumeag neamenajat. Sus lângă drumul principal se află un punct comercial care alimentează plaja cu un carusel mobil foarte ingenious, făcut dintr-o bicicletă dezafectată. Aici de fapt se afla vreo trei-patru golfuleţe cu pietriş şi apă azurie accesul fiind mai dificil, coborându-se pe jos pe nişte trepte înguste, unde dai de o plajă micuţă, la cea mai măricică ajungându-se fie înot, fie mai greoi pe pietrele care străjuiesc malul. Plaja este cu pietriş. Apa este minunată. Mai spre nord, Plaja Makrys Gialos, de asemenea cu pietriş imediat in apropierea drumului este foarte frumoasă., cu acces facil. Agios Nikolaos, spectaculos portuleţ în nordul insulei, are o plaja discreta, frumoasă, însă este prea izolat ca si locatie de cazare, chiar şi pentru noi. Din drumul principal am tot coborât spre plajă pe drumeagurile înguste şi ne-am bucurat privirile de peisaje minunate. Ne continuăm călătoria spre capătul insulei să fotografiem farul. Însă înainte de far, dăm de “moara de vânt”, şi coborâm pe treptele frumos văruite pentru a vedea nişte imagini splendide cu munte şi mare şi soare şi cer albastru de vară. Jos vă aşteaptă bărci de închiriat pentru vizitarea “blue caves”.

Căutăm farul, îl imortalizăm în fotografii şi salutăm o coastă puţin învăluita în negură a Kefaloniei vecine. O virăm pe coasta vestică şi coborâm spre minunata Navagio. Voiam doar o localizare rapidă înspre bălăceala de seară. Ochim punctul de “belle – vue”, furăm câteva fotografii în mare viteză, pentru că se stă la coadă, şi ne propunem o vizită pe mare. Plaja de seară ne-a prins la Porto Vromi, destul de scurtă, pentru că drumul coboara mult înspre mare, iar soarele dispare repede de pe plajă. De aici se pot inchiria barcuţe înspre Navagio. Este o locaţie apropiată pentru călătoria spre faimoasa plajă. Dureaza 3 ore dus-întors cu vizitarea unor blue-caves la întoarcere şi costă 15 eur de persoană. La Porto Vromi sunt doua golfuleţe, la care se poate ajunge separat, pe două drumuri dinspre nord şi dispre sudul insulei.

În următoarea zi, am vizitat a doua locaţie ca impresie pentru noi după Navagio – Porto Limnionas. Pentru iubitorii de sarituri si scufundari, este foarte special. Apoi în treacăt am vizitat Laganas-ul. Credeţi-mă nu mi-a prea plăcut. Foarte liniar, agitat, nimic spectaculos. Nu am traversat podul din Agios Sostis înspre insulita Cameo….

Şi a treia zi, ne aruncăm spre Porto Vromi cu intenţia de a vizita prima ca impresie locaţie în Zakynthos - Navagio. Ce pot să vă spun despre Navagio? Nimic! Nimic! Doar atâta : mergeţi şi vă minunaţi!!! În vizita de trei ore, doar vreo oră staţi efectiv la Navagio. Singurul regret este că nu o poţi savura în linişte… Dacă am fi ştiut să navigăm, şi am fi ştiut atunci ce ştiu acuma, am fi dorit să fim noi singuri, poate dimineaţa mai devreme, sau pe seară, să nu fie atâta vânzoleală şi nebunie pe plajă. Croazierele înspre Navagio – cele organizate - încep cel mai devreme la ora 10. Deci îndrăzneţilor, le spun, să închirieze barcuţe şi să meargă pe cont propriu. Nu cred că se compară. Parcă toată larma de pe plajă, era nepotrivită cu “sanctuarul” acela. Nu exagerez. Aşa mi-a lăsat mie impresia : o frumuseţe nepământeană, majestuoasă, intangibilă, rece. Eram aşa mici şi trecători pe acolo… …. În fine, poze pe nerăsuflate şi lăsăm locului ce-i ai lui. Plaja de seara, la Dafni, în căutarea carretelor. Pas… Am făcut plajă, ne-am bălăcit si atât….

Zante town, Argassi, Vasilikos, Cap Gerakas vizitate pentru a nu ramâne “nebifate”. Nu am mers pe insula Marathonisi pentru şi nici la cap Keri, unde am înţeles că sunt apusuri frumoase. Vizitat si balacit la Porto Zoro. Foarte frumos locul. Plaja umbrită de pini şi gazonul îngrijit plus terasele frumos încadrate în peisaj, ne-au plăcut.

Sunt convinsă că mai sunt lucruri destule de descoperit în Zakynthos, însă pulsul insulei l-am simţit. Nu mă întrebaţi care dintre insulele ionice mi-a plăcut mai mult, pentru că chiar nu aş şti ce să vă răspund. Fiecare dintre ele are farmecul său şi atracţiile sale. Nu pot şi nici nu vreau să intru în amănunte şi intimităţi cu nici un loc din lume, pentru că nu vreau să fiu legată sentimental. Este mult prea greu să te desparţi de aceste frumuseţi…. Vă las să savuraţi imaginile, care spun mai mult decât o mie de cuvinte.

“Vaya con dios” spre 5 zile de Parga!

---

VIZUALIZĂRI: 4470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI