Superb

TIPĂREȘTE

sau

Înainte de plecarea în Turcia, când îmi făceam temele cu ce e de făcut/văzut în zonă, am dat și peste review-urile cu Milli Park, totuși, la început, nu l-am notat ca și un obiectiv important, abia câteva zile mai târziu, după ce am citit și review-ul postat de @adryana (mulțumesc) și am văzut pozele cu plaja Icmeler Koyu, mi-am schimbat opinia.

Parcul Național Peninsula Dilek – Delta Buyuk Menderes este situat în vestul Turciei, la Marea Egee acoperind o suprafață de 27675 de ha, din care 10985 de ha în Peninsula Dilek, de altfel prima declarată parc național în 1966, în 1994 adăugându-se Delta Buyuk Menderes.

Flora parcului numără peste 800 de specii dintre care 6 specii sunt endemice, specifice acestei zone. Milli Park are particularitatea unui muzeu natural deoarece se găsesc aici plante din toate speciile de la Marea Mediterană până la Marea Neagră.

Fauna este și ea foarte bine reprezentată, vizitatorii întâlnind aici aproape 30 de specii de mamifere, peste 40 de specii de reptile, peste 250 de specii de păsări (în special în zona deltei) precum și o bogată viață marină. Printre speciile amenințate cu dispariția și pe care le întâlnim aici, amintesc foca călugăr (printre cele mai rare 10 mamifere din lume), pelicanul Dalmațian (a cărui populație la nivel mondial este estimată la 3000 de exemplare) sau leopardul anatolian.

Alte puncte de atracție sunt canionul, plajele de pe coastă și satul antic Doganbey (Domatia), sat populat de etnici greci până la schimbul de populație din 1924, după care a fost populat de turci pentru scurt timp, astăzi fiind abandonat.

Posibilitățile de distracție, petrecere a timpului sunt numeroase aici – trekking, cățărături, plajă și înot, mountain biking, foto safari, pescuit, itinerarii culturale, tur botanic, călărie, etc.

Surse: pliante publicitare și panouri informative din parc.

Intrarea în parc se face prin zona de nord a parcului, la ieșirea din localitatea Guzelcamli. Zona vizitabilă a parcului este Delta Buyuk Menderes, iar în peninsula Dilek partea de est de la plaja Karasu Koyu mergând pe canion până la satul Doganbey. Partea de vest a peninsulei este din păcate închisă, fiind zonă militarizată, dată fiind apropierea de Grecia (insula Samos – aproximativ 2 km).

Accesul în parc se poate face cu mașina personală sau autocare pentru grupuri organizate, cu bicicleta, cu dolumusurile sau la picior (pentru cei cazați în Guzelcamli). Prețurile pentru intrare sunt:

- o persoană 4,50 lire turcești;

- pentru bicicletă 4,50 lire turcești;

- pentru motocicletă/scuter 9 lire turcești;

- pentru mașină 14 lire turcești;

- microbuz 40 sau 70 de lire turcești, în funcție de dimensiuni;

- pentru autocare 120 de lire turcești.

Programul de vizitare este zilnic între orele 8 – 19 primăvara și vara, și între orele 8 – 17 toamna și iarna. În luna mai, când am fost noi, ultimele dolmus-uri pleacă din rezervație în jurul orei 18. Noi am mers în parc cu dolmus-urile, 7,50 lire turcești biletul pentru o persoană din Kusadasi de la stația centrală din centrul orașului, distanța până în parc fiind de aproximativ 35 de km. Pe traseu, atât la plecare cât și la întoarcere, microbuzele mai fac abateri de la rută, în funcție de destinațiile clienților luați de pe traseu, ruta putând fi străbătută și în 15-20 de minute, dar și în 40 de minute.

În parc, dolmus-urile merg până la plaja Kavakliburun Koyu, punctul terminus, având stații și la primele două plaje, dar opresc și pe traseu, prin parc, pentru a lăsa/lua turiști. Dacă doriți să vă plimbați cu dolmus-ul pe la plaje va trebui însă să plătiți. Noi am avut noroc la prima vizită, șoferul a fost de treabă și ne-a plimbat pe la toate plajele, lăsându-ne câteva minute să vedem plajele și să ne hotărâm la care vrem să rămânem, inclusiv a oprit la unul din punctele de observație de pe traseu timp de 10 minute pentru a putea face poze.

Plaja Icmeler Koyu (blue flag beach), prima plajă după intrare, a reprezentat și destinația noastră pentru cele două zile petrecute în parc și este situată la aproximativ 700 de metri de la intrarea în parc. În opinia noastră e cea mai frumoasă, cu nisip fin, rare pietricele în unele zone, cu intrare lină în mare și culori ale apei spectaculoase. Plaja este amenajată, în primul sector există șezlonguri cu umbreluțe pentru doritori la prețul de 20 de lire turcești, perechea, noi am preferat însă nisipul și băncile cu măsuțe din lemn, aflate peste tot la umra copacilor. Pe plajă există dușuri, un WC cu intrarea liberă și foarte curat, fântâni cu apă de izvor foarte bună, precum și o terasă unde puteți să vă răcoriți cu o apă/suc/bere sau înghețată sau să mâncați ceva, prețul pentru o bere Efes 8 lire turcești, prețurile pentru înghețată cam aceleași cu cele din Kusadasi. Mâncarea nu știu cât era de ok, noi nu am încercat-o, am preferat să venim de la hotel cu desaga. De altfel am observat că și localnicii, prezenți în număr destul de mare, mai mulți decât turiștii, veneau ca la picnic, cu tot ce trebuia. La intrarea pe plajă, lângă terasă, există o parcare destul de mare suficientă cred, pentru un grad de ocupație maxim.

Așa cum au spus și alți turiști în review-urile lor, „cireașa de pe tort” o reprezintă prezența mistreților, care ajung peste tot, nefiind deranjați deloc de prezența oamenilor, mai rezervați fiind puii care se mulțumeau să rămână pe la liziera pădurii. Așa că am avut ocazia de a sta la mai puțin de 1 metru de mistreți și să-i hrănesc cu mere și căpșuni, de altfel sunt foarte receptivi față de hrana oferită de turiști.

Două aspecte ne-au plăcut foarte mult, unul este responsabilul plajei/zonei un fel de pădurar care inspecta tot timpul plaja, avea grijă ca mistreții să nu fie deranjați de prezența oamenilor (fugăriți de fotografii prea insistenți), să nu rămână mizerie după turiști sau ca apa de la dușuri sau cea de la fântâni să nu rămână deschisă. Celălalt aspect este prezența jandarmilor turci, prezență discretă, dar i-am văzut luând „și la plimbare” niște tineri turci care au încercat să agaseze mistreții.

Noi am luat coasta la picior în prima zi, ajungând pe carările de lângă țărm până aproape de a doua plajă, Aydinlik Koyu, ocazie cu care pe lângă frumusețea zonei am avut posibilitatea să descoperim și urmele prezenței umane...

Plajele Aydinlik Koyu și Kavakliburun Koyu, următoarele două de pe traseul dolmus-urilor, la aproximativ 5 km, respectiv 8 km de la intrarea în parc sunt neamenajate, cu pietricele și cu intrare ceva mai abruptă în mare. Sunt poate mai spectaculoase decât prima, mult mai sălbatice, dar noi am preferat prima plajă care era cu nisip.

A patra plajă care se poate vizita, și ultima este plaja Karasu, dar la care se merge pe jos de la ultima stație de dolmus, distanța fiind de aproximativ 10 km față de intrarea în rezervație. Noi din păcate nu am areușit să o vizităm, la fel cum, nu am reușit nici să ajungem în satul tradițional Doganbey, dar rămâne un motiv în plus de a ne întoarce aici pe viitor.

În concluzie, consider Milli Park un „must see” pentru orice turist care ajunge în zona Kusadasi, și căruia îi place natura, dar și plajele mai sălbatice.

Vacanțe frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 4096 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI