In sfarsit la Cuibul vulturilor

TIPĂREȘTE

Dupa nesansa din ziua precedenta (vezi impresii), hotaram sa ne incercam din nou norocul sa vizitam Cuibul Vulturilor. De data aceasta gasim fara probleme drumul de acces spre cuib si urcam in parcarea, capat de linie.

Am avut surpriza de a gasi foarte multe masini in parcare, dar si foarte multe autocare. Ca de altfel si traditionala coada romaneasca, de data aceasta la bilete la autobuz. Ne luam biletele si, pana la plecarea autobuzului, vizitam ce nu vizitasem ieri, respectiv magazinele cu suveniruri si alimente.

Trebuie spus ca autobuzele circula cate trei in grup, la distanta de 40 de minute, iar in anumite intervale la 25 de minute. Daca un autobuz transporta circa 40 de turisti puteti aprecia cam cati vizitatori sunt.

La ora stabilita plecam spre Cuibul vulturilor, pe un drum pe care nu poate circula decat o masina si care este de o frumusete salbatica uimitoare. In difuzoarele autobuzului ne sunt oferite, in limba germana si rusa, informatii despre drumul si mai ales despre tinta care ne-a atras acolo, atat de multi oameni. In sfarsit ajungem si la capatul traseului de autobuz, dar nu si la capatul drumului.

Dupa ce ne programam la o cursa pentru intoarcere, ne deplasam la tunelul care ne conduce la liftul care ne va transporta la mult asteptatul obiectiv turistic. De la gura tunelului avem parte de prima surpriza: ce ni s-a spus in autobuz se adeverea. Eram in fata unei constructii construite in 1938 si ce urma sa vedem de acum incolo erau numai constructiile originale de pe vremea lui Hitler.

Mergem prin tunel si, admirand placajul din piatra de granit, ajungem in camera de asteptare a liftului, cu finisaje deosebite, toate originale. Urcam in lift, unul foarte mare, de 36 de persoane, de un lux care te indeamna la admiratie. Nu prea este voie sa facem poze in lift, dar nu ne putem abtine si, pe furis, facem cateva poze.

Calatoria cu liftul ne duce intr-o cladire pe nume Cuibul vulturilor care adaposteste un mic restaurant cu o terasa, de unde se poate admira o priveliste deosebita. Aceasta este fosta cabana a lui Hitler pe care o vedem in filmele de la televizor. Resedinta din Berghof, cladirea din care Hitler a condus Germania multi ani a fost demolata. De fapt a fost rasa de suprafata pamantului, pentru a nu deveni loc de pelerinaj pentru admiratorii lui Hitler si a fost inlocuita cu un hotel luxos. Timpul a facut, insa, ca locul numit Cuibul vulturilor sa fie vizitat de foarte multi turisti veniti din toate colturile lumii si care in nici-un caz nu pot fi considerati admiratorii lui Hitler. Am intalnit, acolo la aproape 2000 de metri, turisti din China, India, Turcia, tari arabe, Brazilia si evident din Europa. Privelistea este superba, chiar nu gasesc cuvinte pentru a o descrie.

Se spune ca in zile mai senine, nu ca aceea in care am fost noi, se poate vedea lacul Konig, aflat la circa 20 de kilometri, Cu ochii pe ceas, terminam admirarea peisajului si cu regret coboram la statia de autobuz, unde mai facem niste poze, coborarea in Berchtesgaden si drumul spre casa.

Cu speranta ca nu v-am obosit si plictisit cu vorbele mele va invit ca, daca aveti drum in Salzburg, sa va faceti timp sa vizitati si Cuibul vulturilor. Va garantez ca merita.

---

VIZUALIZĂRI: 3674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI