GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Creasta Sudica a Pietrei Craiului - vipere, lanturi si jnepeni
Dupa ce am reusit sa “imi trec in palmares” creasta nordica a Pietrei Craiului, dupa ce m-am indragostit oficial de acest munte, nu am stat mult acasa si am planificat inca o calatorie, de data asta urma sa parcurg un traseu mai lung, care a fost inspirat dintr-o parte a traseului de la MPC (Maraton Piatra Craiului). Prima parte a traseului pe care il aveam de urmat era: Satul Pestera – La Table – Saua Funduri – Creasta Sudica - Varful Piscul Baciului. Dupa ce faceam prima parte, aveam de urmat traseul Saua Grindului – La Zaplaz- Refugiul Spirla-Plaiul Foii-Zarnesti. Mi-a luat cateva ore sa ma documentez in legatura cu traseul, am citit pe internet mi-am facut repede niste schite si a doua zi am plecat.
De data asta a fost mai usor sa conving niste prieteni sa facem acest traseu, dupa ce le-am povestit cum a fost pe creasta nordica. Am plecat dimineata pe la 8:30 din Moieciu de Jos cu taxiul pana la Hotelul Nobilis, drum pe care incepeam sa il indragesc tot mai mult :d Vremea era mai buna de data asta, asa ca nu imi mai faceam griji. Grijile mele erau in special legate de traseu, toate informatiile fiind luate de pe internet, nu eram 100% ca o sa fie totul asa de usor. Insa a fost :D
De la Casa Folea, care se afla la vreo 300 m de Nobilis si care a devenit deja un reper pe hartile montane, am inaintat voiosi spre “La table”, prin padure, bucurandu-ne de mirosul proaspat al diminetii. Si de data asta ne-am intalnit cu niste caini de la o stana, insa am inceput sa ne obisnuim cu ei.
Pe cat eram eu de incantat ca urma o zi fantastica si parca totul era perfect, a trebuit sa apara si ceva care sa ma bage putin in sperieti. Pe cand mergeam noi linistiti, asa din senin ma inteapa o albina. Initial nu am stiut ce m-a piscat, dar apoi am vazut-o pe jos, moarta. A fost o intepatura care a trecut repede, insa cativa prieteni au inceput sa se ingrijoreze si asta m-a speriat si pe mine :)) M-au intrebat daca sunt alergic si daca m-a mai intepat vreodata vreo albina. Cum era prima data la mine, habar nu aveam daca sunt alergic sau nu. La indrumarile lor, am luat o piatra rece si am tinut apasat pe locul unde ma intepase si am continuat drumul, putin ingrijorat. Am descoperit mai tarziu ca nu eram alergic :)) altfel probabil ca nu mai scriam acum articolul asta :)) Glumesc, insa daca as fi facut soc anafilactic, calatoria mult visata s-ar fi terminat, asa ca am fost bucuros ca am scapat doar cu o mica reactie alergica la nivelul pielii. Cand am ajuns “La table”, am facut primul popas. Am intins o patura si am pus toata mancarea la un loc, si ne-am bucurat de un mic dejun copios. Pe munte, orice mancare ai avea e buna (eu fiind pretentios cu mancarea), sau in orice caz mai buna decat in orice alta parte. La fel si apa plata parca o bei de pofta :)) apa rece dintr-un izvor de munte.
Si stand noi acolo de povesti, am fost tare surprinsi sa vedem, tarandu-se greoi pe drumul de langa noi, un sarpe. Am sarit ca arsi, unii de frica, altii sa o pozeze. (Eu eram din prima categorie). Avea in jur de un metru lungime, iar pe tot spatele avea un model in cruce. Am aflat dupa ce am ajuns acasa si m-am documentat putin ca se numeste vipera cu cruce, si este una din cele 3 specii de vipere veninoase de la noi din tara (pe langa vipera cu corn si “rara” vipera de stepa moldava). Am aftat si ca, desi este veninoasa, cantitatea de venin injectat cu o muscatura nu este suficient sa omoare un om, insa poate face ceva ravagii serioase. Am citit ca un turist a avut ghinionul sa fie muscat la Plaiul Foii, dar a ajuns in timp util la urgenta in Brasov. De unde eram noi s-ar fi ajuns mult mai greu pana la spital. Dupa ce am facut poze cu totii, unii mai de aproape, altii mai de departe, ne-am intors la ale noastre. Interesant era ca la mijlocul corpului avea o umflatura destul de mare, semn ca vreo soparla devenise pranz.
De acolo, am pornit spre Saua Funduri, care se afla in cel mai sudic punct al crestei, cam de acolo incepe creasta sudica. Am facut vreo 2 ore, si deja calculele mele de acasa incepeau sa fie date peste cap. Calculasem ca totul va dura cam 10 ore, ceea ce ne dadea timp sa ajungem pana la 19:00 in Zarnesti sa luam ultimul autobuz. Urma sa vedem daca asa se va intampla.
Aproape de Saua Funduri am dat de niste tufisuri cu afine, in 5 minute eram toti mov pe maini si pe fata :) De aici, am inceput ascensiunea pe creasta, incepand sa ne cataram pe stanca. Sentimentul este unic, iti da o adrenalina puternica. Din cate citisem, creasta sudica este mai periculoasa, insa eu am fost oarecum dezamagit pentru ca nu a fost asa, si nu pentru ca mi-ar fi placut sa fiu in pericol, ci pentru ca mi-ar fi placut un traseu mai spectaculos. Noi am urmat traseul marcat, care in foarte mare parte trecea putin de-a curmezisul crestei, nu mergeai chiar pe varful crestei, asa ca majoritatea traseului am avut de infruntat muuuulti jnepeni. Iar dupa scurta intalnire cu vipera, aveam o oarecare frica sa nu pun mana din greseala pe vreuna, in timpul catararii. Cand am ajuns la Saua Grindului (2206 m), am facut un mic popas la refugiul Grind 2. Ne-am scris numele in caietelul ce se afla in refugiu, dupa care am plecat spre adevarata provocare: urma sa coboram pe “La lanturi”, cunoscut drept unul dintre cele mai frumoase dar si cele mai dificile trasee montane marcate din Romania. Eu eram foarte dornic si entuziasmat sa il incerc, insa cam pe la jumatatea traseului, la o portiune mai dificila, unde trebuia sa cobori aproape in rapel, tinandu-te de lant, mi-a cam pierit zambetul pana am reusit sa cobor. Din cand in cand, te prindeai de lant si te lasai cu toata greutatea sprijinita in el, fara sa stii ca intr-un loc era desprins din perete, si pentru o secunda iti cam incremeneau picioarele.
Dupa ce am coborat usurati, am ajuns pe la Zaplaz, un loc superb unde stancile sunt roase de apa intr-un fel aparte. Par ca si cum ar fi niste pesteri, insa “acoperisul” lipseste, iar daca treci mai dupa masa cum am trecut noi pe acolo, ai parte de un spectacol de lumini destul de interesant.
De aici am continuat pana la refugiul Spirla, un refugiu ceva mai “dotat”, unde se gaseste si o mica soba. Nu era nimeni, insa citisem pe net ca in apropiere este un izvor, asa ca, insetati nevoie mare (nu mai aveam apa de ceva vreme) am fugit in cautarea izvorului. Cand l-am gasit, putin mai jos, a fost ca gasirea unei oaze in desert :) parca nu mai vazusem apa de saptamani. Va sfatuiesc sa aveti apa multa la voi de cand plecati la drum, in Piatra Craiului gasindu-se relative putine izvoare.
Deja soarele incepea sa se cam ascunda, iar cand am ajuns la Plaiul Foii, era intuneric bine, iar calculele mele erau de mult date peste cap. Am avut noroc cu unul din prieteni, care a sunat un alt prieten, care a venit cu masina si ne-a inghesuit pe toti pe unde a putut. Asa ca ultimii 12 km de drum pana in Zarnesti i-am facut cu masina, ba chiar mai mult, ca ne-a dus pana in Rasnov. De aici am luat alta ocazie si pe la 11 seara am ajuns acasa.
A fost una din cele mai frumoase zile pentru mine, o sa imi ramana mereu in memorie. Imi e asa dor cand scriu, de-mi vine sa plec maine. Insa uneori munca si scoala ne mai tine in loc, dar la vara am s-o iau din nou la pas prin munti, poate anul asta pe trasee noi, noi provocari, prin Fagaras sau poate chiar Retezat.
Trimis de CosminZichil in 30.05.15 22:17:39
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL PIATRA CRAIULUI.
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (CosminZichil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Mutat, la reorganizare, în rubrica "La pas prin M-ții Piatra Craiului" (deja existentă pe sait).
Foarte frumoasa plimbarea cu tine pe creasta Pietrei craiului pe care abia astept sa o revad peste o luna.
Cu un sarpe ne-am intalnit si noi ieri in rezervatia de zimbri de la Hateg, dar era neveninos.
Felicitari pentru ultimele articole!
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Frumos review. Frumoase fotografii. M-ai facut sa-mi fie dor de Crai. Uff, mult mai e pana vine vara...
@wolf2001: Dar iarna ce are? Si eu as vrea ca nu am fost niciodata.
@CosminZichil - Iarna nu e ca vara. Mai ales in Crai. Iar eu sunt lup de... vara. Imi place soarele, sa admir florile, etc. Iarna daca vrei, mergem la Curmatura la un vin fiert.
@CosminZichil - Sau la Garofita la o tuica fiarta? Si sa nu-l uitam pe nea Romica la cabana Cuca, unde putem manca cea mai buna mancare la ceaun
Vezi cate ture putem face iarna?
@CosminZichil - Mă alătur și eu lui @wolf2001 și apreciez la superlativ atât review-ul, cât și pozele.
Și mie îmi place muntele și abia aștept să vină vara (iarna nu-mi place).
@traian. leuca - Pai nu organizam pentru muntomani o iesire la iarna intr-un weekend la Curmatura sau la Garofita??? Sa fie zapada multa si vin rosu destul ca sa avem ce fierbe
@wolf2001 - De acord cu zăpadă multă, vinul îl aduc eu, dar să nu fie prea frig.
@traian. leuca - Mersi Traian. Anul asta sunt trist ca nu am reusit decat 2 ture, ambele in Bucegi, din care una iarna, Diham + Malaiesti, a fost tare fain.
@wolf2001 - Chiar m-am gandit la asta, sa incepem o serie de intalniri AFA pe munte. Ar fi ceva
@traian. leuca - Ramane stabilit. Asteptam zapada si facem o iesire la o cabana de munte.
@CosminZichil, wolf2001, traian. leuca - Poate mai sunt și alții care vor. Dacă vreți și vă organizați puteți posta propunerea voastră pe site la rubrica dedicată acestor mini(maxi) - intâlniri.
@wolf2001 & @Cozmin Zichil. de acord!
O sa fiu mandru ca totul s-a pus la cale aici, pe review-ul meu
Da' bine măi oameni buni! V-aţi găsit voi să complotaţi aici, s-o puneţi de-o ieşeală la munte! Şi cică mai e şi cu vin fiert!
Şi pe mine cui mă lăsaţi?
@urjanclaudiu - Tu aduci palinca
Sa vedem intai zapada si apoi vom face un anunt oficial. Poate ne strangem sa inchiriem tot dormitorul cel mare de la Curmatura, cel nou cu balcon.
@urjanclaudiu - Si daca ne strangem foarte multi, putem sa inchiriem toata cabana Cuca un weekend. Ii cunosc eu pe cei care se ocupa de cabana. Acolo putem sa si mancam ceva super la ceaun. Cabanierul este un bucatar de nota 10. Am prins zapada la Cuca de peste 1 m anul trecut, tot sa ne racorim dupa vinul fiert
”poate ne strangem sa inchiriem tot dormitorul...
@wolf2001 - Păi în dormitorul mare se pare că deja au rămas doar patru locuri!
În ritmul ăsta va trebui să închiriem toată cabana. O rezolvăm noi cumva, că doar mai cunoştem şi noi pe acolo pe câte cineva, nu? .
”Ii cunosc eu pe cei care se ocupa de cabana
I-auzi, deci şi pe la Cuca avem "pile"! N-ar fi rău deloc nici acolo!
@urjanclaudiu - Super!!! Ramane decat sa stabilim la care dintre cabane mergem, Curmatura sau Cuca. Zapada va fi oricum. La Curmatura sunt conditii mult mai bune dar accesul nu este pentru toata lumea, mai ales iarna. La Cuca sunt conditii mai slabute, atmosfera este la fel de super si accesul mult mai facil, sunt decat 4 km de mers lejer. Ramane sa stabilim si in functie de parerile celorlalti.
@wolf2001 - Si la Curmatura este foarte lejer dupa parerea mea, chiar si iarna.
Si ar mai fi poate si varianta Diham, cabana faina, mare, se ajunge usor + atmosfera faina (nu trebuie sa ne caram cu chitara de acasa, au acolo).
Faina tura! Felicitari! Imi plac oamenii care scriu cu umor si cu multe smile-uri Ai un vot de la mine!
@noi doi: Mersi mult sper sa ajung si anul asta pe acolo
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2021 1 Decembrie pe Vârful La Om — scris în 05.12.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Drumetie in Muntii Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Refugiul Grind — scris în 06.11.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Marea Ciorângeală sau spre Vârful Ascuțit prin Brâul Ciorânga Mare — scris în 11.10.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Pe Drumul lui Deubel (La Lanțuri) - un vis implinit — scris în 03.09.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Traseu ușor printr-o zonă deosebită — scris în 27.08.20 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 După Craiul și haiducii din legendă, pe marele Grohotiș și Cerdacul Stanciului — scris în 22.07.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Magura (BV) – la picior, nu cu masina — scris în 10.07.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ