Creasta Nordica a Pietrei Craiului - De 'La om' la 'Ascutit'

TIPĂREȘTE

Fiind un impatimit al muntelui, tare fericit am fost cand am reusit sa strang niste prieteni cu care sa ajung in Piatra Craiului. Mai fusesem pe la Curmatura, insa vroiam sa vad adevaratul munte, pentru care multi straini vin sa il cucereasca si care, din pacate, a luat atatea vieti.

M-am documentat inainte despre traseu si m-au interest in special comentariile despre dificultatea traseului. Si am gasit foarte multe pareri in care calatorii erau avertizati de unele portiuni foarte periculoase, ceea ce a plantat un bob de spaima in mine.

In ziua plecarii, ma trezesc pe la 7 dimineata si incep sa ma invart prin casa. Cu telefonul in mana, incep sa sun viitorii parteneri de drum sa ma asigur ca s-au trezit. Dupa ce le dau desteptarea (bineinteles ca inca dormeau), incep sa fac bagajul. Il indes la maxim cu ceva haine, mancare si multa apa. Odata ajunsi pe creasta Pietrei Craiului, nu o sa mai gasiti apa deloc, deci asigurati-va ca aveti suficienta de la inceput.

Pe la ora 8 ne intalnim cu totii in centrul Moieciului de Jos, de unde luam 2 taxiuri pana la Hotel Nobilis in satul Pestera. Sunt cam 8 km pana acolo, si am facut vreo 20 de minute (drumul fiind partial asfaltat). Tot drumul am stat cu ochii pe cer, urmarind norii care imi cam dadeau de gandit. Dar vazandu-ma in masina, eram fericit, pentru ca stiam ca nu mai exista cale de intoarcere. Eram tare entuziasmat de faptul ca aveam sa strabat Piatra Craiului, Bucegii find aproape batuti ”din scoarta in scoarta”. Taxiul a costat in jur de 15 lei, desi am fi putut face drumul asta si pe jos (traseul este marcat cu crucea rosie), am fi pierdut vreo ora jumate, ceea ce un ne permiteam, pentru ca trebuia sa ajungem in aceeasi zi sa strabatem creasta Nordica, sa coboram la Curmatura dupa care sa ajungem in Zarnesti pana la ora 19:00, cand aveam ultimul autobuz spre Moieciu de Jos.

De la Casa Folea, am plecat cu ochii dupa crucea rosie, care ne-a dus pana “La Table”, ajunsi aici cam intr-o ora. Dumul este unul forestier, pe drum intalnindu-ne cu niste ciobani si o turma de oi, care bineinteles ca erau insotite si de cativa dulai, care la indemnele ciobanilor ne-au lasat in pace. Am continuat apoi pana la Refugiul Grind, unde am facut primul popas. De aici urma o urcare nu foarte prietenoasa pana pe varful “La om” sau “Piscul Baciului”, cu cei 2237 m fiind cel mai inalt varf al masivului.

Refugiul Grind este aflat la altitudinea de 1620 m si are cam 15 locuri, in conditii de bivuac. Aflat fix la poalele masivului, refugiul a fost distrus de avalansa si refacut. Aici am mancat cate ceva, dupa care ne-am luat inima in dinti si am inceput urcarea. Traseul de la Grind pana pe varf, cu oricine ai vorbi, ti-ar spune ca este cel mai urat traseu din Piatra Craiului. Este doar de urcat, incontinuu, pe ultima portiune dai de un grohotis care poate deveni foarte periculos daca nu esti atent. Continuand sa urmam dunga rosie, am mai facut cam 2 ore pana pe varf. Sentimentul a fost foarte placut, sa stiu ca am cucerit si Piscul Baciului, insa eram mai entuziasmat de ce urma in continuare. Am stat cam o jumate de ora pe varf, am facut poze, am mancat si am mai vorbit cu cate un trecator. Dupa care, ne-am luat rucsacurile in spate si am pornit spre creasta nordica. Ca sa va dati mai bine seama, daca sunteti pe varf si sunteti cu privirea atintita spre muntii Bucegi, pentru a merge pe creasta Nordica trebuie sa o luati la stanga.

Asa am facut si noi, pornind pe traseul f. La Om (alt. 2238 m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) (Punct Rosu), traseul fiind cam de 3 ore. Cand esti pe creasta, in unele locuri aceasta are o latime cam de un metru, in ambele parti muntele coborand abrupt. Am inaintat precaut si m-am catarat cand a fost cazul, fiind entuziasmat la fiecare coborare mai abrupta sau urcare mai provocatoare. Intr-un final, cand am ajuns la Vf. Ascutit, eram trist ca se terminase creasta, insa ma gandeam la ce citisem pe internet. Ajuns aici, nu mi s-a parut nici pe departe atat de periculos pe cat scriau unii, insa e bine sa fi mereu precaut si sa respecti muntele.

Aici la Vf. Ascutit este un alt refugiu, care era deja plin pe la amiaza cand am ajuns acolo. Daca vii pe munte cu gandul sa stai in refugiu peste noapte, trebuie neaparat sa ai si o varianta de rezerva la tine, si anume un cort, pentru ca ai sanse sa nu prinzi loc in refugiu.

De aici am pornit pe traseul Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt. 1470 m) (Triunghi Albastru). Traseul a durat cam 3 ore, si este in unele locuri destul de dificil din cauza grohotisului, fiind nevoit sa calci pe gramezi de pietre, cateodata cate-o piatra se poate desprinde si poate lovi pe cineva din fata ta. Trebuie avuta mare atentie pe aceasta portiune a traseului. Tot aici ne-am ajutat si de niste lanturi pe o portiune mai dificila. Am intalnit alta turma de oi, pazite de dulai si supravegheate de niste coibani care fluierau nestingheriti.

Am ajuns la Curmatura in jurul orei 17, ceea ce nu ne-a permis sa zabovim prea mult aici. Am plecat repede pe traseul Cabana Curmatura (alt. 1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti (Banda albastra), grabind putin pasul, si cu putin noroc, am ajuns in statia de autobuz din Zarnesti la 18:50 :D. Usurati, am urcat in autobuz si ne-am afundat in care un scaun, dupa care s-a lasat tacerea. Eram putin oboist, insa si foarte incantat de tot ceea ce vazusem. Prima mea intalnire cu Piatra Craiului fusese una “de succes”, totul terminandu-se cu bine si avand in cap atatea noi imagini la care ma gandeam incontinuu.

---

VIZUALIZĂRI: 2678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI