Aparthotel, un concept mai rar întâlnit pe la noi

TIPĂREȘTE

Vă vine să credeţi sau nu, unii oameni au treabă prin Hunedoara. Ei bine, şi când se termină treaba, trebuie să mai şi dormim. Unde? Nu-s multe locuri de cazare, dar nici nu lipsesc cu totul în fantomaticul oraş care se ambiţionează să reziste între rămăşiţele unui colos industrial şi nimbul de glorie în creştere al unui castel reinventat. Am ales Vila HD. Un hotel nou este, de cele mai multe ori, o experienţă plăcută, aşa că prezentarea lor m-a făcut curioasă.

De găsit, l-am găsit uşor: stă pitit discret pe o alee secundară, în spatele unui rând de blocuri banale, vechi. La prima vedere pare şi el tot un bloc şi te gândeşti că poate cineva a renovat o construcţie veche, cum sunt destule împrejur, dar gazdele ne-au asigurat că hotelul e nou-nouţ, construit de la zero. Are cinci etaje şi apartamente (că nu le putem numi simple camere) spaţioase la fiecare nivel, culminând cu o suită cu trei dormitoare şi terasă în vârf. Poate nu i-ar fi stricat un lift, zic şi eu ca să fiu un pic cârcotaşă.

În recepţia veselă şi modernă te întâmpină o fată drăguţă şi amabilă şi un acvariu imens cu peşti multicolori. M-am uitat mirată după un loc de luat masa, căci alesesem şi mic dejun, dar nu se zărea nimic. Mi s-a explicat că la ora dorită, masa se aduce în cameră. E drept că opţiunile erau reduse şi se bazau pe aperitive reci, iar cafeaua era cea obţinută dintr-un automat postat în hol. Da, daaar... abia ajunsă în cameră am realizat ce înseamnă "regim studio" şi ce importanţă avea vecinătatea a două supermarcheturi mari (Kaufland şi Lidl). Practic, aveam o garsonieră complet utilată la dispoziţie. În bucătăria cochetă puteam să îmi fi preparat cel mai copios mic dejun (ori cină) dacă aveam chef.

Am trecut la inspecţia teritoriului. Hol cu dulap, cuier, oglindă. Apoi, complet decomandate, baia, bucătăria şi dormitorul, toate cu ferestre mari, plus un balcon cu flori. În baie am găsit prosoape de toate dimensiunile, săpun, şampon, hârtie igienică şi curăţenie impecabilă. În bucătărie, cum am spus, dulapurile conţineau veselă, tacâmuri, o oală, o tigaie, pahare, căni etc. Exista un aragaz, un cuptor cu microunde, frigider (plin cu produse gen minibar - băuturi şi snacksuri), masă cu scaune şi centrala termică. Ca acasă.

În dormitor pereţii erau tapetaţi cam straniu cu un model în culori pastelate iar corpurile de iluminat în culoarea fisticului semănau cu nişte cornete de îngheţată întoarse. Totuşi, aceste amănunte au pălit în faţa patului imens şi dotat cu o saltea perfectă. Mai existau noptiere, un dulap practic, cu halate şi papuci şi un tv slim. Wifi era asigurat prin router individual.

Singurul lucru cu adevărat trist era priveliştea: în tandem cu blocurile modeste de locuinţe înconjurate cu vegetaţie, străjuiau alte blocuri, cenuşii şi ştirbe, nişte schelete sinistre şi abandonate de cine ştie când. Cel puţin, dintre tufele din apropiere a cântat toată noaptea o privighetoare.

---

VIZUALIZĂRI: 1534 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI