Thassos vs Zakynthos vs Lefkada (II) (Zakynthos)

TIPĂREȘTE

Cineva spunea pe acest sait, ca in Grecia daca vizitezi o insula le-ai vazut pe toate. Nimic mai fals. Fiecare insula are farmecul, personalitatea, savoarea, “ego-ul” si parfumul ei. Insula Zaky (răsfăţ) imi apare mereu, ca o fata frumoasa pe care n-ai avut alta posibilitatea de-a o cuceri decat scriindu-i versuri si care, chiar si dupa o vesnicie, iti revine in memorie. O fata care, dupa ani si ani, din linistea adanca a anilor trecuti, desi vremea ta s-a cam dus, drept raspuns, iti mai face inca cu ochiul.

“Tu esti aceea care alta data, inseninai c-un zambet trista-mi fire?

Nu! Nimeni nu va stii ce minunata te voi pastra mereu in amintire!”

Cam asa mi-o aduc eu aminte pe domnisoara Zaky, chiar daca n-am stat la taifas cu ea, mai mult de-o saptamana. Am ajuns acolo, in doar doua ore cu avionul, de la Cluj, dar senzatia ce-o ai, vazand insula din avion, e una neplacuta, de insula gri-cenusie cu faleze inalte si galbui, fara asezari omenesti, iar mai apoi, ocolind-o cu vaporasul sau autobuzul, vei vedea ca nu te-ai inselat prea mult. Aceasta imagine, contrasteaza cu tot ce apare pe postere sau internet. Sejurul in acest caz, nu incepe cu pescarusi galagiosi ce-ti ciugulesc din palma ca-n Thassos, ci cu ceva nedefinit. Cam jumatate din insula e nepopulata si arida. Zakynthos insa, mai ales in zona ei turistica, de sud si est, m-a subjugat prin cateva lucruri. unice, pe care nu la gasesti, cred eu, decat in putine alte locuri. Testoasele Caretta, luxul de la Merlis Studios din Kalamaki (unde am fost cazat), vegetatia sa exuberanta si intens colorata, spectacolul erotic nocturn din Laganas, frumusetea portului “Zante-town”, ce seamana mai degraba cu un colt al anticei Venetii, teleportat in “si mai antica Elada”si plaja “Navagio”ce-si “freaca coatele” de cateva frumoase grote albastre.

Am sosit in Kalamki, la Merlis Studios, seara, dupa o spectaculoasa aterizare a avionului dinspre mare spre uscat si dupa survolarea insulelor Corfu, Paxos si Antipaxos. In vila noastra, eram un grup din Ardeal, (Deva, Cluj, Tg. Mures) si altul, din Bucuresti, ajuns pe doua cai, “by plane” si “by bus”. Cativa tineri bucuresteni, storsi de vlaga, ca niste lamai trecute prin mixer, calatorisera 24 de ore cu autocarul. Zakynthos nu e ici-colea ca Thassos-ul. Din cele 7 zile petrecute in insula de cei veniti “by bus”, una au folosit-o pentru un obligatoriu somn de refacere. Luasem cazare la un “studio” si ma asteptam sa gasesc ”confortul” din Thassos. Dar surpriza! Fata de vila Philipos sau Periklis din Thassos sau fata de vila Margarita din Nidri (Lefakda), in Zakynthos, luxul se manifesta si la nivelul “de jos”, al celui mai amarat studio. Acesta dispunea (precum si alte studiouri din resortul Merlis), de loc de parcare, de o piscina dubla cu umbrelute si sezlonguri ce intrau in pretul biletului, de un bar, unde puteai servi ceva si de o frumoasa gradina cu palmieri, unde dimineata iti puteai bea in tihna cafeaua. Preturile din Zakynthos, nu difereau cu mult fata de cele din Thassos. Un cotlet de porc sau pui cu cartofi prajiti si garnitura de salata, era in jur de 5,5-6 euro in schimb in Nidri (Lefkada), totul era mai scump, la orice produs cumparat aici, tebuia sa mai adaugi 1-2 euro.

Zona turistica (de sud-est) a insulei Zakynthos e greu de descris, greu de desenat si mai ales de pictat, cuvintele vocabularului nostru sunt prea sarace iar penelul e prea palid. Zona trebuie vizitata “in situ”, mirosita, pipaita, calcata pas cu pas, fotografiata si apoi admirata. Nu stiu de ce am senzatia, ca in Zakynthos, fotografiile sunt mai frumoase decat imaginile pe care noi, oamenii le vedem acolo cu ochii nostri (?). Cand am vizitat Thassos-ul, mi-am zis ca e cea mai frumoasa insula a Greciei. Wrong! , mi-ar zice “d’al capo”, amicul meu francofono-frankfurto-fil, care de 22 de ani viziteaza Elada si care a pus piciorul pana acum, pe 30 de insule grecesti. Ei si? , zic carcotasii, de pus piciorul pe-o insula, e usor, de pus mana pe ea, e mai greu. In afara de Onassis si-un seic arab, inca nimeni n-a reusit. A doua insula vizitata, dupa Thassos, a fost Zakynthos si clasamentul a cazut. Iar la urma a aparut si Lefkada, moment in care mi-am jurat ca nu mai fac niciodata clasamente cu insule si plaje elene. Ma rezum doar la ideea ca am vizitat 3 insule superbe care s-au nascut in cea mai frumoasa tara din lume. Dar si acest superlativ sau “raiting de tara”, e relativ.

Unde e mai bine sa locuiesti, in Zakynthos, in Thassos sau in Lefkada?

Din Zakynthos n-am gustat decat o felie mica, (felia turistica numita Zante, Kalamaki, Tsilivi, Argassi, Navagio, grotele albastre si Laganas, plus plaja broastelor testoase de langa Dafni) dar a fost suficient ca sa-mi fac o idee. Insula e frumoasa, dar nu m-as muta acolo niciodata, mai ales pe coasta de Vest (sau chiar pe Navagio-n cort), chiar daca mi s-ar da totul gratis. Am vazut eu din avion cum arata partea de Vest a insulei. M-as simti izolat, m-as plictisi repede, m-as simti la capatul lumii, inconjurat de mult “nimic”, uitarea si tacerea m-ar ucide. Ar incepe sa-mi lipseasca sirenele stridente ale SMURD-ului, televiziunea si internetul cel nociv, smogul cel cancerigen si zgomotul tramvaielor sau al autobuzelor ce te trezesc din somn pe la 5 dimineata. Mai bine m-as muta in Thassos, chiar si in “satul fantoma” Sotiros, unde o casa mai darapanata si terenul de sub ea, nu costa mai mult de 10-12.000 de euro, (plus 2000 de euro, taxa de agentie), insula mult mai "umanizata" si in care ai, cel putin, din 5 in 5 Km, cate un sat vecin, la care poti ajunge chiar si pe jos sau cu bicicleta, invartindu-te in jurul insulei. Faptul ca stii ca-n jurul tau traiesc si alti oameni, iti da o oarecare liniste si siguranta. Sau si mai bine, m-as muta in Lefkada, unde totul e inghesuit, dintr-o localitate intri in cealalta, vilele stau insirate de-a lungul soselei ca margelele pe ata, mai ales pe coasta estica. Cred ca orice om, obinuit cu agitatia marilor orase, n-ar suporta izolarea, mai mult de cateva saptamani. Dar n-am raspuns la intrebare, unde e mai bine? Cel mai bine e tot acasa si-n concediul cel luuung pe care ti-l da sefu, sa reusesti sa ajungi in orice loc sau insula iti pofteste inima.

In Zakynthos, n-ai nevoie de mai mult de 7 zile, intreaga suflare a insulei e concentrata mai ales in jumatatea de sud-est, in jurul golfului Laganas si a capitalei Zante-town. Le poti vizita cu masina sau ATV-ul in cateva zile. Localitatile sunt apropiate intre ele, unele sunt legate chiar cu trotuare, daca aveti picioare bune, puteti sa le parcurgeti si pe jos, daca nu, pentru 1,60 euro, exista autobuze de legatura. Zante-city, e un fel de "autogara centrala” de unde poti pleca in orice directie. Localitatile insulei sunt ordonate, scoase parca ieri de pe planseta proiectantului, care a inceput desenul urbanistic, mai mereu, cu un “downtown”, cu un mare boulevard, din care se desprind numeroase alei pline cu palmieri si vile de lux, vile de vanzare (unele au preturi exorbitante), vile in constructie sau hoteluri si hotelase si care, mai toate au piscina lor proprie. Totul acolo, “in Zakynthosul cel turistic”, seamana mai degraba cu o fosta mare gradina botanica, plina cu palmieri, cactusi si oleandrii colorati, printre care, maria-sa “omul”, a plantat, piscine, vile, hoteluri, parcari, mini-marketuri, bazaruri si taverne. In fata unor hoteluri, piscinele sunt construite printre palmieri, a caror frunze umbroase tin loc de umbrelute de plaje. Daca am face exceptie de tot ceea ce a construit omul cu mana lui, e posbil ca aici sa fii existat, “long time ago”, gradinile Edenului. Zakynthos, la fel ca si Lefkada, Corfu si alte insule din marea Ionica, e-o insula de lux. Legaturile cu Italia si implicit si cu Germania sunt facile, existand vedete rapide si ferry-boat-uri, care leaga unele porturi italienesti cu aceste insule. Asadar nu e de mirare ca "bogatii Europei de Vest” si-au ridicat aici vile de lux, in curtea carora se odihneste cate un “camping car” si care au fara-ndoiala si cate un yaht de placere ancorat pe undeva printr-un port.

Spre deosebire de celelate doua insule luate in discutie, in Zakynthos exista o statiune sau cel putin o parte a ei, destinata distractiilot nocturne. "Egzista" si o explicatie simpla pentru acest lucru. Clientul o cere. E vorba de Laganas. Sau mai precis zona “Main Street” din Laganas, loc in care, de obicei, ziua, lumea doarme si noaptea se distreaza. Acolo, daca vrei sa mergi pentru relaxare si agentul tau turistic nu te averizeaza cu subanteles si-ti mai trage si cu ochiu'... “Atentie domnu’... ”, ai luat o mare teapa. “Main Street” din Laganas e-o adevarata Ibitza a Greciei. Laganas are o parte “normala”, adica mai linistita, “de vacanta”, formata dintr-o plaje lunga si multe spatii de cazare, dar si o parte "nebuneasca", un mini-“Las Vegas”, vie, dinamica si fara somn, ce se-ntinde de-a lungul unui bulevard format exclusiv din taverne, baruri, cazinouri, “night-cluburi” si magazine comerciale, lipite unul de celalalt. In nici un caz nu veti gasi pe-aici vreo biblioteca cu sala de lectura sau vreun sanatoriu anti-stress. Dupa lasarea serii, aceasta artera aparent somnoroasa, se trezeste incet-incet la viata si dintr-o data, se transforma, ca un cameleon, intr-un vulcan ce te invaluie in culori vii si multa galagie. Daca ramai un simplu spectator, te adaptezi repede la situatie, ba incepe sa-ti si placa. Pas cu pas, farmecul acestui loc, deloc ostentativ, cald si sclipitor, te cucereste si te atrage ca un magnet. Garsonii si servantele, imbracati in frumoase costume traditionale, te abordeaza discret cu cate un zambet prelung si cu un “Hellow, hi, mister". "Poftiti si luati masa la noi. Aveti 10% reducere! ” (aici aveam sa aflu ca treaba cu 10% reducere e valabila aproape in toata Grecia). Avem si meniuri speciale “just for you! ”. Apoi, spiritele se incing. De la spirtoase. Se mai sparge cate un pahar, o sticla, doua, dar ce conteaza, ”clientul nostru, stapanul nostru”. Grecii sunt rabdatori, zambesc mereu, sunt obligati sa inghita multe, pentru un ciubuc mai gras. Ei stiu ca anglosaxonii si nordicii, sunt cei mai buni clienti, la betie sunt ultragenerosi, chiar daca adeseori ii culegi de pe sub masa si-i duci in spinare pana in patul lor din camera de hotel. E clar ca a doua zi, o vor lua de la capat, bancomatele in acesta perioada sunt mereu pline. Alta distractie, alti bani. Doar de-aceea au "tras ei din greu, ca robotii, sub ochii severi ai patronului si cu camera video in ceafa", un an intreg in tara lor, ca “s-o faca lata pe-aici” pe unde nu-i vede nimeni si totul e permis. Grupuri mai mari sau mai mici de tineri "amici ai lui Bachus", se plimba toata noaptea prin acest Eldorado erotic, facand galagie cat incape. Sunt insotiti de grecoaice tinere, imbracate in negru, asa zisele “animatoare”, alese pe spranceana. Una si una. Ele le cara sticlele de bautura. Englezii sunt prea beti ca sa mai aiba si grija sticlelor, ei cara bautura direct cu stomacul. Animatoarele ii asista peste tot, chiar si cand acestia isi revarsa preaplinul prin bazinele cu fantani arteziene. Unii nici nu mai ajung pana acolo, dar ce mai conteaza, noaptea e calda si pantalonii se usuca repede. Altii mai pudici, cauta cate o tufa de oleandru. Incepe si cabaretul de la Moulin Rouge sa-si aprinda luminile. E multa viata si lumina pe-aici, poti linistit sa citesti ziarul “Click” sau “Can-Can” in mijlocul strazii. Inauntru, incepe si adevaratul “Can-Can”. Rasuna si slagarul “Aupres de ma blonde, que c’est bon, c’est bon dormir”. Dar sunt prea putini latini prin zona. Anglosaxonii prefera Clubul Zeros si Lineker, unde e distractia cea mai mare. Tinerele englezoice, unele venite direct de pe plaja, isi arunca slapii in aer si danseaza “a la grec” adica cu picioarele goale pe masa. La cluburi, beau cu totii impreuna, cot la cot, fetele cu baietii. Dar parca mai stii cine e fata si cine e baiat? Apare si cineva imbracat in rochita mini si bikini iar altcineva in ”travesti". Acum, muzica predominanta a acestui loc al euforiei generale, e zgomotul de sticle sparte. Alaturi, la un bar mai deocheat, pe un podium, apare o fata, e imbracata doar in sosete si bikinei roz. Transparenti. Face un numar de streaptease. Eu ajung insa tocmai la final, cand bikineii si sosetele au fost aruncate pe undeva prin public. Ea ramane doar in costumul biblic al Evei. Lumea pleaca. O fata goala e ceva banal, neinteresant! Pe la miezul noptii, valuri, valuri de prostituate ies in strada, sunt si ele alese pe spranceana, te abordeaza direct si nonsalant. Intra direct in subiect, n-au timp de povesti, “time is money”. “Don’t you have a cigarette? " sau daca nu te-ai prins, “Voulez-vouz coucher avec moi? Fetele sunt asistate de body guards, toti cat dulapul, unul si unul, cu multe ore de sala la activ. Apoi toata lumea incepe sa danseze pe strada. Fiecare ce stie. Pe langa aceste dansuri bahice ce izvorasc in mod reflex din meandrele indepartate ale evolutiei omului aflat in transa, “sirtaki”-ul grecesc e palid si lent. Si desuet. E si el prezent pe-acolo, prin cateva taverne. E mai mult pentru “aged persons”, caci cuvantul “old man” nu se mai foloseste in lumea civilizata. In Laganas, toti se simt, macar pentru o noapte, tineri... “Laganas-ul vesel”e-o “little America”, un mic Babilon., auzi pe-aici toate limbile pamantului. Predomina nordicii. De ce? . Pentru ca ei au aici ceea ce le lipseste acasa. Soare, o mare calda si bautura ieftina. E de inteles. Vinul grecesc e ieftin, rosu si dulce, e 2,40 euro, o sticla mare, de doi litri si nu te doare capul dupa el, e facut din struguri autohtoni, e natural, n-are “E”-uri. Aici, mergand la pas pe Main Street, treci dintr-o tara intr-alta, dintr-un continent intr-altul, dintr-o lume intr-alta, dintr-o cultura intr-alta si mai ales dintr-o bucatarie intr-alta. Exista pe-aici fast-food-uri si restaurante chinezesti sau libaneze si mancaruri arabe sau fructe de mare si pizza si paste si kebab si rahat. Si cam tot ceea ce-ti pofteste inima…

Pe la unu noaptea animatia scade si fetele vesele dispar din strada. Incepe biznisul. Rand pe rand, se aprind luminile prin camerele de hotel, apoi luminile se sting, hotelierii isi freaca palmele. Camerele se inchiriaza cu ziua, pardon cu "noaptea" sau cu "ora". Pretul? La aceasta ora din noapte, totul e negociabil, grecii se pricep la negocieri. Apoi, incepe “munca de noapte” sau mai bine zis, “munca la negru”. Macar aceasta se practica in conditii civilizate, nu ca-n Paris in Pigalle sau pe Rakoczy Ter din Budapesta, adica, "repede-repede, ca pleaca trenul, ", in picioare si inconjurat de un carton sau pe bancile din parc, in vazul tuturor. Oare filozofia cum ca cea mai civilizata natie e cea care isi pune cel mai bine la punct erotismul, o fi adevarata? Aceasta sa fie Grecia manastirilor, Grecia credincioasa si super-ortodoxa? Laganasul e departe de Athos si noaptea cred ca si maretul munte mai inchide ochii. Doar tara e in criza…

Pe cat de nebunatica este aceasta “mini-Ibitza” numita Laganas, pe atat de civilizata e mica Venetie din piata centrala din Zante-town. Aici, predomina stilul arhitectonic din urbea acvatica a lui Vivaldi si Marco Polo, cu strazi inguste, cladiri mici, nu mai inalte de patru etaje, cu balcoane garnisite cu grilaje din fier forjat si ghirlande de flori, balcoane din care “localnicii” de pe cele doua “maluri” ale strazii, aproape ca-si pot da mana. Daca s-ar porni o viitura pe stradutele din Zante, te-ai crede la Venetia cea adevarata, dar, “no chance”, pe-aici prin Grecia, ploua rar, doar cateva saptamani pe an.

Indiscutabil, vedeta insule Zakynthos, e plaja Navagio. Plaja nu poate fi abordata decat dinspre mare, de pe uscat, o poti face doar cu “zoom”-ul aparatului foto. Fiecare tur al insulei, are ca obiectiv final, grotele albastre si aceasta plaja, inconjurata de pereti verticali de calcar alburiu de peste 300 de metri. In fiecare zi, aici acosteaza multe nave mai mari sau mai mici, uneori plaja e “full” dar asta nu te deranjeaza deloc, ci-ti sporeste senzatia ca ai ajuns intr-un loc important al lumii, ravnit de multi turisti. Navagio, e-un loc atat de frumos si luminos, ca-ti taie rasuflarea, un loc prin care fiecare pamantean ar trebui sa treaca macar odata in viata, un loc plin de energie, nostalgie si culoare ce-ti produce o bucurie de neimaginat. Vei privi marea, cerul si crestele abruptului si vei cadea pentru o clipa in extaz precum in fata Capelei Sixtine sau a Sagradei Familia, exclamand ganditor… ”Nu! , e imposibil, asa ceva nu poate sa existe! ”. Navagio ti se va cuibari in suflet pentru totdeauna, va fi rezerva ta de bucurie si speranta pentru momentele grele ale vietii si o vei scoate de acolo, din meandrele intortocheate ale gandirii, numai in caz de mare nevoie, ca pe un colac de salvare.

---

VIZUALIZĂRI: 10920 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI