Castelul din parc

TIPĂREȘTE

A unsprezecea ediție a Nopții Muzeelor a avut loc în data de 16 mai 2015 în multe orașe ale țării. Seara am încercat să vizităm Școala Centrală, am stat la o coadă foarte mare circa o oră și ceva, după care am renunțat deoarece nu mai aveam mijloace de transport în comun spre casă. Păcat că unii vizitatori nici nu știau ce vor vizita ori cine a fost arhitectul Ion Mincu.

Totuși am vizitat, în cursul zilei, un obiectiv interesant, cu acces dificil în cursul anului – este vorba despre Castelul Țepeș din Parcul Carol.

Cetatea lui Vlad Țepeș, care de fapt era un castel de apă a fost construită de Petculescu și Schindl. În afară de aceștia au mai dat concursul următorii ingineri și arhitecți: Mingopol, Kantzler, Engerlein, Hălăceanu, Cerchez, Schmits, At. Bolintineanu, Stavăr, Maimarolu.

… pe aleea Vlad Țepeș, se afla originala construcție „Turnul de apă”, după modelul castelului lui Țepeș-Vodă, ridicat în secolul al 15-lea, în localitatea numită Cheia Argeșului. Această zidire se datorește arhitecților Petculescu și Schindl, Turnul de apă, unde se găsea un rezervor de 200 m. c., se compunea dintr-un turn înalt de 32 metri, iar diametru de 9 m. În vârf era o platformă, de unde publicul avea posibilitatea să privească întreaga panoramă a parcului. - scrie George Potra în 1942 în volumul „Din Bucureștii de altădată”.

Articole mai noi vorbesc despre arhitecții Ștefan Burcuș și Victor G. Ștephănescu, ca autori ai construcției și de o înălțime a turnului principal de aproximativ 20-23 m. Cei doi arhitecți diriginți au fost principalii artizani ai Expoziției, alături de Ion D. Berindey – arhitect șef, dar lor li s-au alăturat alți arhitecți și ingineri cunoscuți ai vremii, de aceea înclin să cred spusele lui Potra.

Scarlat Petculescu, arhitect bucureștean, a contribuit la construcția Halei Radu Negru din Drobeta Turnu Severin (1904-1906). Alături de Ștefan Burscurcare este autorul bustului în bronz a lui Gheorghe Duca, de lângă Gara de Nord; a proiectat numeroase clădiri în București (ex. Șos. Kiseleff nr. 11); a fost vicepreședinte al Societății Arhitecților Români.

Expoziția Generală Română, eveniment-jubileu la 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, a constituit fundamentul apariției Parcului Carol într-o singură vară și a frumoaselor clădiri/reproduceri din 1906 (aproximativ 165 de pavilioane). Preocupați și de siguranța împotriva incendiilor, arhitecții și inginerii au inclus în planuri și ridicarea unui turn de apă pe una din colinele parcului. Rezervorul de apă de 200 de metri cubi trebuia să asigure „materia primă” postului de pompieri înființat pentru supravegherea Expoziției. Întrucât arhitectura acestui turn nu se încadra în peisajul general s-a luat hotărârea cosmetizării lui: îmbrăcarea cu piatră și cărămidă și reproducerea formei Turnului Chindiei din Târgoviște și a cetății Poienari-Argeș (prin intermediul corpurilor anexă). Se pare că porunca a venit chiar de la Regele Carol I. Prin proiectare s-a împletit utilul cu cele necesare a servi misiunii ce revenea unui asemenea post. Ca atare exteriorul a fost conceput a sugera atât construcţia Turnului Chindiei de la Târgovişte, cât şi cetăţuia fortificată care domina Valea Argeşului la ieşirea din fermecătura munţilor, respectiv cetatea Poenari. În incinta construcţiei-turn a fost instalat un mare rezervor de apă. - scrie un raport al comisarului general al Expoziției către Ministerul de Interne.

Rezervorul de apă, turnat din fontă la atelierele lui Oscar Maller, avea un diametru de 6 m, lăsând loc unei mici scări de lemn în spirală. Se pare că nu a fost funcțional niciodată - nici nu știu dacă el se mai află în interiorul turnului, bănuiesc că da. Pe pereții interiori au fost expuse o perioadă tablouri, iar pe terasa turnului se afla un post de pompieri (după cum se observă în ilustrate). De asemenea, turnul a fost utilizat pe parcursul Expoziției pentru jocuri de lumini.

În 1914 inginerul și fizicianul Emil Giurgea efectua de pe terasa înaltă a turnului emisii radiotelegrafice, cu aparatură franțuzească. Întemeietor al radiocomunicațiilor în România, dr. Emil Giurgea reușește să ia legătura prin acest post personal de telecomunicații cu Atena, Milano și Paris. Antena postului se întindea între Turnul lui Țepeș și minaretul moscheii din parc.

După Primul Război Mondial, în 1920, construcția intră în administrație militară, în diverse forme, și așa a rămas până în ziua de azi.

Mi-a plăcut arhitectura micului castel din Parcul Carol; construcția chiar încearcă să aducă în prim plan elemente de fortificație și apărare medievale: guri de tragere, creneluri, guri de aruncare smoală și apă clocotită, hersa, contraforți. Îmbrăcămintea de cărămidă și piatră e armonios aranjată și creează o imagine interesantă. Păcat că nu am putut ajunge până sus în turn, s-a putut ieși doar pe terasa intermediară de lângă turnul mic, se pare că lucrările încă nu au fost finalizate în interiorul turnului, deși au trecut ani buni de când se renovează. Astfel, nu am avut parte de panorama sperată asupra parcului și împrejurimilor, terasa fiind la nivelul vârfurilor copacilor.

Căutați pe Internet imagini, vederi și ilustrate cu Expoziția – veți fi uimiți de ceea ce s-a realizat în acel an în Parcul Carol I. Autoritățile ar trebui să reconsidere rolul și locul „Castelului Țepeș” în peisajul cultural al Bucureștiului.

---

VIZUALIZĂRI: 1145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI