Marble House Athens – o oază de liniște în inima Atenei

TIPĂREȘTE

Locul acestor precizări ar fi trebuit să fie în primul meu articol de cazare, însă fiind și primul articol scris pe AFA (paradoxal, nu am acordat niciodată o atenție deosebită locurilor unde urma să pun capul pe pernă în timpul concediilor și tocmai cu un articol de acest gen am debutat aici :))), am fost oarecum nepregătită și nu am avut o idee clară despre cum să abordez lucrurile de o manieră cât mai corectă și coerentă. O să o fac acum și o sa încep prin a vă spune cateva cuvinte în legătură cu cerințele mele generale referitoare la cazări, clarificări pe care le găsesc necesare pentru o înțelegere corectă asupra a ceea ce înseamnă în accepțiunea mea noțiunea de „cazare bună/decentă/acceptabilă”. Astfel de aprecieri subictive pot lăsa loc la interpretări generatoare de iluzii pentru unii cititori mai pretențioși care, bazându-se pe relatările mele, ar putea descoperi în locul unei cazări pe care eu o găsesc „decentă”, o mare dezamăgire.

Așadar, sunt doar câteva lucruri care m-au interesat întotdeauna la o cazare: în primul rand curățenia, apoi amplasarea convenabilă, cât mai aproape de obiective pentru a nu pierde prea mult vremea prin mijloacele de transport în comun, aerul condiționat și disponibilitatea wi-fi-ului, pentru a mă putea documenta la fața locului în legătură cu diferite obiective apărute spontan în program. Dacă găsesc o camera curată cu baie proprie și dotări, chiar dacă modeste, funcționale (nu vreau să observ că din două veioze una are doar rol decorativ sau că telecomanda nu are baterii), cu mobilier nici nou, dar nici de pe vremea Revoluției și ferită de zgomot noaptea, eu mă declar mulțumită și consider cazarea ca fiind una „decentă”. Tot ceea ce e în plus e binevenit, iar ceea ce e în minus mă va face să o ocolesc a doua oară sau măcar să încerc să găsesc ceva mai bun. Nu am plătit niciodată luxul din simplul motiv ca stilul nostru de a umbla pe străzi de dimineața până seara nu necesită mai mult decât un pat confortabil și liniște, pentru a ne putea odihni și a fi în formă a doua zi. Nu mergem pe principiul vizitării hotelurilor, ci a locurilor așa încât acestea din urmă sunt cele spre care ne canalizăm toate resursele, inclusiv cele financiare. De obicei încercăm să alegem pensiuni sau, în lipsa lor, hoteluri (am exclus hostelurile tocmai din motive de prea mult zgomot). Micul dejun inclus în preț e binevenit, însă rar alegem să plătim suplimentar pentru el, oricum niciunul din noi nu e mare amator de mic dejun consistent, iar o cafea și o plăcintă sunt întotdeauna mai gustoase într-o atmosfera locală pe o străduță pitorească, decât între pereții unei hotel.

Am ținut să menționez aceste lucruri acum (trebuia să o fi făcut mai din vreme, dar asta e) pentru a nu lăsa loc la interpretări, nu vreau ca lumea sa-si imagineze una și alta să găsească la fața locului. Toate cazările despre care am scris deja (un număr covârșitor de trei, incluzândul și pe acesta :) ) și cele despre care voi mai scrie se bazează întocmai pe aceste principii turistice de care sper să mă pot ține încă mult timp de-acum înainte.

În Atena am ajuns de doua ori de-a lungul vacanțelor mele, prima oară în vara lui 2013, când am făcut un ocol special pentru a o vedea, apoi în vara lui 2014 la întoarcerea din Ciclade, când ne-a ieșit drept în față și nu am mai avut ce face decât să ne resemnăm și să-i mai alocăm măcar o zi :)). Cum vacanța era pe sfârșite (doar Nafplio ne mai aștepta), nu aveam o stare de spirit de invidiat, practic ce era mai frumos trecuse și lungul drum spre casă ne apărea tot mai des în minte. Însă Atena ne-a mai ridicat moralul și a mai prelungit atmosfera de vacanță pe care o crezusem încheiată in momentul în care, cu ultimele eforturi, privirile noastre au încetat să mai deslușească silueta semicirculară pierdută în zare, pe măsură ce feribotul se îndepărta de Santorini.

Cerințele referitoare la cazare au fost, ca de fiecare dată, mai degrabă modeste:

- situare centrală, în cartierul istoric Plaka (de preferat), Kolonaki sau Koukaki. Fiind cu motocicleta, mai mult decât orice ne-a interesat siguranța zonei, asa că spre deosebire de data trecută când ne-am mulțumit cu un hotel din cartierul Metaxourgeio, acum am exclus din start apropierea de Piața Omonia (de parcă oamenii specifici acelei zone nu s-ar putea deplasa si prin alte cartiere, dar în fine...)

- să aibă parcare privată, deși nu am exclus varianta unei parcări publice într-o zonă liniștită și retrasă;

- să aibă posibilitate de late check-in, fiind condiționați de orarul feribotului care abia în jurul orei 23 ajungea în portul Pireu;

- să ofere condiții decente, adică o cameră curată cu baie proprie, wi-fi, antifonare bună și aer condiționat;

- nu în ultimul rând, să aibă un preț acceptabil, de preferat sub 50 euro/noapte. Atena nu este un oraș foarte ieftin din punct de vedere al cazării, iar cele mai atractive prețuri sunt în cea mai puțin atractivă zonă, Omonia (în ciuda amplasării relativ centrale). Pe măsură ce pretențiile cresc spre cartiere precum Koukaki și, mai ales, Plaka și Kolonaki, cazările ce oferă condiții similare au costuri de două ori mai mari.

După câteva săptămâni de căutări atente și selecții pe Booking, punând în balanță plusurile și minusurile, ne-a convins pensiunea Marble House (Marble House) care, deși nu corespundea chiar tuturor cerințelor, a avut cel mai convenabil raport calitate-pret.

Marble House este o pensiune afacere de familie, situată în cartierul Koukaki, în capătul unei străzi rezidențiale înfundate, așa încât locația este cât se poate de liniștită, ferită de orice trafic și zgomot.

Din păcate nu beneficiază de parcare privată (singurul minus pe care i l-am găsit), însă parcarea din fața pensiunii este cât se poate de sigură pentru o parcare publică. Teoretic, pe-acolo au drum doar cei cazați la Marble House și riveranii. Nu sunt prea multe locuri de parcare, vreo 3-4 în fața pensiunii, dar la nevoie se poate parca gratuit oriunde pe stradă.

Marele atu al Marble House este amplasarea foarte bună, la 200 de metri de Dealul Philopappos, 500 de metri de Acropole și Plaka și sub 1 km de Piața Syntagma. Nici nu ai avea ce să-ți dorești mai mult, eventual o cameră pe strada Dionysiou Areopagitou cu vedere directă spre Parthenon, dar la un preț astronomic. Iar dacă ai și mașină, devine cu adevărat dificil să găsești ceva mai apropiat de Acropole care să ofere și parcare, chiar și fără să mai intervină în calcul bugetul.

Prețul pentru o cameră dublă cu baie privată și balcon cu vedere la curtea interioară a fost 49 euro/ noapte fără mic dejun, așa încât șederea de două nopți în Atena ne-a costat puțin sub 100 euro, fiind a doua cea mai scumpă cazare după cea din Santorini, ordine ce mi s-a părut foarte corectă. Singura problemă ar fi aceea că, fiind vorba de o unitate de cazare mică, rezervarea trebuie făcută cu mult timp înainte, altfel există riscul să nu mai fie camere disponibile. Eu am făcut rezervarea prin aprilie-mai (dacă bine rețin) pentru sfârsitul lui august și am prins ultima cameră dublă.

În favoarea Marble House a mai contat un lucru care nu se vede, dar se simte (atunci doar l-am bănuit, acum știu cu certitudine ca așa e) și anume atmosfera caldă și primitoare specifică unei mici afaceri de familie, pe care am preferat-o mereu în fața sobrietății hotelurilor cu sute de camere, dar acesta e un criteriu pur subiectiv, așa că nu o voi cataloga neapărat ca fiind o calitate a Marble House.

Și în final, a contat și multitudinea de aprecieri favorabile pe site-ul de călătorii Tripadvisor, unde figureaza pe locul 23 dintr-un total de 325 de hoteluri din Atena și din partea căruia a primit Certificatul de Excelență în anii 2010,2011,2012 (diplomele sunt expuse cu mândrie la recepția pensiunii) și acum văd că a primit aceeași distincție și în 2014. Pe Booking, pensiunea are nota 8.1 (Foarte bine), notă la care am contribuit și eu între timp cu un binemeritat 10. Să nu aveți falsa impresie că sunt indulgenă de fel, au fost doar două cazări (aceasta și cea din Santorini) pe care le-am evaluat cu nota maximă în tot concediul și am făcut-o cu toată convingerea.

Recepția este cu certitudine cea mai spectaculoasă încăpere a pensiunii, luminoasă, îmbrăcată în totalitate în marmură albă și foarte frumos decorată, cu planșeu de un albastru pătrunzător. Impresia pe care o ai instantaneu când pășești înăuntru este că te afli într-un templu antic, iar deasupra ta se deschide cerul infinit. În stânga încăperii sunt câteva mese de sticlă unde se servește micul dejun la un cost suplimentar de 5 euro. Noi nu am optat pentru el, prin urmare nu știu să vi-l descriu. În dreapta este amplasat biroul de recepție și o masuță cu un desktop pentru clienți. În fața cladirii există și o terasă micuță, cu o masă, câteva scaune din fier forjat și o mulțime de flori, potrivită pentru serile în care lipsa chefului sau oboseala devin prea mari pentru atmosfera agitata de pe Plaka.

Recepția este deschisă până la ora 20:00, dar există și o procedură de late check-in, de care am beneficiat și noi. I-am anunțat prin e-mail că nu vom ajunge în timp util și am primit răspunsul cu instrucțiunile de urmat (codul de la interfon și mențiunea că la recepție vom găsi un bilet cu numele nostru, cheia și numărul camerei). Foarte simplu, nu am întâmpinat niciun fel de probleme, am găsit rapid pensiunea, am tastat codul și am intrat. La recepție ne aștepta biletul împreună cu cheile, am urcat și ne-am luat camera în primire.

Dimineața am fost întâmpinați la receptie de Christos, unul din cei 3 proprietari, singurul cu care ne-am întâlnit pe parcursul șederii. Un tip tânăr, extrem de jovial și de plăcut, gata oricând să ne răspundă la orice întrebare, mereu cu zâmbetul pe buze.

Camera

Nu excelează prin mărime, în schimb e amenajată cu mult bun gust. M-a surprins în mod plăcut calitatea mobilierului, patul foarte confortabil cu elemente din fier forjat și cromatica încăperii: o combinație reușită de bej și roșu. O noptieră cu veioză din fier forjat, un taburet și o măsuță în același stil, o oglindă de perete și un dulap încăpător (care ascunde un seif și un mic frigider) îmbină în mod plăcut aspectul și funcționalitatea camerei.

Televizorul LCD destul de mare (cred că diagonala e de 56 cm) este cel mai performant dintre toate televizoarele de care am avut parte în Grecia. Nu ni l-am dorit neapărat, dar a fost binevenit. Deși i-am acordat mai puțin de două ore înainte de culcare, am apreciat diversitatea canalelor disponibile, printre care și cele documentare și faptul că grecii nu au practica stupidă de a dubla emisiunile, așa încât, din punctul ăsta de vedere ne-am simțit ca acasă.

De menționat că aerul condiționat este disponibil la un cost suplimentar de 5 euro, dar nouă ne-a fost suficient ventilatorul de tavan care a avut marea calitate de a mă scuti dimineața de durerile de cap cauzate de aerul rece.

Wi-Fi-ul are semnal foarte bun în cameră, un lucru pe care l-am întâlnit destul de rar până acum, deși peste tot a fost menționat ca facilitate. Aici însă chiar a funcționat bine.

La o privire de ansamblu, camera pare destul de aglomerată, însă toate elementele se potrivesc și se completează unele pe altele, astfel încât nu ai senzația de încropeală, lucru pe care l-am apreciat în mod deosebit.

Așadar, o cameră de dimensiuni acceptabile, curată, confortabilă, perfect funcțională, mobilată cu bun gust și utilată cu toate cele necesare, cu AC și Wi-Fi fără probleme.

Baia

Destul de mare în raport cu dimensiunile camerei și cu băile grecești în general, cuprinzând o chiuvetă, un duș și un wc, este curată, perfect funcțională și dotată cu toate consumabilele necesare (săpun, gel de duș, șampon). De remarcat lipsa uscătorului de păr, nu ca aș fi avut nevoie de el la ce călduri ne-au încercat în acele zile, dar poate că nu toți vizităm Atena doar vara.

Balconul

Mic, cu vedere spre curtea interioară, oferă un peisaj deloc spectaculos cu ziduri, geamuri, multe unități de climă și diferite zgomote de bucătărie. Pe scurt, nu are nici o altă calitate, în afara faptului că există.

Pont: Cereți cameră cu balcon la stradă, priveliștea e mai plăcută, măcar vedeți parcarea și ceva verdeață prin jur. De liniște, s-ar putea să fie chiar mai liniște decât în spate.

1. Evitați zona Pieței Omonia. A fost un sfat pe care l-am primit atât de la recepționera hotelului unde am fost cazați în 2013, cât și din partea lui Christos, în timp ce încercuia pe hartă cu markerul și punea un mare „X” pe zona respectivă. Deși Piața Omonia nu intervenise în niciun moment în discuțiile noastre, a vrut să ne atragă atenția ca nu cumva, printr-o (ne) inspirație de moment, să verificăm potențialul turistic al Atenei prin Omonia. Asta nu înseamnă neapărat că vi s-ar întâmpla ceva rău acolo (fiind cazați în 2013 în apropiere, am fost nevoiți sa umblăm chiar și seara prin zonă și nu am pățit nimic, nici nu pot spune că am remarcat ceva deosebit la ea), dar e mai bine s-o ocoliți, sunt multe alte locuri în Atena ce merită văzute.

2. O altă recomandare primită tot de la Christos, care ne-a fost deosebit de utilă și pe care v-o împărtăsesc și vouă, a fost în legătură cu o tavernă din apropierea pensiunii. Taverna asta e situată pe strada Drakou 19, din păcate nu-i mai rețin numele. Cert e că se află foarte aproape de hotel, iar Christos vă va da cartea lor de vizită și vă va explica tot ce trebuie să știți, numai să-l întrebați. Acolo am avut poate cea mai reușită cină din tot concediul și când zic „reușită” mă refer și la mâncarea absolut divină, proaspătă, multă, ieftină și preparată rapid, dar mai ales la atmosfera minunată întreținută de patronul tavernei, care era în același timp și bucătar și chelner. Un om cald, deschis și zâmbitor, cu un fel aparte de a se purta cu clienții. Am apreciat la el în special faptul că nu se ferea să facă recomandări despre meniu și o făcea cu deosebită plăcere și pricepere, cum altfel dacă el era bucătarul :). Iarăși o chestie de gusturi, eu mă bucur foarte mult de acest gen de recomndări din partea casei și de fiecare dată merg cu drag pe mâna specialistului, chiar dacă uneori cu rețineri. Pentru mine lucrul ăsta face parte din farmecul experienței turistice.

Trăgând linie la final, Marble House a fost cu siguranță cea mai bună alegere pentru nevoile noastre. O cazare de buget, însă curată, decentă și cu bun gust, care a reușit să ne ofere acea ambianță intimă și prietenoasă pe care o căutam în Grecia, dar pe care nu speram să o găsesc chiar și în capitală. Pura simplitate și naturalețe cum rar poți întâlni într-o metropolă, stau ascunse undeva, într-un capăt de drum din inima Atenei, ferită din calea tumultului citadin între niște pereți care degajă o atmosferă nesperat de caldă pentru a fi din marmură. Și dacă Anafiotika este insula fără mare a Atenei, Marble House ar putea ușor concura cu o cazare de insulă grecească, dar cu vedere spre o mare de betoane :)

M-aș mai caza la Marble House? Nu doar că m-aș mai caza, dar va fi cu certitudine prima pe listă când va mai veni momentul, fiind una din puținele cazări despre care pot afirma, cu mâna pe inimă, că a fost exact cum mi-am imaginat că trebuie să fie o cazare.

Îmi pare rău că nu am poze din interior, nefiind încă membru AFA nu m-am gândit că aș avea nevoie de ele. Inițial nici nu am vrut să scriu articole de cazare din Atena și Nafplio, însă asupra acestuia m-am convins să revin pentru că a fost unul din locurile care mi-au ramas la suflet și de care îmi amintesc cu mare plăcere chiar și acum, la aproape un an de la întâmplare. Așadar, pozele P02-P05 nu-mi aparțin, sunt luate de pe site-ul oficial, dar sper că pot fi păstrate, ar fi o completare utilă, venită în sprijinul celor relatate. Am selectat imagini cu recepția, camera și baia noastră, despre care știu cu certitudine că sunt în concordanță cu realitatea.

Vacanțe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI