O vacanță yin/yang în Hanioti, la Hotel Hanioti, 2*

TIPĂREȘTE

Iertare pentru un preambul lung, e necesar

Încă de când am început să gândesc rw-ul despre acest hotel, mi-a venit în minte și îmi stăruie, de câteva luni, această formulare.

Am ales conceptul yin/yang ca exprimare a echilibrului, armoniei, a complementarității, a compensării. Pur și simplu am simțit că nu aș putea scrie „în alb și negru”, dă senzația de separare verticală, rigidă, chiar dacă la întrepătrunderea lor formează griul, căci acesta duce cu gândul la amorf, ambiguu...

Și nu hotelul, ci sejurul în Hanioti este cel „evaluat” yin/yang. Altfel spus, poți să ai o vacanță reușită când nu bifezi componentele cu 5*.

Am ales din scurt timp destinația de vacanță din această vară, am avut multe incertitudini legate de perioada când voi reuși să strecor un sejur mai devreme de 20 septembrie. Am reușit să prindem 5 zile din august și 5 din septembrie.

Ca de fiecare dată, după îndelungi căutări, solicitări de ajutor aici, pe AFA, informări și iar căutări, am decis să fie Halkidiki, Kassandra, în Hanioti.

Bine-nțeles că am dorit să mergem în Kallithea, dar într-un interval atât de strict nu am reușit să găsesc un hotel pe plajă, nu sus în stațiune, așa că ne-am orientat spre Hanioti, a doua recomandare după Kallithea, pe brațul Kassandra (încă o dată, mulțumesc, @traian. leuca!).

Și aici a fost destul de dificil de găsit cazarea - deja știți cred, că sunt adepta cazării la hotel, FĂRĂ chicinetă... Nu este sclifoseală, că nu caut numai hoteluri cu peste 4 stele, ba dimpotrivă, ci o preferință... Chicineta, recunosc, este un fix, pur și simplu nu suport să o asociez vacanței și pace! „Pitici”...

Hotel Hanioti, **

Am găsit referiri demne de încredere pe tripadvisor și pe booking.com despre acest hotel, locul lui în topul hotelurilor din Hanioti fiind unul meritoriu, în pofida celor numai două stele pe care le are.

Am făcut cerere direct pe pagina lor - www.haniotihotel. gr - și, am avut surpriza să primesc ofertă de 550e față de 600, cât reieșea din tarifele afișate. Am solicitat, ca întotdeauna, cameră la etaj, dar nu am mai cerut expres altceva, știind că oricum hotelul nu are vedere directă la mare. Am trimis, conform solicitării, 100e prin Western Union și asta a fost tot.

Drumul, în acest an, l-am făcut dintr-o bucată, vreo 770km, pe traseul deja bătut parțial pentru a treia oară, așa că am ajuns fix în fața hotelului undeva pe la ora 18, după un drum de vreo 12 ore.

Numai dacă aveți foaaarte mult noroc și dacă o veți lăsa nemișcată întreg sejurul, ați putea parca mașina aici, cred că două mașini au loc în spațiul delimitat de hotel și gardul celeilalte clădiri, una în spatele alteia. Dacă nu, lăsați bagajele, apoi veți merge în parcarea publică situată de o parte și de alta a canalului larg, betonat, care preia apele pluviale, situat spre centru, mai înainte de hotel. Nu se plătește, nu e păzită, dar noi am lăsat-o 10 nopți acolo și nu s-a întâmplat nimic. În funcție de baftă și gradul de ocupare al stațiunii, mai puteți găsi locuri de parcare pe lângă bisericuța din centru sau alte locații de cazare de pe lângă hotel.

Hotelul, de două stele, este situat în centrul stațiunii!!! Este punctul lui forte amplasarea, chiar dacă nu este pe prima, ci pe a doua linie, paralel cu marea. Cu latura mică amplasată la câteva trepte de scară distanță de aleea plină de rumoare seara. În stânga intrării este o terasă extensie open-space, de câteva mese, unde se poate ieși pentru micul dejun, pentru o cafea, sau o băutură pe seară (se pare că obiceiul este mai ales al cuplurilor vestice, de seniori...).

(Fotografiile de pe site-ul hotelului sunt conforme realității, singura neconformitate, mai precis neactualizare, este la fotografia de familie a celor care dețin hotelul. Copiii au vreo 5-6 ani în plus, sunt la fel de frumoși, iar doamna arată mai marcată de trecerea timpului decât soțul.)

După ce ai urcat cele câteva trepte de marmură, intri direct în zona care găzduiește recepția și barul și care servește în același timp ca salon de mic dejun. La recepție veți găsi casete de păstrare a valorilor, nu le-am folosit, dar am văzut turiști care le accesau.

În direcția înainte, după zidul despărțitor, se face intrarea, la dreapta, pe scări, la camerele de la cele două niveluri ale hotelului. Tot de la baza scării se poate ieși, pe o ușă laterală-dreapta, în micul spațiu care poate fi ocupat de una-două mașini sau motociclete, puse una în spatele alteia. La parter sunt probabil sala de fitness, sauna, cel puțin o cameră cu destinație utilitară/cămara și, din câte am citit, câteva camere puțin mai mari decât cele de la etaj, care pot găzdui familii cu copii. Nu am avut curiozitatea să văd sala de fitness...

Camera (a noastră - la etajul doi), cu pat matrimonial, este rezonabilă ca dimensiuni, pentru două persoane. Mobilierul basic, în culoare fag, bine întreținut (sau recent înlocuit?!), în ton cu culoarea gresiei și cu perdeaua albă, vaporoasă, din voal, dădeau luminozitate camerei. O senzație de curat, confirmată zilnic ulterior, care pentru mine are importanță mai mare decât numărul de stele.

Un plus în dotarea ei era dulapul cu 3 uși, amplasat după ușa de intrare, vis-a-vis de baie, generos ca dimensiuni și bine compartimentat, care avea un la fel de generos spațiu de depozitare a trolerelor și sacoșelor de plajă, deasupra lui.

Un mic minus ar fi răcitorul, din acela antic, cu serpentină, cam prea leneș în atingerea unei temperaturi rezonabile pentru una-două sticle de apă și câteva fructe, dar care apoi (după vreo două zile) s-a ținut bine pe întreg sejurul. Aerul condiționat era funcțional și silențios, l-am folosit sporadic. Nu au fost pleduri, dar nici nu au fost necesare, doar ar fi ocupat spațiul... Televizorul este mic, CRT, dar nu prea ai treabă cu el în vacanțe, așa că nu depunctez asta... Internet este, dar, ghinion sau nu, după vreo 5 zile a murit și mort a rămas... Acum, nu știu dacă l-am „sufocat” noi, că mă încăpățânam să vorbesc seara pe Viber cu fi-miu, care era în... Sarti, dar mai sunt referiri și ale altor turiști despre asta, la capitolul „ - ” (minusuri). Pare a fi o hibă în funcționarea lui...

Baia acceptabilă ca dimensiuni, cu duș cu perdea, fără cădiță, și o poliță în faianță în spatele vasului de toaletă, foarte practică pentru pus cosmeticalele, care era totdeauna udată din belșug, dar care era tot de fiecare dată ștearsă de cameristă (remarcam după modificarea poziției cosmeticalelor, când veneam de la plajă). Nu am niciodată vreo fixație că se udă toată gresia, după duș, dar se usca foarte bine, aerisirea, care părea că se face printr-un sistem amplasat în plafon, era eficientă, de vreme ce nu erau sesizabile vreo urmă de apă sau miros de umezeală. Nu aș putea spune dacă s-a schimbat perdeaua de duș, pentru că o țineam strânsă și ridicată pe bară, dar în una din zile, spre mijlocul sejurului, am găsit-o coborâtă. Nu este uscător de păr, dar eu una nici nu depunctez un hotel (de 2 sau 3 stele) de la mare pentru asta.

Și aici ar fi un mic minus, care se încadrează mai degrabă, după soțul meu, tot la capitolul „pitici” (ai mei, desigur): aveam câte un prosop 50x70 și unul mic, 30x50 de fiecare, și unul pentru picioare. Fără prosop mare de duș! Așa că asta este de avut în vedere, eu anul ăsta nu mi-am mai luat după mine și mi-a creat un mic disconfort – obișnuința este a doua natură... După ce camerista a văzut că am mai folosit un prosop propriu (dar tot 50x70!), am găsit pus, în zilele următoare, încă un prosop în plus, ... tot 50x70 însă.

Iar acum să vă spun despre plusul acestui hotel: curățenia și schimbarea lenjeriei și a prosoapelor!!! Care se făcea zilnic, deși eu am considerat-o o exagerare – la lenjerie mă refer! (Ei da, recunosc, am și pitici cu optimizarea resurselor...). Vă jur, am făcut semn, să am convingerea că s-au schimbat cearșafurile, că de pe o zi pe alta nici nu avea timp să se ducă scrobeala de pe ele! La fel și cu prosoapele: după toaleta de dimineață, scoteam prosoapele pe sfoară, pe balcon. Când ne întorceam de la micul dejun, le găseam deja înlocuite, împăturite pe suport, în baie. Poate de asta nici nu aveau prosoape mari de duș, le era mai practic să le schimbe zilnic... Și nu a fost un tratament preferențial, tips-ul de 10e pentru cameristă îl lăsăm totdeauna în a cincea zi, ori același tratament l-am primit în fiecare zi a sejurului. S-a completat cu săpunele și cu hârtie igienică, chiar dacă mai erau rezerve.

Balconul avea o măsuță rotundă și două scaune albe, de plastic. Nu sunt uscătoare de rufe, dar erau în ambele laterale două frânghii, care deși nu aveau mai mult de 60-80 cm lungime, erau suficiente pentru câte un prosop și un costum de baie. Prosoapele mari, de plajă se puteau pune pe balustrada balconului sau peste cele două scaune.

Masa

Hotelul nu are restaurant propriu, drept care micul dejun oferit are produse neprelucrate termic, astea fiind condițiile impuse pentru această categorie de hoteluri. (Suntem obișnuiți cu acest tip de mic dejun de la repetatele cazări la hotelurile Sir, din București).

Deci, în fiecare dimineață, pe tejgheaua barului, se găseau: o cană termos cu cafea, lapte, un bol cu iaurt, pachețele de unt și de gem (3-4 sortimente) din cele tip turist, ambalate în porții mici, cereale, tot 2-3 tipuri, puse în tower-boluri de sticlă, 2 coșulețe cu pâine albă și neagră, tăiată felii, ca fructe – felii de pepene roșu și galben și 1-2 tăvi cu un sortiment de salam semiafumat, un sortiment de șuncă presată, alternând, la fiecare două zile, cu un alt tip de salam, neafumat, plus un sortiment de cașcaval, toate aceste produse fiind probabil din acelea țiplate în felii subțiri, sau tăiate la mare artă și subțirime cu vreun feliator electric din dotarea lor. Ca legume crude, roșii feliate. O dată am mâncat și un ou fiert, doar ăla era, dar nu am insistat să vedem dacă s-au mai adus, iar altă dată am văzut un ciorchine de strugure, care mi-a părut a fi un tratament preferențial pentru un domn în vârstă, posibil membru de familie sau cunoștință a proprietarilor. (Sunt cupluri care fac de ani buni vacanțele la acest hotel, s-ar putea să fie și alt fel de oferte/pachete, oricum nu ne-au lipsit strugurii din frigider întreg sejurul, așa că nu am jinduit la ei... Nici nu consumăm fructe la micul dejun, ce-i drept, decât sub formă de fresh-uri). Un mic–dejun destul de repetitiv, dar pentru noi mai mult decât suficient. O tartină cu o felie de cașcaval și una de șuncă presată, iar cealaltă cu unt și salam afumat, două - trei bucățele de roșii și o cafea, erau micul meu dejun de aproape fiecare zi, iar soțul plusa cu o tartină cu unt și gem. Erau însă persoane care mâncau din toate produsele, jur că am văzut într-o dimineață o tipă de vreo treizeci-și... de ani care le-a luat la rând, tacticos, pe toate... Cum regula este că la bufet suedez nu sunt limitate cantitățile și nici nu a procedat cum vedem pe litoralul nostru, să și le pună de-odată mormane care să rămână apoi pe farfurie, nimic de obiectat...

Despre restul meselor...

Cât de dens este Hanioti în spații de cazare de toate tipurile, cât de aglomerat era atunci, la sfârșit de august, mă face să mă întreb cum arată în vârful de sezon?! Și cum sunt atunci locațiile pe care le-am găsit noi, acum, cele mai asaltate de clienți?! Nu poți, nici dacă ai vrea, să treci pragul tuturor tavernelor/restaurantelor, în primul rând pentru că dacă deja ai găsit câteva locuri, ai vrea să revii acolo unde ți-a plăcut. Și să fie rezonabil de depărtate de locul de cazare. Măcar pentru o cină însă, merită, chiar dacă presupune o... plimbariseală, să le încerci, oriunde ai fi cazat. Mai ales că toate acestea sunt amplasate în centru. Aș vrea doar câteva recomandări să vă fac, sunt convinsă că și vara aceasta, 2015, va fi la fel!

Cel mai aproape de hotel erau taverna Omega 3, cu specific de pește și fructe de mare. Am mâncat aici homar, creveți, scoici, un meze de pește și fructe de mare, care avea de la scoici la crabi, toate delicioase. La fel de aproape și pe primul loc în preferințele noastre, era restaurantul Arhontico Restaurant Steak House, care avea afișată la vedere o catalogare meritorie pe cunoscutul tripadvisor (certificat de excelență 2014 și un meritoriu loc 1). Și nu degeaba! Meniuri diversificate din bucătăria grecească și internațională, porții mari, meniuri tip platou pentru două persoane (nu se poate să nu fie niciun cititor care nu a mâncat deliciosul platou meze, de astă dată cu salate-creme, antreuri, garnituri, carne...). O singură dată am luat și desert, dar ce desert... un sufleu de ciocolată cu înghețată... Bestial... Dacă mai sunteți încă tineri, nu vă refuzați asemenea răsfățuri, bag seamă că mult se modifică metabolismul, când trec anii, de nu mai poți face față zilnic, câtă voință ai avea, unui prânz cu un fel principal și desert!...

Pentru cei care preferă mâncarea mai fast, dar nu numai, două recomandări: Garry's The King of Gyros și restaurantul Gusto italiano. Garry’s, chiar sunt regii încoronați ai gyrosului, efectiv se aștepta pe lângă mese, în fiecare seară. Ce-i drept, are și o așezare grozavă, fix în mijlocul traseului de promenadă de fiecare seară! Ce ne-am furat-o prima dată! Am comandat fiecare câte un gyros la farfurie și câte o salată grecească. Imense porții!

De fapt asta a fost caracteristica tuturor locurilor unde am mâncat vara asta, în Hanioti: porții uriașe și nu te lăsa sufletul să lași așa bunătăți în farfurie...

Plaja în Hanioti

Am ales Hotelul Hanioti datorită amplasării lui în zona unde citisem (sau mai precis, dedusesem din cele citite spre documentarea mea) că plaja este cea mai bună, adică lată și cu nisip. Ei bine, mie plaja nu mi-a plăcut: este îngustă, nisipul parcă ar fi avut urme de ciment în el, și nici chiar fin nu era... Acum, știți că referințele mele anterioare sunt Golden Beach-ul din Skala Panagia Thassosului și Sarti, la H. Pontos, în Sithonia, așa că... Meschin de îngustă! Pentru atât de animatul Hanioti, plaja lui este nedrept de îngustă! Ce-ar fi Hanioti cu o plajă lată cu nisipul fin!...

În prima zi, sau primele două-trei zile, erau trei rânduri de șezlonguri aliniate, apoi primul a dispărut, cucerită fiind acea porțiune de plajă și așa îngustă, de apa mării. Cam dificil spre imposibil să muți șezlongurile după umbra umbrelii de stuf, cu poziție fixă... De umbra umbrelii tale beneficiau cei de lângă tine, de multe ori...

Prețul a două șezlonguri și o umbrelă, 7 euro/zi, cu chitanță, nu în schimbul vreunei consumații, pentru că în general nu prea ar avea unde să fie amplasat barul pe așa îngustime de plajă... Plaja este sectorizată și dată în grijă unor PFA, după numele care apar pe chitanțe. Noi am făcut plajă în trei sectoare, primul din stânga (cum privești spre mare) și următoarele două din dreapta scărilor. Cum spuneam, zona centrală a plajei, unde se găsesc, pe aleea de promenadă ridicată la nivelul parapetului ce delimitează plaja, un bar cu câteva măsuțe și tot pe-acolo, o utilă toaletă cu două dușuri și cabine WC.

Despre apă... altă poveste: după vreo 5 metri nu mai atingi nisipul cu vârful picioarelor, noroc că fiind atât de sărată te ține deasupra... Și peste toate, din loc în loc sunt niște pietre (de la dimensiunea pumnului până la cea a unei mingi de pilates...) pe fundul mării, care pe mine mă nelinișteau, ca purtătoare de dioptrii +2.5, nu ele în sine, ci fiindu-mi teamă să nu... deranjez vreun arici de mare, în precipitarea mea de a simți nisipul sub tălpi, ca o înnotătoare de apă mică ce sunt... Habar nu am dacă erau arici de mare... Dar cum soțului meu i-a plăcut și nici copii nu am avut, ok și de la mine... Yin/yang, ce v-am spus anterior?!... Apa mării este însă fără cusur: limpede, curată, atât de sărată că te ține plută, cum am spus...

Am parcurs plaja din mijocul ei, unde făceam noi plajă, până în capătul nordic, nu am mai regretat că nu am găsit cazare la unul din hotelurile de pe plajă, de aici, cu vederea lor cu tot, chiar dacă aveau mai multe stele, pentru că plaja nu era mai grozavă și nu erau în centrul animației stațiunii, ca hotelul nostru. Cealaltă jumătate a parcurs-o doar soțul, în altă zi, când eu am rămas santinelă la șezlonguri și bagaje... El zicea că este și mai lată decât în zona unde ne stabilisem noi, dar nu agreeam ideea să merg anapoda sute de metri depărtare, că oricum oaselor noastre mature (ha, ha...) le este bine pe șezlong...

Retrospectiv apreciind, când am făcut cercetările pentru alegerea locației de cazare, referințele erau: “plaja lată și cu nisip este în mijlocul stațiunii, în dreptul părculețului/artezienei”, ceva de genul... Ei bine, locul nostru de plajă, pe care îl veți regăsi în câteva fotografii, nu știu dacă era chiar în dreptul artezienei, dar traversam părculețul. Mai degrabă aș da ca reper foarte apropiat bisericuța-în stânga, cum privești spre mare.

Foaaarte mulți sârbi, plin de sârbi de fapt, gălăgioși, ori poate impresia se datora aglomerării, am avut nostalgia spațiului și liniștii din celelalte două vacanțe...

Ce face Hanioti-ul special

Nu aș putea spune cu certitudine dacă aș fi avut aceeași percepție, cazați fiind în altă parte decât în centru, dar mi-a plăcut Hanioti pentru atmosfera din fiecare zi dar și din fiecare seară, pentru forfota nederanjantă din scuarul central, unde am participat la un spectacol folcloric multi – național și am aplaudat cu mândrie patriotică grupul de copii din România... Pentru multitudinea și diversitatea de spații de cazare, pentru restaurantele pline de clienți relaxați... Pentru muuultele magazine cu blănuri, bijuterii, suveniruri și toate cele...

Vreo 7-8 ani la rând, când fi-miu era mic, am mers la Eforie Nord, făceam plajă în același loc, în fiecare vară, indiferent la care din hoteluri am stat, astfel încât ajunsesem să avem senzația că venim la bunici, în vacanță. Ei bine, aici, în Hanioti, soțul meu a zis la un moment dat: ”Parcă am fi la Eforie, dar un Eforie cum nu cred că va fi al nostru vreodată” (poate se apropie acum, noi de prin 2000 am cotit-o spre Mamaia…) !

Și în sfârșit...

Vă recomand Hanioti ca destinație de vacanță pe Kassandra, pentru atmosferă. Din toate celelalte stațiuni, exceptând Kallithea (pe care nu am vizitat-o, păstrând-o ca posibilă destinație viitoare), de pe partea estică, aici am găsit un nu-știu-ce și nu-știu-cum... un pic ludic... Un pic hedonist...

Nu știu dacă un loc de vacanță se potrivește tuturor, sau oricând, mai degrabă înclin să cred că ne căutăm locurile de vacanță potrivite fiecărei faze a familiei noastre – de la săptămâna de miere, la vacanțele cu copiii sugari, până la adolescenții care încep să se răzvrătească împotriva conceptului de vacanță cu părinții, ca apoi să redescoperim, la maturitate, vacanțele în doi... Dar îmi place să cred că în Hanioti se găsește un loc pentru fiecare din faze... Așa am simțit... Păcat că nu are o plajă mai lată...

---

VIZUALIZĂRI: 2837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI