Arbanasi - satul cu casele ca niste mini-cetati

TIPĂREȘTE

Anul ce a trecut, ce ne-am gandit noi, ia sa dam o fuguta pe la "fratii" nostrii bulgari. Cum prin tara am cam tot fost De Craciun, in cautare de zone care sa impleteasca intr-o masura mai mare sau mai mica dorintele noastre, adica sa fie musai munte, sa poti face si ceva drumetii, nu numai sa stai la caldurica cu sarmaluta si spritul in fata, sa gasim si oleaca de traditii, obiceiuri de sarbatori acolo pe unde mergem, asa am ajuns cand prin Bucovina, cand prin Maramures, prin Marginimea Sibiului, prin Apuseni si prin alte cateva locuri. Am zis sa ne indreptam atentia si dincolo de Dunare, spre Bulgaria. Am zis sa nu fie nici prea departe, dar sa poti face si ceva miscare. Cautand pe net, ne-a placut zona Veliko Tarnovo, care in viziunea noastra cam intrunea conditiile. Puteam face pe langa plimbarile prin oras putem face si ceva drumetii usurele prin imprejurimi. Toate bune. Dar pentru cazare am ales, varianta Arbanasi, pentru ca totusi Veliko Tarnovo, este totusi un oras, cu aglomeratie, masini, zgomot, etc.

Arbanasi a fost alegerea ideala din punct de vedere al amplasarii si al cazarii.

Este un frumos si pitoresc sat cu casele sale din piatra. Numele satului se pare ca provine din cuvantul albanez Arbanas, care înseamnă muncitor al campurilor. De aici turcescul arnavut, era folosit pentru a numi albanezii şi alti oameni care provin din diferite parti ale Macedoniei, indiferent de nationalitate.

Noi am ales a ajunge in Arbanasi pe varianta Giurgiu, Ruse, Byala, iar in apropiere de Veliko Tarnovo, in localitatea Polikraishte am virat stanga, pentru a nu mai traversa prin Veliko Tarnovo, trecand prin Parvomaytsi, apoi prin Gorna Oriahovitsa si punct final Arbanasi. In total vreo 175 km din Bucuresti pana in Arbanasi si vreo 3 ore ca timp, cu abateri pe la cetatea Nikopolis ad Istrum, in incercarea nereusita de a o vizita, dar cu toate ca ar fi trebuit sa fie deschisa conform programului afisat, era inchisa. Deh ajunul Craciunului. J. Drumul pana la cetate este rupt, plin de gropi. Noi am intrat pe drumul spre localitatea Nikyup, vreo 6 km, cu gropi pe primii vreo 2 km, iar de din centrul satului am facut stanga spre cetate inca vreo 2km. Dupa vreo cateva foto de la poarta de acces am plecat mai departe pe cealalta varianta de acces care ne scoate direct in drumul european spre Veliko Tranovo. Pe aici nu sunt decat 2-2,5km doar dar un drum mult mai rupt, nu stiai prin ce gropi sa dai si pe care sa le ocolesti. Macar pe prima varianta mai putea ocoli gropile. O experienta nu prea placuta, mai ales ca gropile erau pline cu apa. Incetisor am biruit si aceste obstacole si ne-am continuat drumul.

In Arbanasi am ajuns undeva in jurul orei 11,00, am facut rapid formalitatile de cazare, si fiind un soare frumos de decembrie am plecat la plimbare prin sat, sa-l exploram.

Este situat pe un platou de piatra cu acelasi nume, care se aseamana cu o scena. Satul este foarte vechi, de prin sec. al XV-lea. A fost fondat de creştinii veniţi în secolul XV din sud-vestul Peninsulei Balcanice şi a fost pentru vreo 3 secole un important centru al meşteşugurilor şi al comerţului. Era principalul furnizor de unt şi seu şi pentru Istanbul. Satul Arbanasi este unul din cele mai vechi si pitoresti sate din tara... iar în 1779 a fost deschisă în Arbanassi prima şcoală grecească din Bulgaria. Prosperitatea deosebita a satului a durat pana in anul 1798 cand a fost atacat si jefuit de banditi.

Toate casele parca sunt cetati, cu gardurile lor de piatra care nu te lasa sa-ti arunci privirea in curtea lor. Au o arhitectura tare deosebita, iar lemnul folosit din plin se imbina armonios cu piatra. Cinci biserici, 2 manastiri si aproape 100 de case istorice formeaza un muzeu in aer liber. Cea mai veche biserică din patrimoniul arhitectural Arbanassi este Biserica Naşterii Domnului, construita la fsfarsitul sec XVI in partea de vest a satului, lângă Manastirea Sfantul Nicolae.

Noi am luat-o la intamplare pe stradutele inguste, iar cand ajungi la marginea satului se deschide un superb loc de belvedere spre Veliko Tarnovo si cetatea Tarevets. Ne-a placut tare mult acest sat, ingrijit, practic cam toate casele sunt transformate in pensiuni mai mici sau mai mari, mai mult sau mai putin luxoase. Vara cred ca este tare frumos cand totul este verde.

Am vazut ca in centrul satului sunt cateva magazine de unde poti cumpara diverse alimente si bauturi, 3 taverne situate aproape una de alta, iar langa ele este statia de microbuze une este afisat si orarul de functionare.

Tot pe parte ace se deschide spre Veliko Tarnovo se afla un complex hotelier, care a fost in trecut resedinta de protocol a fostului conducator comunist bulgar, Todor Jivkov.

Nu am reusit sa vizitam si muzeele etnografice din sat, fiind inchise in acea perioada a Craciunului si nici bisericile si manastiririle din sat, dar poate fi inca un motiv pentru a ne re-intoarce cu alta ocazie, in aceasta frumoasa si primitoare zona.

---

VIZUALIZĂRI: 2640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI