La pas prin Sibiul istoric: Pasajul Scărilor

TIPĂREȘTE

După Piața Huet considerată cea mai veche piață medievală a burgului (vezi impresii), un alt reper ce nu trebuie să lipsească de pe agenda turistului este Pasajul Scărilor, emblematic pentru istoria veche a bătrânului burg.

Cunoscut și sub numele de ”Zidul cu ace”, pasajul este un monument istoric, numărând câteva secole. Construit din piatră și cărămidă în secolul al XIV-lea la ordinul primarului Marcus Pemfflinger, pasajul face legătura între Orașul de Sus și Orașul de Jos, aflându-se în apropierea Bisericii Evanghelice, a Pieței Huet și a Casei Altemberger (Primăria veche, actualul Muzeu de Istorie). Unii specialiști vorbesc de o vechime și mai mare a pasajului, datându-l din secolul al XIII-lea.

Pasajul făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Cele două ramificații de scări și arcade înconjoară zidurile cetății. Inițial, pasajul nu a fost prevăzut cu treptele care se văd azi, ele au fost construite prin anii 50, probabil pentru a facilita accesul pietonilor. Pasajul a fost restaurat în anii 1860 și 2006.

Toate acestea sunt detalii tehnice. Dincolo de importanța lor, rămâne trăirea pe care, cel puțin eu, o simt când pașii mă poartă pe sub arcadele pasajului. De o parte sunt zidurile vechi de sute de ani, de cealaltă parte sunt câteva case, patru la număr, mărturii ale istoriei burgului, case construite în secolele XV-XVI. Au fost modificate în sec. al XVIII-lea și restaurate în 1860, apoi, în 2006. În casa de la nr. 4, construită la sfârșitul sec. al XIV-lea și începutul celui de-al XV-lea se afla vama unde se plăteau biletele de intrare în cetate sau erau vămuite mărfurile aduse aici spre vânzare. Acum acolo întâlnim un magazin cu rochii de mireasă... Clădirea de la numărul 3 este părăginită. Clădire cu un cat, a aparținut lui Iosif Bukinger, care avea acolo o franzelărie. Acum nu mai e nimic. Mi se pare cea mai tristă dintre casele vechi ce se întind de-a lungul pasajului. Poate și pentru că nu e locuită ca și celelalte, ba mai e și într-o stare jalnică. Dar, hai să cred că aspectul ei oferă locului un plus de mister. Pentru că locurile istorice trebuie să fie încărcate și de mister, și de romantism. În partea de sud a pasajului, în zidul gros al cetății, se află de câteva secole cel mai vechi local din țară, ”Butoiul de Aur”, ce datează din 1542 și care funcționează de atunci neîntrerupt. Legenda (sau poate adevăr) spune că aici s-a ospătat chiar și Mihai Viteazul după lupta de la Șelimbăr.

În partea sudică, pasajul se deschide într-o piațetă, care vara se umple de terase. Seara, mai ales, la lumina felinarelor, piațeta poate concura la titlul de cel mai romantic loc din Sibiu.De aici, urcând treptele Turnului Scărilor, se ajunge în Piața Huet. La capătul nordic, treptele pasajului se deschid spre Orașul de Sus, zidurile cetății atingând aici 10 metri înălțime, și spre Turnul de Poartă și vechea clădire a primăriei, Casa Altemberger, acum Muzeul de Istorie .

Turnul Bisericii Evanghelice străjuiește tăcut, de secole, pasajul pe care și-au purtat pașii locuitori și trecători prin bătrânul burg medieval. Nu-l ocoliți nici voi, dragi turiști, atunci când și pașii voștri ajung în Sibiu.

---

VIZUALIZĂRI: 1697 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI