Escaladarea varfului Negoiu - partea I

TIPĂREȘTE

“In varful Negoiului ni s-a deschis o zare atat de limpede si de nesfarsita, incat am avut impresia ca ma prind de portile cele mai ianlte ale cerului, ca vad Dunarea, si Retezatul, si Calimanii si Inaul…”

Dumitru Almas

Am sa va povestesc in urmatoarele review-uri despre escaladarea celui de-al doilea varf ca inaltime din Romania, varful Negoiu, un varf muntos situat in masivul Fagaras, cu altitudinea de 2535 m. Varful si zona varfului este cunoscuta ca polul instabilitatii atmosferice din Romania, datorita schimbarilor climatice severe care se pot petrece in interval de doar cateva zeci de minute. Legat de acest aspect am vazut diferente de temperaturi de 15 grade in cateva ore, dimineata soare si la pranz furtuna, vanturi extreme de nu puteai sta in picioare, toate acestea le puteti intalni pe semetul Negoiu.

Din Transfagarasan, cea mai frumoasa sosea din Romania, exista un numar de trei trasee care duc pe varful Negoiu, despre care va voi relata pe larg in trei review-uri diferite, trasee parcurse de mine de-a lungul timpului.

Cel mai cunoscut traseu si cel mai iubit de pasionatii de drumetii montane, insa cel mai periculos in opinia mea, este traseul de creasta care porneste de la Balea Lac (2040 m).

Uitandu-ma la prognoza meteo pentru weekend si dupa doua telefoane la statiile meteo din zona, m-am convins ca vremea va fi in regula pentru urmatoarele zile, asa ca am hotarat sa pornesc in escaladarea varfului Negoiu, varf pe care il urcasem aproape in fiecare vara, devenind deja o traditie a familiei.

Am stabilit cu doi amici ca a doua zi la prima ora sa plecam spre Balea Lac, asa ca dimineata la orele 04.30, alarma telefonului suna inebunitor, motiv pentru care am primit si niste priviri de iubire din partea jumatatii, trezita din somn de alarma telefonului. De data aceasta, sotia nu m-a insotit in aventura, fiindca parcursese traseul respectiv de cateva ori in trecut.

Am pescuit cei doi amici din drum si am pornit spre Transfagarasan cu destinatia Balea Lac. Am gonit pe serpentinele Transfagarasanului singuri, neintalnind nici macar o masina pe traseu la acea ora, ajungand in parcarea de la Balea Lac la ora 7 dimineata.

La acea ora, lacul si caldarea Balea sunt umbrite de peretii caldarii, soarele reusind sa treaca dincolo abia dupa ora 09.00. Inghetati datorita frigului patrunzator si hotarand sa luam micul dejun sus pe creasta am pornit voiosi in sus spre Saua Paltinului.

Nu am intrat in traseu de la cabana Balea, ci am optat pentru o scurtatura pieptisa care ne-a ajutat sa castigam 30 minute de mers, scurtatura care intalneste traseul Banda Albastra (BA) chiar sus in creasta.

Ajungand in creasta, parca totul s-a schimbat deodata, cerul aparand de un albastru stralucitor, crestele Fagarasului fiind vizibile pana departe. Fiind constienti ca acesta minune nu poate tine mult, ne-am continuat deplasarea pe traseul de creasta Banda Rosie (BR) , spre varful Negoiu.

Din Saua Paltinului, traseul coboara usor, ajungand la primul izvor din traseu, de unde umplem bidoanele cu apa proaspata si rece. Dupa 10 minute de mers agale pe o poteca foarte larga, intalnim si primele cabluri, intinse pe o portiune de vreo 10 m, unde poteca era atat de ingusta incat abia puteam pasi cu ambele picioare alaturate. In stanga potecii, un hau ametitor care ne-a readus cu picioarele pe pamant si ne-a sporit atentia la traseu.

Dupa aceasta mica portiune cu cabluri, poteca iese intr-un platou inierbat imens, bun pentru un teren de fotbal, pe care ne-am plimbat agale povestind despre turele facute pe munte cu alte ocazii.

Nici nu iesim bine de pe platou si deja vremea a inceput sa se schimbe, nori alburii incepand sa alerge pe cer parca hotarati sa ascunda soarele. Grabim pasul, stiind ca nu este indicat sa ne prinda vreo ploicica pe creasta.

La capatul platoului, gasim a doua portiune cu cabluri, de data asta una mult mai mare decat prima, asa ca incepem coborarea pe peretii de stanca ca niste veritabile caprite negre. Facem si cateva fotografii, dar cu strangere de inima, avand mainile ocupate cu tinutul cablurilor. :)

La capatul pasajului expus cu cabluri, poposim pentru a ne trage sufletul, ne inchinam la crucea unui alt turist mai putin norocos ca noi si ne continuam drumul. Se observa deja impunatorul varf Laitel, cu ai sai 2390 m, care parea atat de inalt si pe care trebuia sa-l urcam pana sus, traseul continuand chiar pe varful acestuia.

Incepem urcusul pe varful Laitel, un urcus foarte greu si dupa multe pauze, ajungem in final sus, un varf impunator care vegheaza din inaltimi asupra lacului si refugiului Caltun.

Varful Laitel este punctat doar cu o placuta metalica veche pe un stalp de marcaj. Din varf, se deschide o panorama impresionanta asupra caldarii Caltun si a lacului cu acelasi nume, asupra varfurilor Caltun si Negoiu. Privelistea este una de vis, meritand tot urcusul pana in acest punct. Ca timp intermediar de la Balea pana pe Varful Laitel am facut 3 ore cu pauzele de rigoare.

Am servit din mers ceva dulce pentru recapatarea puterilor, dupa care incepem coborarea abrupta de pe varful Laitel, spre lacul si refugiul Caltun.

Ajungem in 30 minute pe malul lacului, cel mai frumos lac glaciar pe care l-am vazut, dupa opinia mea, bineinteles. Lacul Caltun se afla la altitudinea de 2135 m, la poalele varfului cu acelasi nume, avand o adancime maxima de 11 m, apa care curge intr-un mic paraias din lac ajungand in raul Arges.

Pe malul lacului este construit Refugiul Caltun, un adapost de vreme rea, care poate gazdui la prici in conditii de bivuac un numar de 15-18 persoane. Datorita vremii si a vanturilor extreme care bat in caldarea Caltun, adapostul este binevenit pentru turistii care tranziteaza zona in drumul lor spre varful Negoiu sau Balea Lac. Din toamna anului 2014 s-a inceput constructia noului refugiu langa lacul Caltun, un refugiu modern care va fi dat in folosinta in acest an.

Ne-am aprovizionat cu apa de la un mic izvor care iese din peretele de stanca chiar pe traseu in dreapta lacului, am servit cate ceva de-ale gurii pe mal, dupa care ne-am continuat traseul spre varful Negoiu.

Urcusul spre varf incepe de langa lac pe niste lespezi uriase, poteca purtandu-ne printre acestea, peisajul transformandu-se incet in unul selenar, fiind inconjurati de stancarime din toate partile. Poteca se ingusteaza, avand pereti de stanca aproape verticali in stanga nostra.

Dupa 30 minute de urcus ajungem la o bifurcatie de trasee, in stanga pe Banda Galbena (BG) , traseul trece prin Strunga Doamnei, ajungand pe varf, iar la dreapta celebra si mortala Strunga Dracului, pe marcaj Banda Rosie (BR) , un traseu mult mai direct spre varf.

In traseu gasim un avertiment de la Salvamont care anunta ca Strunga Dracului este inchisa datorita caderilor de pietre, accidente care pot fi fatale aventurosilor, motiv pentru care alegem sa urcam spre varf pe Strunga Doamnei, o strunga mai domola si pretabila celor cu rau de inaltime.

Strunga este de fapt un horn amenajat cu lanturi, care ne-au ajutat sa ajungem in 10 minute la capatul acesteia, fara probleme tehnice deosebite. Dupa iesirea din strunga, poteca se ingusteaza din nou, trebuind putina atentie pe o distanta de cca 50 m, dupa care iese intr-un plai inierbat, in spatele acestuia rasarind in toata splendoarea lui Varful Negoiu, al doilea varf al Romaniei.

O ultima fortare intr-un urcus pronuntat si ajungem din nou intr-o poteca foarte bine delimitata care intersecteaza potecuta care urca din Strunga Dracului. De aici, in 20 minute, ajungem in sfarsit pe varf, ora fiind 12.45, dupa aproape 6 ore de mers de la masina.

Ne odihnim pe varf 30 minute, bucurandu-ne de frumusetile ametitoare care ne inconjoara, unele varfuri fiind deja acoperite de norii albiciosi care se apropiau cu pasi repezi, facem pozele de rigoare, mai infulecam cate ceva pentru a ne recapata puterile, dupa care incepem coborara spre lacul Caltun. Urmam acelasi traseu pe care urcasem, prin Strunga Doamnei, pe marcaj Banda Galbena (BG) pana la iesirea din strunga, unde intalnim poteca de creasta marcata cu Banda Rosie (BR), poteca care ne poarta pana pe malul lacului Caltun. Durata la intoarcere de pe varf pana pe malul lacului a fost putin peste o ora. La coborare picioarele parca alergau singure saracele... :)

Ajungand pe malul lacului, ne improspatam din nou proviziile de apa, facem cateva poze dupa care incepem urcusul pe Varful Laitel, care acum parea si mai mare. Urcam cu greu varful, pentru a doua oara in aceeasi zi, din partea aceasta urcusul fiind mult mai lung decat din partea dinspre Balea si ajungem cu chin si jale pe varf, unde ne tragem sufletul.

De aici, traseul la intoarcere este mult mai usor, avand mai multe portiuni de coborat decat de urcat si in doua ore coboram in caldarea Balea, locul de unde plecasem in acea dimineata.

Ajungem la masina in jurul orelor 18.00, dupa un traseu de 11 ore de mers pe munte, dar fericiti ca am reusit sa escaladam unul din cele mai spectaculoase varfuri din Romania intr-o tura de forta intr-o singura zi. Am uitat instantaneu de basicile din talpa, de febra musculara care deja incepea sa ne dea tarcoale, de intinderile de ligamente inerente intr-o astfel de tura.

Escaladarea varfului Negoiu nu este o tura montana usoara. Pentru a reusi, este necesara o pregatire buna in prealabil, o conditie fizica buna si fara a avea frica de inaltimi. Acest traseu nu il recomand incepatorilor, ci doar celor care au o experienta in mersul pe munte.

Pentru ceilalti care doresc sa ajunga macar pana la superbul lac glaciar Caltun, o sa descriu in review-urile viitoare celelalte doua trasee existente spre lacul Caltun si varful Negoiu, trasee mult mai sigure decat traseul de creasta despre care v-am povestit in acest review.

Cateva date tehnice despre traseu:

Marcajul este Banda Rosie (BR), mai putin portiunea prin Strunga Doamnei, marcata cu Banda Galbena (BG).

---

VIZUALIZĂRI: 3067 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI