Sighisoara, cultura si traditie - Sighisoara de Craciun

TIPĂREȘTE

In perioada Craciunului am fost in vacanta pe valea Prahovei, dar cum zapada a lipsit cu desavarsire, plictisiti fiind de plimbarile in sus si in jos pe strazile pline de mocirla, am decis ca pe 26 decembrie sa vizitam orasul Sighisoara; cine nu a auzit de farmecul acestui oras, mai ales pe timpul festivalului medieval din fiecare an? eh da, dar spre rusinea noastra, noi nu-l bifasem inca…... deci am pornit la drum insotiti de un soare prietenos si iata-ne la portile cetatii Sighisoara. Mergand spre centrul orasului, am gasit usor indicatiile pt. parcare si “cetate”; chiar din parcare am pornit urcusul pe trepte spre Turnul cu Ceas; pe masura ce urcam, peisajul crestea sub ochii nostrii: casele vechi, dealurile si vaile din vecinatate, bisericile orasului. Tarabele cu suveniruri sau obiecte traditionale (haine, traiste, jucarii de lemn) se pregateau pentru turisti, si culmea, chiar erau multi alti turisti.

Turnul cu ceas m-a impresionat din prima si pana la sfarsit a ramas in topul preferintelor mele; nu ma pricep la cultura, arta sau istorie, dar m-a fermecat frumusetea lui, mecanismul ceasului (cu figurine), acoperisul cu tigla colorata si faptul ca din orice pozitie de pe cetate, el se remarca triumfator si dominant (o sa vedeti in poze). Langa turn, cu o pozitie favorita si cu orasul la poale, se ridica Primaria, o cladire frumoasa, mare, renovata, care mi-a amintit de resedinta presedintelui Ungariei, prin faptul ca si aceasta avea o pozitie similara, pe cetate, in Budapesta. Apoi in drum spre scarile care te duc in deal, am mers pe strazi pavate cu pietre si dotate cu cladiri pastrate in formele si culorile lor stravechi, coscovite pe unele parti, cu ferestre mici de lemn, care pareau din alta lume, evident asta este tot farmecul Sighisoarei. La parter functionau boutiq-uri cu suveniruri, picturi, farfurioare, costume populare, magneti, antichitati, unicate, obiecte de arta, sau cafenele cu scaune in strada (acum nu functonau) decorate in stil popular, cu funii de ceapa, dovleci, tartacute, vase de lut, instrumente vechi de fier…v-am spus o alta lume, incantatoare, bineinteles pt. cei care savureaza asa ceva, pe ceilalti nu-i obliga nimeni sa viziteze asemenea locuri. Dupa ce am urcat scarile acoperite si au fost ceva la numar, am ajuns in deal, unde gasesti o scoala, un liceu, o biserica si un cimintir; am vizitat biserica de la baza si pe cea din deal, am platit in ambele cazuri 2 lei/pers si am beneficiat de explicatii despre intemeierea lacaselor, obiectele de décor, orgile si altarele fiecareia. Bun obicei si demn de lauda, mai ales ca persoanele respective erau f. bucuroase si mandre (fara aere plictisite sau obosite) de cunostintele impartasite altora, necunoscatori. Pacat ca muzeul de istorie si muzeul armelor erau inchise in cele 2 zile de Craciun, deci am ratat o portie de istorie. Pana sus in deal peisajul a mai castigat ceva in maretie, privelistea este acum atotcuprinzatoare.

Am servit pranzul la un restaurant langa piata centrala: Casa cu cerb; am coborat in subteran, am fost intampinati cu mare cinste si condusi la masa; meniul cuprindea multe mancaruri specifice zonei, specialitati de caprioara, piure de castane, supe gulas, servirea a fost impecabila dar si pretul super piperat (ca si macarea de altfel), dar a meritat “odata in viata”, asta este valabil oriunde mergi prima oara. Plimbandu-ne pe stradutele din cetate am vazut un afis care anunta degustari de tuica (palinka de fapt) si ne-am indreptat spre locul indicat; am intrat intr-o curte interioara si am dat peste o pensiune frumos amenajata, cu decoratiuni de lemn lustruit, ghivece de flori, obiecte vechi si in timp ce pozam, apare un domn, modest si amabil, care s-a oferit se ne prezinte mica lui pivnita: “Pivnita lui Teo”; am ramas socati, exact cum la Tokai am degustat vinuri in crama, asa aici, pivnita era amenajata cu mese si toiuri pregatite pentru degustarile de tuica; butoaiele si diplomele acestui om tronau sala, sticlele frumos ambalate si etichetate, asezate in forma piramidala, asteptau cumparatorii; ne-a povestit mult despre munca si dorinta sa de a promova un produs romanesc, suta la suta natural, peste granintele tarii; obtinuse nenumarate diplome si medalii, locuri 1 in competitii internationale, avea poze la Stuttgart, era para recunoscut in afara, iar noi in tara, nu auzisem nimic despre acest om; obtine palinca printr-un procedeu propriu, din fructe (prune, mere, pere, ciresi) fara nici un adaos, cu tarie de 50 grade; am cumparat si noi 2 produse iar drept recompensa ne-a daruit 2 pipe de portelan inscriptionate cu numele sau. Ne-a placut mult gestul! (aviz amatorilor: www. delateo. ro, parca a zis ca poate trimite acasa produsele comandate). Pacat ca doar cativa oameni ca el se preocupa de renumele romanilor, iar cei in masura (ministrii etc. ) nu au nici o intentie. Un minus am dat acestei cetati, pt. ca in piata centrala, unde fusese amenajat un mic centru distractiv pentru copii, nu functiona nimic, era pustiu, desi in zi de sarbatoare ar fi fost indicat sa fie deschis; tarabele cu kurtosi erau inchise, luminitele stinse, vinul fiert lipsea cu desavarsire, doar un catel flocanos astepta dornic turistii sa-l gadile pe burta …deci este adevarat ca Sighisoara te poarta inapoi in timp, te umple de istorie, te farmeca cu atata vechi; si ca o parere personala: imi pare asemantoare un pic cu Kerkyra (Corfu Town) cu aceleasi cladiri colorate diferit, cu pereti mutilati de intemperiile naturii, pastrate si iubite de localnici, vizitate cu nesat si fotografiate de turisti.

---------------

atasat, la rugamintea autoarei, videoclipul de mai jos (filmat in intregime in Sighisoara)

---

VIZUALIZĂRI: 3596 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI