GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEMotto: Ne cunoaştem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai aşa şi pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ţi-am retinut
Chipul.
Eu m-am emoţionat
Şi ţi-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau într-una maşini
Şi ape şi mai ales munţi,
Şi tot globul.
M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.
Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.
Marin Sorescu - Ne cunoaștem
Mi-a fost frică să povestesc despre excursia mea în Hawaii. O frică de neînțeles, o teamă absconsă să nu mi se scurgă amintirile, să nu rămân fără ele. Astăzi m-am hotărât însă să le eliberez. Le voi găsi ulterior aici :), așa că sunt liniștit. Drept e că majoritatea amănuntelor le țin minte de parcă ar fi fost ieri. Oricum mi-a fost cea mai dragă excursie.
Același motiv m-a determinat să nu prelucrez cele 5 casete de filmări. Sunt singurele neprelucrate, am mai filmat alte câteva zeci ulterior (sau anterior). Toate celelalte au fost prelucrate, cu excepția acestora, din aceeași teamă neexplicată. Poze vor fi destul de puține, la vremea respectivă nu făceam seturi separate de poze, așa că am foarte multe poze personale pe care nu obișnuiesc să le postez. În plus am filmat foarte mult, așa încât nu mai aveam timp și de poze.
Am despărțit acest set de impresii în două zone distincte: una se referă la impresiile propriu-zise iar cealaltă la generalități despre Hawaii. Dacă inițial erau imbricate, după ce am observat că review-ul a devenit cam lung m-am gândit că ar fi bine să îi dau șansa celui ce citește să aleagă ușor partea care îl interesează (dacă bineînțeles îl interesează vreuna :)
Minunea
În urma unui concurs profesional am intrat într-o urnă de 6 „performeri” din care urma să fie aleși doi câștigători ai câte unei excursii de 2 persoane în Hawaii. Nu am crezut prea mult în asta, nu câștigasem niciodată nimic, chiar în proporția asta atât de „slabă” (o probabilitate de 1/3 nu e deloc rea). S-a organizat teleconferința și la un moment dat am auzit numele meu rostit. M-am dezmeticit ceva mai târziu, dar acum aveam și problema obținerii acordului de la firmă și concediu. În fine, am trecut și peste această etapă (aici a fost cel mai greu).
Mai aveam o problemă, aveam 2 locuri și noi eram 1+2=3. Cu cine să merg, la cine să renunț. Pe de o parte o soție care ar fi mers cu condiția teleportării și pe de altă parte o fetiță de 10 ani. Pesemne că exista și posibilitatea suplimentării cu încă un loc (cu costuri considerabile, fiind sigur necesară acoperirea „măcar” a cheltuielilor de transport). Alegerea a fost mai simplă decât părea, soția mea s-a speriat de drum și a împins copilul în față. Copilul bineînțeles exulta de bucurie.
Apoi au început căutările, informarea. La naiba., mă duceam pe partea cealaltă a pământului, nu puteam să ajung acolo fără să știu nimic. Excursia era în insula Maui. Mă întrebam ce-o mai însemna și asta, și de aceea mi-am propus ca mai jos să propun și câteva „coordonate” geografice și istorice. Eu recunosc, cunoștințele mele despre Hawaii tindeau spre 0. Mă gândeam doar la dansurile binecunoscute și fetele frumoase ce le practicau. Dar și acelea erau confuze, căci le confundam cu cele din Tahiti :).
Excursia fusese câștigată la hotelul Wailea Beach Marriott Resort & Spa. Hotelul, unul de vis, era hotelul ideal pentru un cuplu de îndrăgostiți, care nu avea nevoie de nimic altceva decât liniște și relaxare. Dar tocmai stabilisem că trebuia să merg cu copilul. Nici nu aveam inclusă vreo masa iar hotelul părea destul de izolat. Să mănânci la un astfel de hotel era o provocare în sine (pentru portofel, card, sau orice alt instrument de plată =)) ). Nu am găsit nimic despre mijloace de transport în comun așa că rămânea închirierea unei mașini. Însă doar parcarea costa 25 USD/zi (sau 35 USD cu valet ;) ). Să vă spun și costul închirierii? Așa că, această zonă mirifică m-ar fi dus la costuri foarte mari fără a face nimic deosebit de banii ăia. Dacă îți mai doreai să și vizitezi câte ceva…
Apoi, ascultând sfaturi de la câteva persoane care mai ajunseseră prin zonă (sau auziseră pe filiera “telefonul fără fir”) am înțeles că o soluție care îți oferă mai multe posibilități la prețuri mai accesibile ar fi Wakiki lângă Honolulu. Serios, la Honolulu? De câte ori am auzit expresia, “dar unde ai fost de ai întârziat atât, la honolulu?”. Mă gândeam că cine știe ce o fi “honolulu”, un fel de-a puia gaia. (Ei, nici chiar așa, dar trebuie să păstrez aparențele de neofit în ale Hawaii-ului, să fie textul mai distractiv…).
În fine, studiind ceva mai amănunțit am ajuns la concluzia că ar putea fi o variantă mai bună dat fiind condițiile date: un copil, costuri mai mici, mai multe obiective turistice și poate nu în ultimul rând mai puține bătăi de cap.
În cele din urmă am discutat cu firma organizatoarea mutarea în Oahu. Cu siguranță pentru ei a însemnat o economie, dar și pentru mine care am primit și 400 USD pentru mese. Cazarea am avut-o la hotel Hyatt Regency Waikiki cu mic dejun inclus. Un hotel de nota 10 cu un mic dejun de excepție. Sper să îmi fac timp să scriu impresii despre hotel în ciuda faptului că voi fi văduvit de PMA-uri :).
Deloc de neglijat a fost aspectul obținerii vizei. Și generator de emoții, căci dacă nu obțineam viza pierdeam excursia. Dar cu recomandarea necesară a fost aproape o formalitate (spun asta după cele 3 ore petrecute la Ambasada SUA, unde am lăsat lac de sudorile emoției).
Cu asta aranjamentele de călătorie au fost făcute, urma să stabilesc și câteva repere ale călătoriei – dar despre ele vorbim mai târziu.
Concluzii preliminare
Bun, acum să recapitulăm ce avem. Un tată habarnist care n-a stat niciodată sigur cu fetița lui mai mult de câteva ore. Tot el (tatăl) mai fusese de vreo 2-3 ori cu avionul dar acum mergea cu 3 avioane pe sens minim + 2 transferuri pe sens. Acum nu mi se pare mare lucru dar atunci nu vreți să știți ce era în sufletul meu.
Am avut însă un noroc fantastic, am avut lângă mine un om(uleț) care a făcut dovadă că este mult mai matur decât mi-am închipuit, un partener de drum fantastic și un interlocutor extrem de plăcut. Și a fost extrem de rezistentă așa încât am alergat zi de zi de dimineață până seara, s-a pliat exact pe stilul meu. Acum dacă privesc retrospectiv cred că am fost un tată (semi)inconștient, dar și copilului i-a plăcut :).
Drumul
A fost poate una din cele mai grele încercări. Fără prea multă experiență de zbor, cu atât mai puțin una transatlantică (și aș spune și una semitranspacifică). În plus câte 2 escale pe sens.
Cei de la agenție au reușit să le lege destul de bine, dar cum au fost și diferențe de doar 1 oră jumătate între zboruri mă gândeam cu groază ce-aș fi avut de făcut dacă pierdeam o legătură. Nici acum nu știu, dar mă rugam măcar să nu se întâmple asta la plecare, măcar să ajung acolo.
Plecarea a fost pe 31.01 la ora 9:20 cu Air France. Zbor 3 ore și un sfert, timp de transfer 1:40. Sigur n-ați fi vrut să fiți în locul meu. Nu știam nici ce se întâmplă cu bagajele de cală (aveam un geamantan) – se transferă automat, trebuie să-l transferăm noi. Se transfera automat… Aleargă de la un terminal la altul. Trebuia să vină și un autobuz care nu mai venea… În sfârșit a venit, ne-am transferat pe terminalul transatlantic dar aici controalele erau mult mai stricte. Și am reușit :).
Apoi am zburat nu mai puțin de 11:35 ore până la Los Angeles. Aici am avut 2 ore la dispoziție pentru transfer, eram deja antrenați, așa încât nu a fost o problemă. Zborul transatlantic a fost interesant. Avionul era foarte mare (dar nu cu etaj), câte 2 rânduri de scaune la geam (stânga și dreapta) și 3 rânduri de scaune pe mijloc despărțite de un culoar destul de larg. Fiecare scaun avea propriul miniTV pe care puteai alege, filme, desene animate, muzică și dacă doreai mai mult: pay tv. Pe parcursul cursei aveai voie să te plimbi prin avion. Dacă nu s-ar fi putut asta sigur exista un val de sinucideri :). Să nu uit, copiii au primit și câte o jucărie din partea Air France.
Cursa Los Angeles-Honolulu am făcut-o cu Delta. Aici totul a fost ciudat. Unul din lucrurile ciudate a fost că și-au propus ca locurile de la clasa business neocupate să fie cedate altor persoane de la „normali” sau "economici". Ori că s-a tras la sorți, ori că ne-au ales pe noi că am venit dintr-o țară inexistentă pentru ei – ne-am trezit cu locuri la clasa I. Fotolii largi de piele ce au anulat brusc convingerea mea de a nu dormi deloc în avion pentru ușurința acomodării. Așa că din cele aproape 6 ore de zbor vreo 2 ore am cedat drepturile lui moș Ene. Prostii, cum moș Ene? Vrei să te faci de râs? Spune și tu Hypnos, Somnus, să sune elevat! Spune ceva despre Morfeu împreună cu visele aduse de el…
În fine, în total drumul a fost făcut în 25:16 ore din care 20 ore și 30 minute le-am petrecut în aer.
Cert e că am ajuns în Honolulu (Doamne!, și acum mă gândesc, am ajuns eu în Honolulu…) la ora 21:30 ora lor (9:30 dimineața ora noastră). Acolo am fost întâmpinați de cei care se ocupau de transfer cu lei. Adică ghirlande de orhidee, specifice hawaiienilor, al căror miros îl simt și acum de câte ori îmi aduc aminte de Hawaii. Drumul către hotel a fost unul de uimire și căscare, totul ni se părea minunat, luminos (deși era deja întuneric), și mai ales plin de viață. Și era atât de cald (era februarie, noi venisem din frig).
La întoarcere lucrurile nu au mers la fel de bine. În Delta ne-am întors ca oamenii normali, nu am mai prins „first class” :). Aici glumeam. Dar în Los Angeles am înțeles, căci nimeni nu mi-a spus, că bagajele trebuie să le transferăm noi. Și așa ne-am trezit cu o grămadă de bagaje lângă noi (de intuit că numărul lor a crescut la întoarcere). În plus drumul urma să dureze 35 de ore cât timp escala la Los Angeles a fost de aproape 8:30. Aici am avu și punctul foarte slab, am stat atât timp în Los Angeles și am pierdut timpul în aeroport consumând stocurile Starbucks (prima dată când foloseam produsele acestui consorțiu ce cu siguranță nu m-au impresionat). Să zicem că aș fi găsit vreo modalitate de a scăpa de bagaje, de a o face pe A… să scape de somn. Dar ce să fac, unde să merg? Credeam că voi sta blocat în aeroport. De unde să știu că voi fi aruncat pe un peron în afara terminalelor, de unde puteam ușor să merg în oraș? Așa, nedocumentat fiind, am rămas sclavul peronului și cu regretul de a nu fi vizitat măcar 4 ore orașul Los Angeles. Văzusem autobuze grămezi care ajungeau acolo…
Spre Paris a fost groaznic, cerul era întunecat, avionul s-a plimbat aproape o oră în plus, părea că vizibilitatea e 0. Trăiam cu impresia că încerca să aterizeze și apoi urca din nou. Nu numai eu aveam această impresie, dar și altimetrul. În fine, măcar văzusem Hawaii-ul :) (mă gândeam). În cele din urmă am aterizat dar mai aveam doar 45 de minute la dispoziție din 1 oră și 45 pentru a face transferul. Am alergat într-un suflet, nu a fost ușor. La cât de agitați eram cred că păream și suspecți. Când am ajuns la îmbarcare (mai erau mai puțin de 10 minute până la decolare) ni s-a spus că ne-am grăbit degeaba toate avioanele au întârziere. În final întoarcerea s-a făcut în 38 de ore, cu 3 ore mai mult decât era planificat…
Acomodarea
De asta mi-a fost cel mai frică. Gândiți-vă practic că Hawaii-ul este exact opus României, cel puțin la nivel de longitudine. Diferența de fus orar: 12 ore – maximum posibil. Mai mult nu se poate.
Cum să fac să rezist la o astfel de diferență de fus orar. Și cu copil după mine. Planul a fost să ne pregătim încă de pe drum (doar aveam de zburat 25 de ore). Să încercăm să dormim invers decât eram obișnuiți. Doar că planul nu a funcționat întocmai. A. a dormit permanent iar eu deloc cu excepția cursei din Delta unde am prins fără să vreau niște ore de somn (căci teoretic era zi). Norocul a fost că am aterizat în Honolulu la 21:36, adică seara. La hotel am ajuns relativ repede (cred că jumătate de oră), cazarea s-a făcut rapid. Am coborît totuși jumătate de oră căci ardeam de nerăbdare să vedem un pic din împrejurimi. Am luat niște sucuri și apă, am mâncat ceva dar la pe la 23:30 deja ne culcasem (adică pe la 11:30 ziua la noi). Bine că eram destul de obosiți, așa că am reușit să adormim.
Ne sculam dimineața pe la 7:00, ne bucuram de un mic dejun desăvârșit admirând oceanul și apoi plecam la drum. Ne-am propus să nu trecem de loc prin cameră, altfel am putea fi tentați de pat și sigur nu ne-am mai fi sculat. Așa că plecam dimineața 8:30-9:00 și ne întorceam seara. Astfel am reușit să supraviețuim la schimbarea de fus orar. Acasă ne-a fost mult mai greu, ne-a luat vreo două săptămâni să ne reintrăm în normal.
Pregătirile
Parcă am fi într-un roman al lui Proust, ne întoarcem mereu la începuturi, săpăm în amintiri. Așadar nu aveam foarte multe informații despre Hawaii și trebuia să caut, să aflu ce obiective ar trebui să vizitez.
Aveam doar 9 zile la dispoziție și fiind o zonă în care ajungeam aproape sigur doar odată în viață am drămuit tot timpul cu grijă încă de la plecare. 70% din program era deja stabilit acasă.
Acum ar trebui să spun ce mi-am propus și ce nu.
1.Prima zi mi-am propus să vizitez obiective apropiate așa că am ales Honolulu Zoo și Waikiki Aquarium.
2.A doua zi: vizita la Dole Plantation, un loc minunat despre care (sper) voi scrie un review separat. Această vizită a ocupat ceva mai bine de jumătate de zi.
3.A treia zi: plimbarea cu submarinul Atlantis, una piesele de rezistență ale excursiei, pentru care am achiziționat bilete prin internet. Rămânea timp și pentru alte plimbări.
4.A patra zi: Polynesian Cultural Center – un fel de Muzeul Satului (dar mult mai mult de atât) unde care urma să petrecem toată ziua. De asemenea merită un review separat. Și în acest caz am făcut rezervările cu ceva timp în urmă.
5.A cincea zi: începând cu a cincea zi am luat bilete la Waikiki Trolley ce asigura accesul la multe obiective din Honolulu și de pe insulă. Așa am ajuns la Sea Life Park, un fel de delfinariu, de fapt un parc acvatic în sine. Cred că i se cuvine un set de impresii la pachet cu Grădina Zoologică și Acvariul
Cum primele 5 zile au fost ocupate din start, celelalte ne-au rămas pentru a ne decide ce anume ar trebui să vizităm și ce nu în timpul rămas.
La capitolul „cea mai mare greșeală” s-a încadrat Cartierul Chinezesc. Era trecută ca una din atracțiile principale, inclusiv pentru copii. Am pierdut aproape 2 ore la dus să ajungem acolo cu mijloacele de transport în comun (era ceva mai dificil de ajuns) și am găsit mai nimic. Niște dughene cu produse împuțite (incredibil). Apoi niște magazine cu prostii chinezești mult sub cele de la Dragonul Roșu din București. Iar mult promisele dansuri cu dragoni și alte altfel de activități promovate prin zonă lipseau cu desăvârșire.
La capitolul „must see” se încadrau o urcare pe buza vulcanului inactiv de pe Diamond Head. Noi am ajuns doar la poale, nu am reușit să o conving pe A. să urcăm până acolo (din ce țin minte nu era mai mult de o oră de urcat). Tot la capitolul regrete se încadrează și faptul că nu am făcut snorkeling în celebra Hanauma Bay. Aici tot A. a fost împotrivă, deși ulterior a regretat și ea. Dar trebuia să ascult și de dorințele ei (sau mai ales de dorințele ei) așa că… La Hanauma Bay am ajuns de două sau 3 ori chiar cu Waikiki Trolley, însă acesta doar oprea acolo un sfert de oră pentru poze și belvedere. Însă nu puteai să rămâi acolo, ar fi trebuit să iei un alt autobuz. În fine, ar fi fost de sacrificat o zi. Sigur merita, dar vocea copilului a fost mai importantă.
Poate că am fi avut ceva mai mult timp dacă, am fi putut sta de pildă în fiecare seară mai târziu de ora 10:00-11:00, dar seara cădeam rupți, mai ales A. În plus pe mine mă mai sunau de la serviciu, deh la ei era zi atunci când dormeam eu. Mai deschideam și laptop-ul din când în când. De altfel doar noaptea puteam comunica… Ziua eram plecați iar ceilalți dormeau… Tot din cauza asta mi-am luat și cea mai mare țeapă. Cum internetul la hotel era extrem de scump (ceva de genul 9 USD pe zi) am apelat la un hot-spot la care accesul era „doar” 19 USD pe săptămână (l-am ales și eu pe cel mai ieftin). Am plătit cu cardul dar apoi s-a oprit conexiunea, nu am primit nici măcar user și parolă. Surpriza a fost să constat acasă că mi-au luat banii de pe card. Așa că am luat de 2 sau 3 ori (nu mai țin minte) internet de la hotel și l-am folosit doar pe sărite, am concentrat necesitățile și asta a fost. Chiar dacă acum ani buni, am fost uimit să văd că acolo, în SUA, internetul era atât de scump. Și nu am găsit hotspot-uri gratuite. Bănuiesc că acum lucrurile stau altfel la acest capitol.
Waikiki este o stațiune turistică atașată de Honolulu, ceva asemănător cu relația Constanța-Mamaia. Doar că este surprinzătoare, multe din hoteluri fiind de fapt zgârie-nori. Hotelul la care am stat avea nu mai puțin de 40 de etaje. Noi am stat la etajul 28, și, pentru că nu eram obișnuiți cu conceptul, ni se părea uimitor. Pentru a accentua starea de uimire liftul avea o viteză incredibilă, astfel încât mi se înfundau urechile aproape de fiecare dată. Oricum ajungea la etajul 28 mult mai repede decât ajunge liftul de acasă la 7.
Contrastul zgârie-nori pe de o parte, și palmieri, plaje idilice pe de altă parte este izbitor.
Am reușit să facem un pic de plajă și mai ales baie aproape în fiecare dimineață (cu vreo 3 excepții). Hotelul era pe malul oceanului pe partea cealaltă a străzii. De la hotel puteai să iei șezlonguri rucsac (erau incluse în preț) cu care să te duci la plajă. Un concept extrem de interesant. Cu toate facilitățile oferite de hotel (șezlongurile portabile) majoritatea turiștilor din hotel preferau să stea la piscină, ceea ce m-a nedumerit. De fapt nu stăteau, se înghesuiau în jurul unei piscine destul de mici (cred că singurul punct slab al hotelului).
Plaja din Waikiki (cea din apropierea hotelului) are nisipul fin, intrarea în mare destul de lină, însă nu este ceva excepțional sau nemaivăzut.
Mai presus decât toate este spiritul Aloha care realmente plutește în aer. Aici chiar scapi de griji, trăiești într-o lume a visării. Și totul ți se pare absolut minunat.
Deja m-am întins prea mult, mă voi opri aici pentru că urmează și generalitățile despre insulă.
***
Generalități despre Hawaii
Cum spuneam mai sus nu știam foarte multe lucruri despre Hawaii la vremea respectivă, așa că bineînțeles m-am apucat să citesc cât mai multe despre aceste minunate insule. Nu îmi propun să fac o descriere exhaustivă a istoriei și geografiei locului, mă voi limita la datele care mi-au rămas în memorie – așadar cele considerate esențiale. Bineînțeles (re)certificate pentru că memoria poate juca feste și un pic îmbogățite.
Geografie
Hawaii este cel mai tânăr stat al Statelor unite – al 50-lea. În fapt este un arhipelag situat în Oceanul Pacific la 3,850 km de California și 6,195 km de Japonia. Arhipelagul este format din 137 de insule (majoritatea nelocuite) și se întinde pe o distanță de 2450 km de-a lungul Tropicului Cancerului.
8 dintre insule sunt mai importante: Oahu, unde este situate și capitala statului (Honolulu), Hawaii (Big Island), Maui, Kauai, Molokai, Lanai, Niihau și Kahoolawe. Voi face o scurtă descriere a insulelor principale, pe care le voi descrie în ordinea descrescătoare a mărimii lor.
Hawaii (Big Island): este cea mai mare insulă a arhipelagului (de altfel este și cea mai mare insulă a SUA), având o suprafață de 10432 kmp, iar populația este de 185,079 locuitori (2010). Este cea mai nouă insulă a arhipelagului iar vulcanii sunt încă activi. Aici există 3 vulcani activi, din care Kilauea este unul din cei mai activi vulcani din lume. Cel mai înalt munte (nu numai de pe insulă ci din întreg arhipelagul) este Mauna Kea ce are o înălțime de 4205 m.
Maui are o suprafață de 1883,5 kmp și 144,444 locuitori (2010). Cea mai importantă localitate este Wailuku. Cel mai înalt vârf este Haleakala și are 3,055 m. Maui este binecunoscută pentru plajele sale.
Oahu are 1545 kmp și 976,372 km (2012). Este insula cu cei mai mulți locuitori fiind centrul economic și administrativ al arhipelagului. Tot aici se găsește și cea mai mare flotă navală din Pacific a US Navy la Pearl Harbor. Localitatea cea mai importantă este Honolulu aceasta fiind și capitala statului. Asupra acestei insule am insistat în acest review și următoarele fiind insula pe care s-a desfășurat excursia noastră.
Kauai are o suprafață de 1,430 kmp și 65,689 locuitori (2010). Este insula cea mai veche a arhipelagului și este situată la 170 km de Oahu. Deși aici sunt munții cei mai erodați cel mai înalt vârf Kawaikini are 1598 m. Insula este cunoscută și sub numele de Insula Grădină pentru că există zone și păduri neexplorate, pe această insulă relieful fiind extrem de neregulat.
Aici se află Wailua River singurul râu navigabil din Hawaii și Waimea Canyon denumit Marele Canion al Pacificului. Și nu în ultimul rând plaja Poipu Beach Park una din cele mai aclamate plaje ale SUA.
Molokai are o suprafață de 637 kmp și 7,345 locuitori (2010). Se află la 40m est de Oahu și în nordul insulei Lanai. Pe această insulă se găsesc două lanțuri vulcanice East Molokai și West Molokai. Vârful cel mai înalt este Kamakou de are 1512 m.
Lanai are o suprafață de 364 kmp și 3,102 locuitori (2010). Singurul oraș de pe insulă este Lanai City. Lanai este supranumită Insula Ananasului pentru că în trecut a fost acoperită cu plantații de ananași. Și în ziua de astăzi Lanai este destul de neexplorată iar majoritatea drumurilor sunt neasfaltate. Aici există 2 terenuri faimoase de golf și 2 resorturi de lux iar insula trăiește în primul rând din turism. Este o insulă destinată celor cu foarte mulți bani.
Niihau are o suprafață de 180 kmp și 130 locuitori (2009). Este una din insulele mai puțin cunoscute, aici majoritatea populației este constituită din băștinași hawaiieni. Este o insulă aridă, ploile fiind umbrite de Kaui. Din fericire există câteva lacuri care asigură necesarul de apă pentru plante și animale, multe din ele pe cale dispariție De aceea Nihau este considera un sanctuar al păsărilor de mare. Niihau nu este o insulă turistică.
Kahoolawe are o suprafață de 115 kmp și este nelocuită.
Clima
Este locul ideal în care îți poți dori să stai. Deși există două anotimpuri (iarnă și vară) variația de temperatură este foarte mică între iarnă și vară. Dacă vara temperatura medie este de 29-32 °C, iarna variază în intervalul 26-28 °C. Foarte rar temperaturile scad 18 °C, așa cum nu se întâmplă prea des ca ele să depășească 33 °C. Temperatura apei oceanului este în medie de 25 °C iarna și 28 °C vara.
Așadar, deși am fost în luna februarie nu e greu de imaginat că am făcut și plajă și baie în Oceanul Pacific. În două din zile a și plouat un pic, dar precipitațiile erau în cantități mici, mai repede stropi decât ploaie în adevăratul sens al cuvântului. De aceea cele două mici ploi au fost mai degrabă binevenite decât o problemă.
Arhipelagul Hawaii, fiind situat la tropice diferența dintre zi și noapte pe parcursul unui an este foarte mică. Astfel ziua cea mai lungă are 13h20min iar ziua cea mai mică durează 10h50min, diferența maximă fiind de 2h30min. Spre comparație în România ziua cea mai lungă (solstițiu de vară) are 15h 32m iar cea mai scurtă (solstițiul de iarnă) 8h 50m (de unde reiese o diferență de 6h 42m.
Limbă și tradiții
Alfabetul hawaiian are doar 13 caractere 5 vocale (a, e, i, o, u) și 8 consoane (h ,k, l, m, n, p, w, '). Unul foarte sărac dacă ar fi să-l comparăm cu cel al limbii engleze ce conține un număr dublu de caractere (26), iar cel al limbii române are 31 de caractere. Nu e de mirare că limba hawaiiană este atât de melodioasă Pentru amuzament intrați aici pentru a vedea cum sună numele vostru în hawaiiană: alohafriends.com/named.html.
Limba este una de origine polineziană, fiind asemănătoare cu tahitiana și maori, așa cum a observat căpitanul Cook în 1778. Deși o limbă foarte veche atunci a fost pentru prima dată menționată. În 1826 misionarii au creat un alfabet și au reușit să traducă Biblia în hawaiiană.
După anexarea teritoriului la SUA în 1898 limba hawaiiană a fost interzisă în școli, dar nu și în vorbirea de zi cu zi (deh, democrație americană).
De abia în 1978 limba hawaiiană a fost recunoscută ca limbă oficială a Statutului Hawaii (alături de engleză). Un pic cam târziu. Doar 0,1 % din hawaiieni mai sunt vorbitori nativi. Există 1000 de vorbitori nativi de limbă și alți 8000 de cunoscători ai limbii. Acum se încearcă revigorarea limbii…
Aloha! – este cuvântul suprem, este spiritualitate, eu îl consider intraductibil. Poate fi iubire, cu drag, bună, la revedere, aproape orice. La origini înseamnă „respirația vieții” și este format din „alo” = prezență și „ha”= respirație. Aloha trimite și receptează energie pozitivă, înseamnă să trăiești în armonie. Este cuvântul care te cucerește și te face să nu uiți vreodată că ai trecut pe acolo. Și să îți dorești mereu să repeți experiența. Bineînțeles însoțit de gestul „shaka” – se strânge mâna iar degetul mare și degetul mic mare sunt ridicate (un fel de gestul victoriei dar cu alte degete :). A, și nu uitați să scuturați mâna. Un gest care te face să te simți foarte bine, să rezonezi imediat cu localnicii dar și cu ceilalți turiști.
Sunt mai multe legende referitoare la apariția gestului „shaka”, nu voi intra în amănunte, dar vă voi spune doar că nu este un obicei vechi băștinaș ci își are originile în perioada 1940-1960.
Alte câteva din cuvintele cele mai uzuale (pot spune că știam mai multe…)
Aloha au ia 'oe – te iubesc (dacă nu știi să spui te iubesc în limba localnicilor nu știi nimic :) )
Mahalo – Mulțumesc
Mahalo nui loa – Mulțumesc mult
Pomaika'i - noroc
Pehea 'oe? – Ce faci?
Kala mai ia'u - Scuze
A'ole pilikia – Cu plăcere
Și am să termin cu un alt cuvânt de o importanță covârșitoare: ʻOhana – care înseamnă familie în sensul larg al cuvântului - nu se referă la legătură de sânge ci la legătura dintre oamenii aceleiași comunități.
Cel puțin nouă așa ni s-a explicat acolo (în câte ʻOhana nu am intrat în cele 9 zile de vizită în Hawaii?). Fac această mențiune pentru că wikipedia explică altfel – cum că s-ar limita la relații de familie, termenul mai larg fiind „hui”.
În fine ca să luăm un exemplu din comunitatea AFA (care este și ea o ʻOhana) ne putem referi la @MCM ca soră spirituală a @LeMaitre + @ariciu. Dar și la noi, toți ceilalți membri ai aceste 'Ohana (familii)
PS: A. = fetița mea (la vremea aceea era fetiță – 10 ani…)
Resurse utilizate:
Copia electronică a biletului de zbor :)
Trimis de Dabator in 29.11.14 02:18:15
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA DE NORD.
57 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dabator); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
57 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
Ce noroc că nu am mai avut somn: am prins primul vot.
Am citit multe lucruri despre locuri în care probabil nu voi ajunge niciodată. Nu mi-am făcut mari probleme. C-așa-i în tenis. Dar de data asta trebuie să recunosc că m-a cuprins o tovărășească invidie.
Felicitări pentru excursie și pentru articol.
@msnd - Mulțumesc pentru vot chiar așa, însoțit de tovărășească invidie 
. Înseamnă mult pentru mine.
Primul meu vot de când activez pe saitul asta, merge la tine, pentru un super review.
Mă bucur mult pentru asta!
Frumoase meleaguri, frumoase fotografii, reușit articol de călătorie! Am început dimineața excelent lecturând acest review! Bravo!
@bogumil - Mulțumesc pentru aprecieri. Acum îmi dau seama că suntem prieteni vechi. Ne cunoaștem de aseară încă de aseară! Aici pe AFA prieteniile se leagă repede...
@Dabator - Știi ce fac eu acum? Sorb din cafeaua aromată, savurez o țigară iar cu gândul servesc un Mai Tai în Hawaii .
Mulțumesc pentru efortul tău de a ne transmite măcar o fărâmă din căldura și soarele hawaiian pe meleagurile noastre dâmbovițene! M-am uitat și cum ar suna numele meu... pe acolo 
Aloha!
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Phiii, ce destinatie de vis! Si mai mult decat atat, totul povestit in inconfundabilul si incantatorul stil @dabator! Am savurat reviewul ca pe painea calda! Astept cu interes continuarea (continuarile). Zic si eu: Mahalo nui loa pentru review, Pomaika'i pentru autor si ce interesant e in Ohana AFA asta! (Apropo, bagati domnilor lingvisti hawaieni in alfabetul vostru si consoana "f"!)
Aloha pentru toata lumea!
Fratilor, nu stiu la ce ore va treziti voi, dar eu la 7.30 abia am reusit sa fiu a 7-a. Incredibil! Dabatorule, nici nu stii cat ma bucur de destinatia asta! Nici daca venea Mosul nu eram asa! In mintea mea Hawaii era o destinatie exclusiv de plaja. Abia astept sa imi scoti asta din cap. Minunate pozele, scaunele alea-rucsac sunt geniale. ce sa mai zic, fantastic! Totul! Abia astept continuarea
@zuftim: prima dată când am citit (atunci, în perioada de documentare) nu mi-a venit să cred că au numai 13 litere la dispoziție. M-am apucat să caut mai adânc, pesemne că am înțeles eu greșit... Era corect însă.
Ba mai mult mult sunt unele surse care creditează doar 12 litere, nepunând în calcul și "'. ' este consoană glotală produse prin comprimarea aerului în glotă, specifică limbilor polineziene. ' transferă capitalizarea la litera următoare.
Mulțumesc pentru aprecieri.
@buterfly: Tu te plângi? M-am culcat aseară la 3:30. iar dimineață la 7:00 m-am sculat.
Mda, nu e numai de plajă, dar aici nu vei găsi cine știe ce monumente istorice. Au denumit ei câteva, așa ca să nu fie 0. Dar sunt multe zone ce merită văzute pentru frumusețea lor.
Și mai este Polynesian Cultural Center, ce nu trebuie ratat sub nicio formă.
Asta cu continuarea e foarte tricky, sper să reușesc...
Cand am inceput sa citesc acest articol avea 12 voturi. Cand l-am terminat avea deja 14 si cuvenitul SB. Eu sunt 15 si sa spunem SB PLUS un deschizator de drum spre zuperb...
Povestea (reala) suna ca povestea poveztilor sau povestea vietii.
O decriere deosebita si bineinteles sincere felicitari!
Euam inteles f f f mult din acezt articol pt ca si eu castigat o data o excursie in 2 de la firma pt o performanta si alta data am avut posibilitatea sa ajung in USA cu parteneri de afaceri.
Te felicit pt aceasta experienta a ta care va fi de neuitat pana ma ultimul detaliu cum spuneai
Ce să spun altceva, decât super? Mare noroc avem că pe unde nu putem ajunge, ne ajută useri ca Dabator & alţii.
Nu ştiu cum vă administraţi voi timpul dar ca să citeşti tot ce se scrie interesant şi să mai şi scrii, ai avea nevoie de o normă întreagă.
@Dabator - Aloha!
„Poate fi iubire, cu drag, bună, la revedere, aproape orice”
Aloha! , Aloha! și, în final, Aloha!
De la " Laeiana" un sincer Aloha pentru acest minunat articol!
Amintirile frumoase, ca si vinul bun, cu cat sunt destupate mai tarziu, cu atat sunt mai savuroase!
Superb articol, despre o rara destinatie!
@traian. leuca: Mahalo â nui. Me ka aloha pumehana.
Semnează: Kalako
normal ca nu pot spune decat wow... dar ar trebui sa primesti "sanctiuni" pentru ca nu ne-ai povestit pana acum nimic despre aceasta minune unde probabil eu nu voi ajunge niciodata. dar te iert, poze exceptionale
Suuper experienta de vacanta! Sa aveti cat mai multe calatorii indepartate castigate din concursuri!
Hyunda-I
@Dabator - În emisfera mea, tocmai se făcuse noapte... când am citit ecoul despre cealaltă parte a planetei și l-am citit repede, repede. Deși îmi părea lung cuvintele s-au comprimat și la sfârșit mi-am spus: cum doar atât?
Ei, și am învățat câte ceva din povestea asta frumoasă, un pic de geografie, ceva hawaiiana. Aloha.
Felicitări! Așteptăm continuări
@HYUNDA-I: Este (de fapt a fost) o experiență irepetabilă. Sper să se întâmple pentru toți ce își doresc, inclusiv pentru mine
@amero: Am luat ca temă de lucru și mi-am reaplicat sancțiunle.
Știu că am lăsat Peloponezul în dizgrație, parcul de distracții din Nicosia în mizerie și obiective din Turcia în coadă de mătură.
Dar încerc, fără a promite, să mă corijez.
Și aici, în zonă, sper să mai scriu câte ceva. Până atunci ne rezumăm la pomisiuni, angajamentele sunt periculoase.
Nu credeam vreodata sa ajung in Hawaii!!! Multumesc pentru calatorie!!!
@Carmen Lyrics: Ești fantastică, ai prins totul din zbor. Așa încât Eu am cuprins de umeri o frunză.
Mai mult, pentru că am observat dragostea ta de poezie îmi permit să îți dedic versurile următoare:
„
He aloha kuʻu ipo kuʻu hoapili
Ke kāunu mole paʻa i ka puʻuwai
Ua like nō ʻoe me ka lokelani
I kilipohe i ka ua kakahiaka
Hoʻoipo ke ʻala noho i ka poli
He waiwai nui ʻia no ka manaʻo
ʻO ʻoe āʻo wau kai kui like
I ka lei maeʻole a ke aloha
Haʻina ʻia mai ana ka puana
Ke kāunu mole paʻa i ka puʻuwai ”
@danamandache; Mi-aș dori să te pot lua de mână și să dăm o fugă până acolo. Aș fi fost un ghid bun, dar am picat la testul de teleportare .
Lăsând gluma la o parte, îți urez ca viața să-ți acorde dreptul la o astfel de experiență!
O experiență de care să te bucuri măcar cu o persoană apropiată sufletului tău!
Aloha!
@Dabator - Ei, am invatat si eu ceva hawaiiană, cum spuneam, dar așa, vreo două vorbe, pe care noroc cu site-ul AfA ca avem ocazia să le exersăm!
Pentru mai multe progrese, chiar că ar fi nevoie de o experiență la fața locului. Ceea ce, cu tot optimismul de care zic eu că dau dovadă, nu este nicicum imaginabil.
Asa încât, rămâne valabil ceea ce spunea @danamandache: mulțumim pentru călătorie!
Și pentru poezie, sună bine, aș putea spune
@Dabator - Aloha, aloha, abia acum am ajuns si eu sa citesc despre aceasta destinatie la care eu nici macar nu visez! 
Ai povestit frumos, ca de obicei, si te admir si pentru experienta traita cu copila. Vreau sa dau si eu pasul si sa plec peste hotare cu al meu prichi, acum, cat inca mai vrea.
Felicitari!
@alinaro: Mahalo.
Da, da să știi că bine zici cu cât mai vrea. Pentru că de la o anumită vârstă nu prea mai vrea să plece cu părinții. Eu încep să o simt pe pielea mea. Cum mai planific câte o plecare o aud: "iar vrei să mergem pe undeva? ". Înainte abia aștepta.
@Dabator - un review de sarbatoare! Mi-am primit darul si sunt incantata de el!
Nu se poate, parintii au intaietate, copiii au viata inainte. Lectia mi-am invatat-o in acest an. Ne-am luat baietii cu noi sa vada si ei "minunile lumii". In urma cu trei luni, cel mare s-a dus pe banii lui si cand a venit, entuziasmat peste masura ca a vazut aia si aia si ailalta... ma uitam si eu a proasta, am bagat un DVD in laptop, poze, multe poze, era o destinatie care o vizitasem cu cincisprezece ani in urma, unul avea doisprezece ani, celalalt unsprezece ani... ce vrei mai mama sa tin minte tot?
Asta e! Placerea o au cand merg cu prietena sau cu prietenii lor, au alte trairi. Noi i-am incantat indopandu-i ca pe curcani... placerea a fost a noastra si nu a lor.
Aveti domnisoara si nu baieti, poate perceptia este alta!
@balasa violeta: Mulțumesc și eu pentru vizită și (zuper) vot.
Una spunem, alta gândim. Ce n-am face pentru copiii noștri? Că apoi se așterne uitarea? Ăsta e mersul vieții, și noi am făcut la fel la rândul nostru.
Ehe, cu fetele pare a fi mai greu... Și greul abia începe! Sper că e doar o părere.
Dar clipele petrecute împreune au fost cu adevărat minunate. Iar acestea vor rămâne pururi. Și sunt sigur că vor mai veni și altele.
Aloha!
Vaaaai, da' ce-avem noi aicea??? Asta cere linişte şi pace. Abia aştept să ajung acasă, ca să citesc. Întâi munca şi apoi distracţia. Revin cu un ecou mai dăştept "dupe" Siiu
@MCM: Te aștept cu comentarii savuroase . Tema permite 
.
Ce comentarii savuroase?? De unde să le scot? Că invidia mă strânge de gât. Eh, glumesc. Sau nu? Mă rog, hai să încerc să-mi salvez onoarea şi să încropesc ceva. E tare zborul pe durată lungă. Şi mie mi-a plăcut. Poţi vedea super filme, ca la cinema, însă ceva nu se potrivea, de câte ori vroiam să cometez cu vecina/vecinul de scaun, se uita aşa, cam ciudat la mine. Oare pentru că nu înţelegea ce spun? Pe urmă mai e faza cu Somnus Interuptus, când reuşeai să adormi ca un veritabil Obositus Bulversatus ce erai, se găsea câte un Copilus Plângăciosus sau un Vecinus Pişăciosus care să te deranjeze. Aşa se explică, cred, de ce ai căscat tot drumul către hotel . Dar, toate astea au meritat. Ai fost tu în Honolulu? Chiar că a fost o vacanţă once în a lifetime. Da' pe mine n-o să mă prindă acolo dintr-un singur motiv: la mine internetu'-i ca aeru'. Mai du-te tu odată, verifică dacă au WiFi, şi spune-mi şi mie. Da?
Mai Daba, sper că şi acum, la vremea asta, A. este tot fetiţa ta, chiar dacă îşi spune domnişoară (ştiu, I've been there too)
Cam asta-i ecoul, ce-am pohtit. Oha! Aşa că mai bine Aloha
@MCM: Tu te-ai lăudat și eu te-am crezut.
Uite, eu sunt de acord, plătește-mi tu drumul și eu voi fi sonda ta WiFi la Honolulu. Mă duc, stau și eu câteva zile (pe cheltuiala mea asta și mă întorc cu rezultatele. Dar să fii sigură că acum nu mai este așa, că doar ei au inventat Wifi spot-urile.
A. este și va rămâne fetița mea permanent, indiferent de vârstă.
Mahalo!
@Dabator - Of, cat am pierdut chiulind atata timp de pe site, cate locuri frumoase, cati oameni talentati, cate review-uri interesante, incerc sa recuperez acum pe fast forward!... Si mai am!...
Un review ca o sarbatoare, mi-am facut singura un cadou de 8 Martie citindu-l... Ma incearca acum si admiratie, si respect, si invidie de-aia grea, nu mai zic de oftica atunci cand s-a terminat!...
O experienta pe drept considerata once in a lifetime!
Dar... ce-ar fi daca ti-as ura eu sa fie... twice in a lifetime :-)? Macar pt. A.....
@cristina65: Ești extrem de drăguță.
La mine e invers, am fost permanent pe site (din 2008 încoace), dar am fost de fapt foarte puțin. Asta pentru că scriam destul de rar și urmăream doar impresiile care mă interesau punctual.
Abia mai târziu am descoperit bucuria de a citi impresii despre locuri în care nu am niciodată, și, cu siguranță, pesemne nici nu voi ajunge vreodată.
Și am început să descopăr impresii vechi de mare valoare, dau exemple, nicidecum exhaustive: @TraianS, @Cristian_H, @costi.
Și am mai descoperit și impresii ale unor useri de care nu auzisem (în calitatea mea de participant puțin implicat), cum de exemplu ești tu (pe care te-am descoperit abia la revenirea pe site) sau @bubumaya pe care l-am "cunoscut" la TTR (în sensul că l-am văzut 2-3 minute dar mi-a incitat interesul).
Te rog să nu o consideri ca o ofensă, dimpotrivă. Astăzi tocmai am citit două din frumoasele tale impresii despre India. Chiar dacă simt că îmi arog un drept pe care nu-l am, permite-mi să spun: bine ai revenit pe site, era nevoie de tine.
@Dabator - Ei, multumesc mult, mult!
A fost a mea bucuria de a ma intalni cu acest review... dupa ce am mers atata vreme eu pe o parte a pamantului, el pe cealalta :-)
Cat despre revenirea mea pe site... ma straduiesc sa-mi reintru in mana! Lipsa de antrenament se simte :-)
O companie asa selecta obliga!
Iti multumesc din nou!
@Dabator -Mahalo nui loa! Intamplarea a devenit marea ta pasiune, se pare! Ai consumat multa energie pentru articolul asta si iti multumesc. Fac planuri pentru anul viitor, incercand sa gasesc cea mai ieftina perioada din an. O sa te bat la cap cand voi avea dileme.
@Millana: Mulțumesc mult pentru ecou.
Te rog să nu eziți cu întrebările, îți voi răspunde (sper în timp util, nu ca acum . Mai aveam de povestit așa, cam de vreo 2 episoade, dar nu știu dacă mă voi mobiliza vreodată să închei povestea.
Sper să găsești ceea ce dorești și să-ți îndeplinești visul.
@Dabator - Felicitari pentru articol! cu siguranta unul dintre cele mai complete si utile de pe sait!!!
@zake - Mulțumesc pentru aprecieri.
Înțeleg că în luna martie anul viitor vei fi fericitul posesor al unei excursii în Hawaii. Distracție plăcută și să te bucuri de fiecare clipă. Nu rata Polynesyan Cultural Center.
De asemenea, mai ales dacă ești pasionat de snorkeling, Hanauma Bay este de neratat.
Dacă ai întrebări de orice fel nu ezita să le pui. Dacă te pot ajuta o voi face cu mare plăcere.
@Dabator - intr adevar, in luna martie voi ajunge acolo... momentam m rezervat biletele de avion si suntem la stadiul alegerii hotelului... avem 2 favorite
despre snorkeling, da ti seama ca sunt scafandru brevetat, deci imi voi rezerva o zi pt aceasta activitate...
cu cat ne apropiem de plecare, voi intensifica intrebarile...
cum papa cum v ati descurcat?
@zake: Să știi că nu e foarte scump (ok, nici foarte ieftin). Sau atunci când am fost eu nu era. De vreo 2-3 ori am mâncat seara la subsolul hotelului era un restaurant Red Lion (acum înțeleg că a fost desființat căci s-au luat unii la bătaie pe acolo), O pizza era 8 USD și o porție imensă de carne de porc cu macadamiam nuts plus garnitură era 10 USD. Asta e ce îmi amintesc, am mai luat și altele, dar pe aici era prețul.
La nevoie apelezi la MacDonalds, KFC, Burger King prețurile erau la fel ca în Europa Occidentală doar că în dolari. E drept, că acum dolarul a cam crescut, când am fost paritatea EUR/USD era de 1,27.
O dată am mâncat sushi cu 6,4 USD și erau vreo 24 de bucăți. Nu uit asta pentru că n-am mâncat niciodată atât sushi. Nici la atracții, pe unde am mai mâncat câte ceva prețurile nu erau foarte mari (așa cum erau de pildă la grădina zoo din Barcelona sau Oceanograful din Valencia de exemplu). Sigur că se poate mânca și foarte scump, dar noi am evitat asta .
@Dabator - multam fain! s-a notat in agenda Oahu
inca n am stabilit hotelul si incepem sa intram in panica... pur si simplu nu ne putem hotari
@turistul_mihnea: Mulțumesc. Într-adevăr, sunt niște locuri minunate.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2016 Insula Oahu - o perla in mijlocul Pacificului — scris în 28.07.16 de zake din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Nov.2013 Minunatul stat Hawaii si insulele sale — scris în 23.07.14 de aAlice din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2013 Waikiki si Honolulu destinatii de vis — scris în 28.06.14 de delia58 din BRAILA - RECOMANDĂ
- May.2013 Excursie pe insula Oahu — scris în 28.06.14 de delia58 din BRAILA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată