Marsa Alam miracolul dintre desert si mare

TIPĂREȘTE

Republicat de pe blogul personal

Până când razele zeului Ra vor mângâia firea lucrurilor, ne lăsăm purtați în tainele nopții în apropiere de locul în care Marea Roșie sărută în dreptul Tropicului Racului stâncile deșertului egiptean. Marsa Alam este destinația care sună ca o chemare de muezin spre orânduirea odihnei după cele ale zilei. Aici ospitalitatea are conotații simbolice, definite prin moșteniri ancestrale ale unor oameni căliți deopotrivă de frigul și de căldura deșertului.

Întâmpinat ca pentru o împărtășanie cu flori acrișoare de karkadeh și ceai aromat făcut din aceeași plantă, drumețul ostenit se lasă purtat în lumea poveștilor cu negustori și caravane cătând loc de înnoptare în vreun caravanserai rânduit înțelept la cale de o zi de cel anterior și preț de altă călătorie a soarelui pe bolta cerească înainte de cel care va fi următorul în calea sa. Urmașii gazdelor din caravanseraiurile de odinioară păstrează cu sfinșenie obiceiul unei solemne urări de bun venit pentru cei care le calcă pragul.

Floarea de hibiscus prețuită până la rangul de simbol național în unele țări ale extremului orient sau pentru a arăta că o femeie poate fi cerută în căsătorie în alte parți ale lumii, are, în lumea arabă, doar meniri pragmatice. Un ceai de hibiscus oferă noului venit răgazul cufundării în lumea din afara vorbelor protocolare care însăilate cu oboseala drumului ar estompa bucuria ajungerii la un liman.

Seara lucrurile care ne inconjoară par altfel decât dacă sunt percepute la lumina zilei. Formele și culoarea se îngână în jocurile de umbre iar în așteptarea primelor raze de soare se aud doar ecourile deșertului care pare a rosti:…. ”…și a fost seară…și a fost dimineață…ziua întâi! ”

La Port Ghalib Marsa Alam în urmă cu jumatate de secol existau doar un sătuc de pescari și frumoasa legendă a tânărului Ghalib. În urmă cu 10 ani a început dezvoltarea locului prin construirea unui aeroport și îmbunătațirea infrastructurii. Ultimii 5 ani au fost asemenea zămislirii unui colț de grădină a legendarei Semiramida. În prezent veritabile palate sunt integrate în lanțuri hoteliere cu nume sonore, articulând astfel arhitectura funcțională a unor orașe sui generis pe care le cunoaștem din realitatea cotidiană ca resort sau resorts. Oamenii vin de departe, de peste mări și țări, spre a gusta aerul sărat al mării și pentru a-și clăti privirile în unduirile valurilor și în răscolirile nisipului care înconjoară această oază.

---

VIZUALIZĂRI: 3244 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI