Manastirea Prislop si Manastirea Sambata de sus. Pe urmele parintelui Arsenie Boca

TIPĂREȘTE

Sint momente in viata noastra cand apasati de probleme la care nu gasim rezolvare ne aducem aminte de cele sfinte si invocam ajutorul lui Dumnezeu ca ultima speranta de intrare in normalitate Ca majoritatea celor ce vor citi acest review, atunci cand totul in viata noastra decurge bine, totul ni se pare normal si uitam un pic de cele sfinte si ne punem eterna intrebare De ce mi se intimpla tocmai mie? ... atunci cand problemele ne coplesesc s-au sanatatea incepe sa ne puna probleme.

Ma aflam intr-un moment al vietii cind am intimpinat citeva probleme carora chiar nu le mai gaseam nici o rezolvare, iar problemele de sanatate nu isi mai gaseau leacul iar fata mea s-a intors spre cele sfinte pentru a imi gasi linistea si pacea interioara de care aveam atita si atita nevoie.

Citisem atit pe internet, plus citeva brosuri despre viata si minunile parintelui Arsenie Boca, cel supranumit Sfintul Ardealului desi nu a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana, incit mi-am propus sa ajung si eu la Prislop si sa ma rog la mormintul Parintelui. I-am spus si sotiei aceasta dorinta a mea si am hotarit ca a doua zi sa mergem in acest pelerinaj.

Ne-am trezit dimineata la ora2 si am facut o scurta rugaciune ca sa putem face cu bine acest pelerinaj, deoarece din auzite se spune ca daca Sfintul Parinte nu vrea sa ajungi la mormintul lui vei intimpina probleme pe drum, si sint numeroase cazurile cind masini si chiar autocare care mergeau in acest pelerinaj au facut accidente s-au au intimpinat diverse probleme si nu au ajuns la destinatia finala.

Cu rugaciunea in suflet ne urcam in masina si incepem calatoria din Pitesti spre Rm-Vilcea drum pe care il parcurgem in aproximativ o ora din cauza aglomeratiei de tiruri si a curbelor destul de strinse care nu permit circulatia cu mai mult de 60-70km la ora. Ajungem in Rm-Vilcea si ne continuam drumul spre Sibiu pe frumoasa vale a Oltului. Circulatia destul de aglomerata si pe aceasta portiune de drum, foarte multe tiruri si drumul plin de curbe fac dificila parcurgerea acestei portiuni de traseu desi ceasul arata ora 3 si jumatate.

In apropiere de Sibiu drumul se desface pe 2 benzi si putem apasa un pic mai mult pedala de acceleratie. La intrare in Sibiu facem dreapta si intram pe noul tronson de autostrada, drumul devine mai aerisit iar acul kilometrajului urca la 13okm/h. Mergem pe autostrada pina la intilnirea indicatorului Hateg, facem dreapta si ne continuam drumul spre Hateg, trecem prin Calan, si tinem drumul principal tot inainte pina la intilnirea indicatorului Silvasu de sus, unde facem la dreapta si ne continuam drumul pe si printre frumoasele dealuri ale Tari Hategului. Se lumina de ziua si peisajele ce ni se aratau in fata ochilor ne bucurau sufletul. Mergind pe acest drum nu mai poti rataci destinatia finala, drumul fiind semnalizat cu sageti care ne indica drumul spre Manastirea Prislop.

Oprim in Silvasu de sus si de la una din multele florarii ce se afla aproape la fiecare casa cumparam flori pentru ale pune la mormintul parintelui. Din Silvasu de sus mai sint aproximativ 7km pina la manastirea Prislop, drum pe care se circula foarte greu, drumul fiind foarte ingust si circulat de foarte multe microbuze si autocare. Ceasul arata ora 8 si iata ca am ajuns in parcarea manastiri. Avem noroc ca nu este prea aglomerat data fiind si ora la care am ajuns, gasim usor un loc de parcare si pe jos ne indreptam spre poarta de lemn in stilul celor din Maramures care se afla la intrarea in manastire. Avem in brate florile pentru mormintul parintelui si cite o sacosa incarcata cu produse alimentare de cos pentru maicute. Auzisem ca e bine sa duci alimente maicutelor si m-am conformat ca atare. Intram pe frumoasa poarta de lemn si chiar acolo la intrare se gasesc fuste pentru doamne, accesul in manastire nefiind permis in pantaloni femeile s-au barbati in bermude. Imediat in dreapta se afla magazinul de suveniruri iar un pic mai sus pe partea stinga se afla cladirile monahale unde stau maicutele, Manastirea Prislop fiind o manastire de maici.

Urcam incet si ajungem la citeva cladiri in partea dreapta si pe masa de la intrare lasam sacosele cu alimente. Imediat linga aceste cladiri se afla biserica manastiri, care nu este foarte mare dar ne uimeste prin simplitatea ei. Intram in interior unde un preot tinea slujba de dimineata iar corul maicutelor care cintau iti umplu sufletul de liniste si evlavie. Iesim din biserica si incepem sa urcam dealul pe linga un mic paraias pentru a ajunge la mormintul parintelui.

Dupa aproximativ 200de metri incepe cimitirul manastirii Prislop unde sint ingropate maicutele ce au slujit in acest lacas. Primul din deal este mormintul Parintelui Arsenie, un mormint plin de flori despre care se spune ca nu se ofilesc niciodata. Avem si foarte mare noroc astazi nu este foarte aglomerat, sintem citeva persoane, lasam florile pe o latura un pic mai departe de mormint, o maicuta nu avrut sa le lase linga cruce si ne asezam in genunchi multumind parintelui ca ne-a primit incepem sa ne rugam. Ne ridicam, ne facem sfinta cruce si sarutam crucea parintelui care emana un puternic miros de mir.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu sint un fanatic religios si nu vreau sa fac din acest review o pledoarie pentru credinta dar acest moment a fost unic si inaltator. M-am simtit ascultat si sufletul meu a regasit o parte din linistea interioara pe care nu o mai simtisem de mult timp.

Lasam in urma mormintul parintelui si coborim spre grota Sfintului Ioan de la Prislop. De la mormintul parintelui pina la grota Sfintului sint aproximativ 300 de metri pe o poteca destul de abrupta si accidentata iar urcarea in grota se face pe niste stinci cu ajutorul unor balustrade de protectie. Ne rugam si aici apoi ne intoarcem pina la mormintul Sfintului parinte unde ii multumim pentru ca ne-a primit si ascultat ruga. Facem drumul in sens invers, aprindem cite o luminare in locul special amenajat, luam o sticla de agheasma si citeva suveniruri de la intrare si ajungem la masina.

Mai repet inca odata ca nu vreau sa fac o pledoarie pentru credinta ortodoxa dar ceea ce am simtit acolo a fost ceva inaltator si prea greu de scris in citeva cuvinte. Nici nu ne-am dat seama ce repede a trecut timpul ceasul aratind orele 12.

Plini de ginduri bune si entuziasmati de cele vazute ne urcam in masina si grabiti incercam sa ajungem si la manastirea Sambata de sus, loc unde parintele Arsenie a fost duhovnic si indrumator pentru multi credinciosi. Facem drumul pe autostrada inapoi pina la Sibiu, iesim de pe autostrada si la primul sens giratoriu facem la stinga si ne indreptam spre Brasov. Dupa aproximativ 35km ajungem in comuna Sambata de jos si facem la dreapta unde un indicator ne indruma spre manastirea Sambata de sus.

Drumul este liber si in fata noastra incep sa se vada muntii Fagaras. Indicatoare aflate din loc in loc ne confirma ca sintem pe drumul cel bun si dupa aproximativ 3 ore de cind am plecat din Prislop, ajungem la manastire. Parcarea aproape goala la aceasta ora ne arata ca sintem singurii vizitatori. Manastirea superba se afla la poalele muntilor iar peisajul care ni se arata pare un colt rupt din rai. Chiar la intrare in stinga se afla un magazin de suveniruri si obiecte de cult, precum si o frumoasa librarie cu mii de carti religioase. Lasam magazinul si intram pe poarta manastiri unde alaturi de alte picturi cu sfinti si fete duhovnicesti se afla si portretul parintelui Arsenie. Intram in biserica manastiri unde dam cite un acatist si facem o mica rugaciune.

Toata acesta frumusete monahala invaluita in liniste iti creaza o stare de bine. In sfirsit apare un parinte care ne duce in biserica mica de lemn unde sint mai multe icoane si pereti pictati de parintele Arsenie. Totul mi se pare de o frumusete extraordinara si nu exagerez cu nimic daca spun ca in acest loc timpul s-a oprit si am gasit un pic de eternitate. Pe urma parintele ne invita sa vedem si muzeul manastirii aflat intr-o anexa la etaj. Platim 6 lei pretul de vizitare si in muzeu descoperim citeva carti rare si o impresionanta colectie de icoane pictate pe lemn si sticla cu autori cunoscuti si necunoscuti iar la loc de cinste se afla o pictura pe pinza a Parintelui Arsenie care simbolizeaza moartea, invierea si inaltarea la cer. Mirific, sublim si fara cuvinte. Coborim din muzeu si imediat linga usa muzeului gasim chilia Parintelui Paraian cel supranumit parintele bucuriei dar nu o putem vizita deoarece monahul care o are in grija se afla la Sfintul Munte Athos. Cumparam citeva luminari, le aprindem in locul amenajat in spatele bisericii, mai spunem o rugaciune si parintele Alexandru cel care ne-a condus ne da binecuvintarea sa si ne despartim.

Ne urcam in masina si incep sa schimb impresii cu sotia despre aceste minunate locuri binecuvitate de Dumnezeu. Parintele Alexandru ne indrumase sa mergem si la izvorul Sfintului parinte Arsenie, dar pentru ca afara se intuneca am aminat pentru altadata pentru ca sint sigur ca voi reveni pe aceste locuri.

Au trecut aproape 7 luni de la acest pelerinaj si problemele mele usor, usor s-au rezolvat. Nu vreau sa creada cineva ca daca ai facut asta de acum incolo totul va fi numai lapte si miere, dar pentru mine a fost un nou inceput, am privit lucrurile altfel si cred eu ca am gasit in asta si un pic de intelepciune, am gasit punctul de unde viata este mult mai frumoasa cind esti incarcat cu energie pozitiva si credinta.

Mottoul dupa care ma ghidez de acum in viata este; "Daca crezi in Dumnezeu si el nu exista nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi si el exista ai pierdut totul"

Inchei acest review prin a va invita sa vedeti niste locuri superbe incarcate de istorie si viata monahala, lasati inima sa simta ceea crede ea de cuviinta. Sa fiti iubiti si cel de sus sa va aiba in paza, DOAMNE AJUTA.

---

VIZUALIZĂRI: 10098 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI