1 Mai poznas pe litoralul romanesc

TIPĂREȘTE

GHINIONISTA SAU NU... Va las pe voi sa decideti

In acel an 30 Aprilie a picat intr-o Duminica frumoasa, insorita. Nu era de plaja... dar nici nu tremurau hainele pe noi de frig pe faleza. Cazati la casute... 2 perechi... o masina si drumul spre distractii.

Primul loc vizitat a fost Muzeul Marinei Romane din Mangalia. Foarte frumos... multe arme, tunuri, rachete... chiar si o mitraliera care nu stiam ca avea sa ma loveasca. :) Ne-am pozat ca maimutele in toate pozitiile cu toate armele... mai ales cu acea mitraliera asezata pe un patrat de ciment – cu putin mai mare decat o dala de gresie. Daca va uitati la poze o sa vedeti arma mortala. Si ce mi-am zis eu: „Da ce? ... mitraliera asta nu poate sa traga si dupa avioane? ”... Ba cum sa nu... si ma asez pe iarba... cu mitraliera intre picioare... iau „fraiele” in mana si incerc sa indrept teava spre cer... nu ma multumea nicicum pozitia asa ca incerc sa ma asez mai aproape de ea... trag de manere... si tot trag... eu nu avansam inspre ea... cand de-odata... vad ca vine spre mine o chestie mare kaki care imi umbrise instantaneu rasul... in ultima secunda reusesc sa imi revin din sperietura si trag de maner inspre stanga... norocul meu a fost ca nu m-a strivit... mi-a cazut doar pe picior si m-am ales cu o frumusete de zgarietura si umflatura de vreo 10 de centimetrii... chiar pe tibie si cu o zgarietura mica pe spate – dadusem cu spatele de ciment. Eu mi-am revenit... destul de repede... dar cei din jurul meu nu isi reveneau din soc. Ganditi-va la greutatea mitralierei... patru barbati s-au chinuit sa o ridice. James Bond cum sunt eu... cand am ajuns acasa m-am uitat pe pozele facute inaintea incidentului si am observat ca mitraliera statea doar cu trei sferturi din suport pe postamentul din ciment. Noroc ca acei copii care s-au jucat inainte nu au tras prea tare de ea...

Va inchipuiti ca nu ne-a mai ars de poze... am plecat sa mancam... ca mai apoi sa facem o plimbare pe faleza din Constanta. „Eu am numai 3 picioare... di de-abia ma misc... top top... ” – asa eram eu. Acum schiopatam... acum radeam... acum se uitau urat la mine prietenii mei. Eu ce sa fac? Cu ce sunt vinovata daca acea arma nu era fixata pe acel postament? 

Ajunsi pe faleza... incercand sa uitam de patanie... faceam glume si ne pozam cu tot ce ne iesea in cale... Acvariul... Cazinoul chiar si cu faleza... Stiti ca exista garduri de protectie pe faleza. Jos... cam la 3 metrii... pe toata lungimea si numai 2 metrii inspre mare sunt stabilopozi.

Cu gentuta pe umar... uitasem pe moment ca am avut un accident si am zis ca poate daca fac o poza cu mainile pe gard si cu picioare in aer sunt mai smechera. Ma prind de bara si sar... ”Ia uitati... se vede in poza ca vreau sa ma arunc in mare? ”... „Termina ca poate cazi! ”- mi se sufla din culise. „Ei da... mai incerc o data si gata. Esti pregatita de poza? ” – o intreb pe tipa care manuia aparatul de fotografiat. „1... 2... 3... si... ”... si sus cracii... in acel moment geanta imi cade de pe umar proptindu-se in mana... mana imi aluneca si geanta nu se lasa mai prejos... cu gravitatia nu e de joaca... si pica intre stabilopozii umezi de la valurile ce ii loveau puternic. Si de aceasta data am avut noroc ca a fost numai atat... puteam sa cad si eu... dar... fundul meu mare m-a tras in directia opusa.  Am racnit cat m-au tinut dintii si coardele vocale... si am inceput sa tremur... sa plang isteric. Se stransese lumea ca la circ. Ce mi-au auzit urechile de la al meu iubit - care ma atentionase sa nu mai fac pe Giudi – nu va zic. Dar va spun ca in geanta aveam 2 telefoane – unul personal si unul de munca... un aparat foto... si toate actele si toti banii. O nimica toata!!! Ce sa facem acum? Cum sa cobor acolo? Era foarte periculos. Ne gandeam sa chemam pompierii. Dar baietii au fost mai inspirati si s-au dus la acvariu – la numai 2 minute de locul cu pricina – si l-au chemat pe ingrijitorul de acolo. Vreau sa va spun ca imi batea inima ca nebuna cand l-am vazut pe nenea ca a pus mana pe geanta. La intoarcere si-a atarnat-o de gat pentru a se putea tine de zid si de blocurile de beton jilave. Imi era teama pentru bietul om ca nu cumva sa alunece sa isi rupa oasele printre acele piese de beton. Am mers in pas cu el pana la finish... am luat geanta in mana si mi-am agatat-o de gat. Am multumit omului si l-am intrbat frumos cat face... ”Nu e nevoie... va rog... bine ca v-am ajutat” „Hai domnle’ dar se poate? ! ? !... macar de-o bere... ” – „Bine... de-o bere... ” – spune el sfios. I-am dat de mai multe halbe... initial nu a vrut sa primeasca... dar am insistat si s-a lasat convins. „Sa-ti dea Dumnezeu sanatate nene!!! ”

:)))))))) Am plecat de acolo cu o fata lunga... cu ochii in lacrimi si cu gandul ca mi-a ajuns cate am patit. Prietenul meu ma tinea de mana strans de imi invinetise degetele si nici macar sa ma scarpin nu mai imi slobozea falangele amortite de la stransoare. Am ajus la portul turistic... ”Yupiii... poze cu iahturi”... ”Vezi sa nu! Nu pleci de langa mine... atat mi-ar trebui sa cazi si in apa”. N-am avut sorti de izbanda... ma tinea ca pe un puscarias... Am facut vreo doua poze mai din departare... nici sa ma apropii nu ma lasa.

Am plecat spre casute cu botul pana la genunchi. Nici nu stiam ce sa fac... sa rad... sa plang. Imi faceam zeci de cruci si multumeam Divinitatii ca nu am patit ceva grav.

Ajunsi la cuibusorul de nebunii ne-am pus pe baut si pe jucat mima. Radeam in hohote parca nimic nu s-ar fi intamplat. Uitasem toate evenimentele... sau vroiam cu totii sa ne facem ca am trecut peste tot. Si vine randul meu... Voi cum ati mima o piatra? Va spun cu am mimat-o eu. Le arat prietenilor mei o chestie rotunda... tare... pe care o aruncam... si lovea pe altcineva. Nu ma intelegeau nicicum. Se pare ca bautura se urcase la cap si nu mai aveam cu cine juca. Piatra... o chestie banala de mimat. Gesticulam de ma dureau mainile si nu auzeam nici un raspuns nici macar apropiat. Ma aplec si ma fac ca ridic ceva de jos... o „bila” cam cat palma si o arunc spre cineva... acel cineva – interpretat tot de mine – primeste acel ceva in cap si... cade... la propriu. Din dorinta de a mima cat mai bine... m-am aruncat pe spate... numai ca nu am apreciat distanta pana in peretele camerei si m-am infipt in el cu capul... urmand o cazatura cat se poate de reala dar si tare dureroasa. Nu stiu exact ce tumbe am facut in aer... cert e ca am cazut intr-un fel pe care mi-e greu sa il descriu... bratul indoit lipit de corp cu palma orientata in sus... am plonjat cu cotul in pardoseala si corpul meu a aterizat pe palma care s-a indoit pana la refuz. Podul palmei mi se infipsese in partea exterioara a sanului. Durerile au fost maxime... si rasul pe masura. Fiti siguri ca nu am mai jucat mima si ne-am dus fiecare la culcare sa nu cumva sa mai patesc ceva.

Daca ar fi fost marti ziceam ca au fost 3 ceasuri rele... dar era Duminica...

Acum va las sa admirati pozele... si pana la un nou review... SARBATORI FERICITE!!! Si... UN CRACIUN DE POVESTE!!!

PS: Webmester... a fost un review de sarbatoare... sa ne mai veselim nitel... asa ca te rog sa stergi PMA automat.

---

VIZUALIZĂRI: 1345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI