Calatoria de vis are si ea un sfarsit!

TIPĂREȘTE

Dupa cele 2 zile petrecute urcandu-ne pe munti si coborand prin pesteri, vizitand castele si plimbandu-ne prin orase mari (vezi impresii), am decis sa ne relaxam putin cautand plajele celebre ale coastei de Est.

Drumul de Alghero (vest) spre coasta de Est (San teodoro si Marina di Orosei) nu a fost chiar foarte relaxant, avand in vedere ca inseamna strabaterea unei distante de app 200 km dus si cam tot atat la intors.

Ne-am trezit putin mai devreme si inarmati cu GPS-ul am setat ruta spre primul punct de interes San Teodoro:

Am parcurs astfel ruta cu masina inchiriata: Alghero-S127bis spre Sassari-am continuat pe E840 in directia Olbia. Apoi, am virat la dreapta inainte de a ajunge la Aeroportul Costa Smeralda, pe SS131 dcn spre San Teodoro, iar apoi inca o data la dreapta pana in San Teodoro.

Oraselul San Teodoro l-am gasit foarte pitoresc: garduri late si joase de piatra imprejmuiesc gradini ingrijite cu gazon si flori. Casutele cu un etaj sau maxim doua au la parter taverne mici si cochete sau magazinuri de suveniruri.

Plajele nu sunt mai prejos ca si frumusete: Cea mai intinsa plaja mi s-a parut la Cinta: nisip fin, lata, apa transparenta de un turcoaz ireal. Partea mai putin placuta este ca desi foarte intinsa, poate deveni destul de aglomerata in sezon.

A urmat apoi Cala D’Ambra: acelasi albastru transparent al apei, dar cu mai putina lume si mai micuta, desi chiar langa ea se afla in camping bine amenajat

La mai putin de 5 km spre Sud de Sant Teodoro se afla unul din acele satuce, in care iti doresti sa locuiesti de indata ce te afli pe strazile sale : Lu Miriachedu. Daca in San Teodoro ai parte de vilisoare colorate viu de 1-2 etaje cu terase si magazinele de suveniruri, aici te intampina casute cu 1 singur etaj, toate “retezate” parca la aceeasi inaltime si structura, fara garduri delimitatoare, doar din loc in loc gard viu spre strada. Am regretat ca nu aveam posibilitatea sa stam si noi in zona, dar ne-am consolat cu gandul neavand nicio terasa sau magazin alimentar in zona, ar fi fost mai dificil fara masina. Din satuc, soseaua da spre plaja Plaja dell’isuledda. A trebuit totusi sa parcurgem o distanta de app 500 m pana la plaja propriu zisa, pe un fel de camp cu arbusti pitici (exista un drum de pamant foarte ingust si cu gropi, pe care ne-a fost frica sa conducem masina inchiriata. Ajunsi la mare, am avut senzatia ca am calatorit spre una din insulele tropicale: apa albastra sau turcoaz, blocuri plate de piatra iesind din loc in loc la suprafata marii, marea ca un lighean mai calda cu cateva grade fata de Alghero, nicio adiere de vant dar nici sufocant de cald. Iti poti monta umbreluta in nisipul fin sau poti alege sa iei loc la umbra catorva stanci ce delimiteaza golful spre sud.

Dupa o bine-meritata pauza de balaceala in apa cristalina, ne-am intors pe drum, urmand ruta S131 spre Budoni. Nu am oprit, caci mai aveam destul pana in Orosei, dar am fost atenta la urmatoarele aspecte: imi aminteam de aceasta localitate de pe booking (de pe vremea cand si eu cautam cazare) ca aici preturile erau usor mai mici decat in multe alte locatii. Probabil unul din motive este faptul ca exista foarte putine hoteluri sau pensiuni la foarte mica distanta de plaja. De aceea, fie va luati masina, fie acceptati ideea ca veti merge ceva pe jos. Plaja din Budoni este umbrita spre sosea de un rand de copaci inalti si desi. Nisipul este fin si alb, exista umbrelute pe plaja.

Ne-am continuat calatoria spre Orosei pe SS131 dcn, am trecut de micul oras Posada, apoi Sinicola. Soseaua ne departeaza oarecum de mare, fortandu-ne sa conducem printre munti inalti si impaduriti. Cand drumul intersecteaza SP25, viram brusc spre sud, directia Orosei. Dupa ce parcurgem inca app 15 km, ajugem la plaja Marina di Orosei. Parcarea se face pe drumul spre plaja, lung de sute de metri, aglomerat si plin de alte masini. Dupa ce ramasesem fermecati de frumusetea plajei dell’isuledda, am ramas usor dezamagiti de aceasta ultima plaja: Intr-adevar, lata de app 30m, lunga de cativa km, cu locuri amenajate de umbrelute, nisipul mai gros decat un simplu praf, dar mai fin decat pietricele, nu poti spune ca este urata. Dar... la 5m inainte de intrarea in mare, plaja cu nisip se incluna brusc, de ai senzatia ca te vei pravali in mare. Nici apa, desi curata, nu are acea culoare turcoaz, ci mai degraba albastru inchis, adanca si rece. Chiar atunci cand am ajuns noi pe paja, la mal acosta un vaporas de croaziera, ce intorcea pasagerii din calatoria de o zi pentru vizitarea catorva din plajele din apropiere: cala Gonore, Cala Luna si altele. Intrand in vorba cu unul dintre turistii abia veniti din calatoria pe mare, am aflat ca se fac zilnic astfel de excursii cu plecare din Maria di Orosei de la ora 10:30 cu intoarcere la ora 18, ca se viziteaza o parte din plajele accesibile doar cu barca de o frumusete rara. Dupa o scurta baie in apa racoroasa, am inceput drumul inapoi cu masina spre Alghero.

Am trecut la intoarcere si prin celebrul oras Orgosolo, la app 20km de Nuoro. Orasul nu este celebru pentru vreo constructie antica mareata, ci pentru picturile sale murale, executate recent, incepand secolul xx. Cele aproximativ 150 picturi, executate in stil cubistic sunt risipite pe mai toate strazile orasului, astfel incat, chiar si trecand cu masina, vei putea admira o parte dintre ele. Sunt ilustrate diferite personalitati politice sau mari ganditori impreuna cu citate, scene de razboi, viata campeneasca. Artistul principal, cel care executat cea mai mare parte din picturi este Del Casino. Odata cu trecerea timpului orasul a fost “intregit” si de alte creatii ale altor pictori mai mult sau mai putin cunoscuti, ce si-au lasat semnatura asupra operelor.

Ne-am bucurat ca am reusit macar in trecere sa vedem minunatiile acestui oras, caci in scurt timp s-a innoptat. Drumul a devenit mai greu si datorita oboselii. Am reusit sa ajungem in jurul orei 23 inapoi in Alghero.

Urmatoarea zi am returnat masina: Nu au fost constatate daune, ni s-a returnat copia dupa cartea de credit facuta in caz de accidente si ni s-a urat sa mai venim.

Dupa o zi atat de obositoare ca si cea precedenta, am preferat sa ne petrecem ziua in oras, mancand o inghetata, facand cumparaturi pentru acasa si admirand peisajul de pe Maria Pia.

Cu o zi inainte de data plecarii, am hotarat sa vedem si Bosa, cu atat mai mult cu cat exista autobuz direct din Alghero.

Drumul dureaza app 1h si, dupa experienta avuta, m-am bucurat ca am ales sa facem calatoria cu autobuzul si nu cu masina inchiriata. Autobuzul este aproape gol, seamana mai mult cu un autocar cu scaune capitonate si aer conditionat. Biletul costa 6,5 EUR/pers.

Calatoria incepe din Centrul orasului, autobuzul vireaza brusc pe stradutele inguste, rupand chiar pe alocuri frunzele de palmier crescute spre sosea. Ajungem in curand pe coasta, paralel cu marea pe Strada Provinciale 105. Soseaua sapata de-a lungul coastei impadurite, inalte si stancoase, se afla la cateva zeci de metri deasupra marii, oferind o priveliste cu adevarat spectaculoasa.

Autobuzul ne-a lasat la o distanta de app 1km de Fortareata, punctul de maxim interes al Orasului. Cum fortareata se afla pe un deal inalt, nu ne-a fost greu sa ne dam seama incotro trebuie sa mergem pana dam de primul indicator (de masini) care sa ne ghideze pasii. Am continuat urcusul inca 500 m pe drumul de masini pana la punctul unde incep treptele si teoretic trebuie parcata masina. Intrarea in fortareata costa 2 EUR/ pers si presupune vizitarea incintei -o mare curte interioara cu cateva bancute si pomi salbatici-a micii biserici aflate in interior, a zidului de unde poti vedea toata regiunea. Principalul turn al fortaretei, inalt de app 20m, nu se mai poate vizita, din motive de siguranta. Dupa ce am admirat peisajul de pe zid, am mancat o piersica salbatica din pomul din curte, am coborat spre orasul vechi. Spre deosebire de Castelsardo, unde tot orasul vechi se afla intre zidurile cetatii la inaltime (ca Sighisoara la noi), la Bosa, doar Fortareata este cocotata pe deal. Citind istoria orasului, am inteles ca motivul pentru care casele au fost mutate in vale, a fost faptul ca asa erau mai aparate de invaziile straine, decat daca ar fi ramas sus pe deal.

Oricum, orasul vechi este asemanator cu Alghero: strazile inguste si pietruite, terase si magazinele de suveniruri. Spre deosebire in schimb de Alghero, ce vinde corali, aici am gasit ca si “simbol al orasului” tehnica filigramului in aur si argint.

Cum timpul nu ne permintea sa mai zabovim, am coborat repejor ca sa ajungem la statia de autobuz de unde puteam ajunge la Bosa Marina (la plaja) . Orasul este separat in doua parti de unicul rau navigabil, cu apa dulce din Sardinia, Temo. De aceasta cauza trecerea din orasul vechi la plaja, se poate face doar pe cateva poduri construite.

Plaja din Bosa marina: este cu nisip fin, mai negru si mai putin fin decat in Alghero, dar mai fin decat in Orosei. Din pacate nu am gasit umbra naturala (asa cum este la Maria Pia), dar fiind bine amenajata, poti gasi de inchiriat sezlong si umbreluta. Intrarea in apa este lina, nu exista pietre, ci doar nisip. Fascinant pentru mine a fost faptul ca la unul din capetele plajei se afla inca un turn vechi cilindric, asamanator cu cele vazute in golful Porto Conte.

Pe la ora 17:10 am avut intoarcerea cu autobuzul direct din Bosa Marina pana in Alghero. Pe acest drum, am prins apusul soarelui in mare: nu am cuvinte pentru experienta traita: marea usor in ceata, soarele la asfintit, autobuzul la inaltime pe coasta stancoasa...

Ajunsi in Alghero ne indreptam fara sa ne grabim spre hotel. Maine va trebui sa parasim Sardinia, sa ne intoarcem in Bucurestiul prafuit si cenusiu.

Ne asezam pe plaja aproape pustie din Alghero. Lumina soarelui dispare treptat, culorile se sterg. Noaptea invaluie orasul. Pentru prima data imi vine sa plang si sa strig ca vreau sa mai stau macar o zi.

Ma consolez cu ideea ca la anul... la anul...

---

VIZUALIZĂRI: 8445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI