Vacanta in Grecia si Bulgaria - detalii despre drum

TIPĂREȘTE

Daca in ultimii ani ne-am tot indreptat in concedii spre vest, anul acesta am ales sa o luam spre sud, in ideea unei vacante relaxante, fara prea mult timp pierdut in masina (pe drum), fara alergatura si vizite la zeci de obiective, fara schimbarea patului in fiecare noapte… undeva la mare si la soare. Am hotarat asta inca de anul trecut, asa ca traseul l-am stabilit fara graba si rezervarile le-am facut din timp. Am cautat saptamani de-a randul, noapte de noapte cazarile cele mai bune, am scotocit peste tot, am vizionat zeci si zeci de hoteluri, pensiuni si apartamente, am citit zeci de review-uri in diverse limbi si am zapacit google maps cu cautarile mele. Voiam desigur ceva si frumos si bun si ieftin si … si … si… Si pana la urma am gasit atat in Bulgaria, cat si in Grecia cazarile cele mai potrivite, care sa scoata la iveala cate ceva din farmecul locului, sa fie in acelasi timp confortabile pentru patru persoane, dotate cat mai bine si nu in ultimul rand convenabile ca pret. Cum pentru bugetul familiei noastre “convenabil ca pret” inseamna 20-25 de euro pe noapte n-a fost o cautare usoara, dar a fost placuta si acum, la final de concediu pot spune ca nici una dintre locatiile de cazare alese nu m-a dezamagit, toate s-au prezentat cel putin la fel de bine pe cat reiese din articolele citie pe pe net. Un real success, care va sa zica! :)

Concediul nostru fiind programat abia in primele doua saptamani din septembrie, vara a trecut greu si pentru noi, adultii, dar mai ales pentru copii, asa ca sfarsitul ei ne-a gasit cu rabdarea intinsa la maximm. Astfel, pe 31 august, intr-o duminica, am luat drumul Greciei. Am iesit din tara pe la Vama Veche, iar primul popas l-am facut in jurul pranzului, la Nessebar (cu cazare in seara respective la Ravda, cativa km mai la sud). A doua zi am intrat pe autostrada A1 (Trakia) ce leaga Burgas de Sofia si intr-o ora si jumatate eram in dreptul orasului Stara Zagora, unde am iesit de pe autostrada si am cotit in jos, spre Dimitrovgrad – Haskovo – Kardzaly. Drumul pe autostrada a fost o placere. Iesirile spre diverse localitati (si spre parcarile amenajate pe dreapta) sunt semnalizate din timp, atat in alfabet latin cat si slav, sunt repetitive si vizibile. Numele localitatilor pentru care trebuie sa mentii in continuare autostrada sunt afisate pe panouri de culoare verde, numele celor pentru care e necesar transferul pe un drum national sunt afisate pe panouri albastre, cu sageata spre dreapta alaturi. Pe deasupra autostrazii trec multe poduri – practic intersectii cu drumuri in directie perpendiculara. Un astfel de pod, cu patru bretele “circulare” se afla si in dreptul orasului Stara Zagora si iesirea de pe autostrada se face simplu, trecand pe sub pod si urcand apoi pe breteaua semnalizata cu Haskovo si sageata la dreapta. Dupa o curba de 270 de grade se ajunge deasupra autostrazii, pe pod si se urmeaza drumul national spre sud. Fiind pentru prima data prin aceste locuri mi-a fost teama ca ne vom descurca greu din pricina de drum nesemnalizat corespunzator, sau indicatoare prea greu de descifrat, dar nu a fost cazul, totul e OK. De Dimitrovgrad se trece usor, urmand soseaua, dar inainte de Haskovo e nevoie de un pic de atentie pentru a nu rata centura care ocoleste orasul prin stanga. In Kardzaly, stiind ca e ultimul loc unde ne putem aproviziona cu benzina la bulgari, am oprit la iesirea din oras, intr-o intersectie mare unde din mers am vazut si un punct de schimb valutar si o benzinarie si un Kaufland. Am poposit asadar in parcarea Kauflandului si sotul a mers sa schimbe 50 de Euro in Leva la Exchange-ul ce se vedea mare si galben pe partea opusa a intersectiei. Eu am intrat intre timp in Kaufland. sa vad cum se prezinta si asa cum ma asteptam era cam ca la noi, aceeasi dimensiune a magazinului, aceleasi produse, aceeasi aranjare a acestora, doar preturile mi s-au parut ceva mai mici. La OMV-ul aflat cateva zeci de metri mai incolo era coada mare, o multime de masini cu numere de Romania, desigur. Am intrebat daca mai e si alta benzinarie in zona si ni s-a spus ca da, asa ca am plecat. Urmatoarea benzinarie nu e departe, dar e mai scumpa.

Cu plinul facut, ne-am indreptat spre Makaza, unde urma sa trecem frontiera. Drumul e bun, frumos si lejer desi e zona de munte. Nu sunt curbe ametitoare si nici pante dificile, ceea ce ce pe mine m-a bucurat. Stiind ca la Makaza poate fi coada la vama ne-am gandit la un moment dat sa mergem prin Zlatograd, dar cum n-am nici o bucurie sa o vad pe cea mica galbena si cu punga la gura tot drumul, am zis ca mai bine asteptam la vama daca o fi cazul, decat sa ne invartim pe serpentine. Si da, a fost cazul. Am ajuns in apropiere de Makaza la ora 12 si era coada de vreo doi km. A durat o ora si cateva minute pana ne-a venit randul sa trecem. Am aratat pasapoartele (cea mica nu are inca buletin, asa ca am preferat sa folosim cu totii pasapoartele) si atat. Ni s-a urat drum bun si am plecat in mai putin de 30 de secunde. Si in Grecia drumul se mentine bun, lejer si placut. Deci trecerea pe la Makaza e foarte OK, aproape nu am simtit ca am trecut muntii, doar ca ora pranzului nu e cea mai potrivita… desi septembrie, parea ca toata Romania e in drum spre Grecia :)…

In Komotini se poate urca pe autostrada A2 (Egnatia Odos) care face legatura cu vestul Greciei, trecand prin Salonic, dar noi am preferat sa mergem mai pe malul marii (pe un drum national notat pe harta tot cu nr 2), cu atat mai mult cu cat aveam rezervare pentru noaptea urmatoare pe malul lacului Volvi, pe partea opusa celei cu autostrada.

Inainte de a intra in Kavala soseaua coboara pana la malul apei si n-am mai rezistat peisajului superb si apropierii marii, de care ne era asa de dor, asa ca am cautat din ochi o parcare si am oprit cu toate ca in plan oprirea era programata la Asprovalta, pentru a vedea cu ochii mei statiunea, plaja si apa, ca diversele review-uri pe care le-am citit pe tema asta nu m-au prea lamurit … Dar dupa mai bine de jumatate de zi petrecuta in masina si cu marea sclipind in fata ochilor, pur si simplu nu am mai rezistat! O plaja mica, cu nisip fin si intrare lina in apa se intindea la o aruncatura de bat. Cateva persoane se bucurau de soare rasfirate pe plaja. Intr-o parte se vedeau doua cabine pentru schimbat hainele, in cealalta o taverna isi astepta clientii la mesele umbrite de afara. Doi batranei stateau de vorba la o masa, la umbra, in parcare, in fata a ceva ce parea sa fie un ghiseu. Am mers la ei si am intrebat daca trebuie sa platim vreo taxa pentru a intra pe plaja si ne-au facut semn ca nu. Pana m-am conversat eu cu mosuletii, fetele au si iesit din masina si cu costumele de baie in mana s-au repezit la cabine si de acolo in apa. A fost absolut incantatoare aceasta prima intalnire cu Mediterana cea calda si limpede la portile Kavalei ce se profila pe cer cocotata pe un pinten de deal si cu poala scaldata de mare in fata noastra, nu prea departe. Trecusera 17 ani de cand nu mai fuseseram in Grecia eu si sotul, iar pentru fete era prima data. Toate erau la locul lor, asa cum le stiam si cum le asteptam: soarele dogoritor, cerul albastru, marea si mai albastra, curata si limpede, casele marunte si albe, cu terase umbrite de copertine vargate din panza si decorate cu leandri cu flori roz, gardurile vii de hibiscus, rozmarin si dafin, tavernele mici cu gradini umbroase si mosnegeii linistiti stand la povesti la cate o masa… Acestea imi erau gandurile in timp ce priveam fetele balacindu-se in mare si ma simteam bine, iar mintea mea, pana nu demult agitata de planuri si griji de tot felul, prinse sa se relaxeze… vacanta incepuse si era asa cum o visasem!

Era, sau parea sa fie, pentru ca de data asta aveam sa aflu ca si in Grecia ploua si daca esti “norocos” ploua in fiecare zi, ba chiar si de doua ori pe zi, plus o jumatate de noapte bonus :)

Dar pana sa aflam noi ce norocosi suntem, am pornit mai departe prin arsita catre Kavala si am traversat orasul prin partea lui de jos, pe malul apei. Ceea ce vazuseram noi de pe plaja nu parea sa fie un oras prea mare, dar odata urcat dealul o alta priveliste ni s-a deschis in fata ochilor: Kavala in toata splendoarea ei, in forma de amfiteatru ce imbratiseaza golful din trei parti, o splendoare!

Dupa Kavala am mers tot pe malul marii si am trecut prin cateva localitati micute, dar frumoase si cu aer turistic, intre care am retinut Porto Palio si Nea Peramos. Tare mi-ar fi placut sa oprim si in Asprovalta si Nea Vrasna, insa era tarziu, asa incat am trecut de ele si avand grija sa nu urcam pe autostrada, ci sa urmarim in continuare drumul national Kavala – Salonic: EO2 (Ethnikí̱ Odós 2) sau ONR cum am mai vazut scris pe indicatoare (old national road) am oprit o jumatate de ora mai tarziu in Loutra Volvis, destinatia finala a zilei respective.

A doua zi a fost rezervata pentru Salonic. Am plecat de dimineata si drumul a durat cam o ora, prin Ag. Vasilios, Exohi si Asvestohori, pe o sosea cu multe curbe, printre si peste dealuri.

Pe la ora 4 dupamasa, osteniti de plimbarea prin oras si manati din spate de cateva averse de ploaie am urcat iar in masina si ne – am indreptat cu viteza mare (pe autostrada Salonic – Atena) catre Paralia Skotinis unde aveam sa punem tabara pentru o saptamana intreaga.

Am iesit de pe autostrada la Leptokaria, cu cativa km inainte de Paralia Skotinis si in acelasi timp cu putin inainte de urmatorul punct de plata situat intre Leptokaria si Platamonas. Am platit de doua ori pe aceasta portiune de autostrada, odata 2 Euro si a doua oara 1.4 Euro. Nu la fel stau lucrurile si la intoarcere, cand, daca urci pe autostrada in acelasi loc, deci tot la Leptokaria prinzi 3 puncte de plata, deci 1.8 Euro in plus.

Am facut cunostinta cu apartamentul si cu gazdele noastre pe o ploaie torentiala de toata frumusetea care insa nu ne-a descurajat (nu complet :)) A reusit insa sa faca asta surata ei de peste noapte care a venit insotita de fulgere si trasnete de credeam ca se rupe ceru-n doua. Sincer, nu credeam sa mai vad curand soarele, cel putin nu in saptamana aceea, dar l-am revazut chiar in acea dimineata si apoi in mai toate diminetile, mai précis in 7 din 8. Dar tot in fiecare dimineata o palarie de nori albi se forma pe varfurile muntilor, palarie ce crestea tot mai mult si mai mult, astfel incat la pranz acoperea deja soarele si mai apoi tot cerul, sfarsind spre seara cu cate o ploaie mai mare sau mai mica, ce tinea si peste noapte sau nu. La inceput am fost dezamagiti de vreme, dar ne-am adaptat repede si ne-am bucurat de Grecia cum am putut mai bine: dimineata plaja si mare, dupamasa plimbare prin imprejurimi, iar seara cina fie la o taverna, fie pe terasa apartamentului. Doua zile au facut exceptie, una pe care am petrecut-o in intregime la Meteore si a doua dedicata muntelui Olimp vezi impresii.

Am revazut astfel cu placere Meteora, Platamonas si Nei Pori si am descoperit San Panteleimon, Neos Panteleimonas si Paleios Panteleimonas, Litochoros si Leptokaria. Si nu in ultimul rand Paralia Skotinis, locul unde am fost cazati.

Dupa o saptamana plina de plaja - mare - soare - ploaie - plimbari am pornit catre casa, de data asta pe ruta Salonic – Promahonas – Kulata. Drumul a fost in lucru pe multe portiuni, dar bine semnalizat, astfel incat nu ne-am “balbait” deloc pe traseu si am ajuns in doua ore si jumatate la vama, unde am si trecut imediat. Ne-am indreptat spre Bansko, unde aveam cazare pentru o noapte. Fiind vorba de o zona cunoscuta a lor si o statiune renumita de schi, am fost curioasa s-o vad, fie si vara si doar pentru o jumatate de zi. Nu m-a dezamagit deloc, privelistile sunt foarte frumoase, masivul Pirin cu adevarat impresionant, oraselul placut si curat, iar cazarea a intrecut orice asteptari.

De la Bansko ne-am indreptat spre Veliko Tarnovo, dar nu direct, ci ocolind pe la Sofia, de fapt atingand doar centura de sud a acesteia, care dupa un parcurs destul de lung ne-a scos in drumul catre Varna. “Drum” e doar o forma de exprimare, caci vorbim de o autostrada superba, toata numai tuneluri si viaducte. Asta pana la Yablanitsa, de unde se intra pe drum national, foarte bun de altfel, nimic de reprosat. Pe centura Sofiei am intalnit trei echipaje de politie, dar nu am fost opriti nicaieri. Asa cum s-a mai scris, sunt multe restrictii de viteza in Bulgaria si sunt greu de respectat uneori, caci drumurile sunt bune si libere, se circula bine, nu-ti vine sa reduci mereu viteza ba la 40, ba la 60 de km/h, dar ne-am straduit sa le respectam regulile. Ne-am straduit doar, ca de multe ori am avut si 10 km peste limita de viteza…

Veliko Tarnovo e o dragoste mai veche, l-am mai vazut cu vreo 30 de ani in urma, cu ocazia unei excursii “cu scoala” la Sofia. O singura imagine mi-a ramas de atunci, dar una atat de frumoasa, incat mereu mi-am dorit sa-l revad si intalnirea de anul acesta a fost una pe masura. Am stat doua zile si as mai fi stat, insa era deja vineri, 12 septembrie si pe 15 urma sa inceapa scoala. Am plecat asadar din Veliko Tarnovo vineri dimineata fara a fi avut timp sa vizitam si satul Arbanasi din apropiere, asa ca in loc sa o luam direct spre Ruse am facut um mic ocol in ideea de a-l zari macar din mers, prea auzisem si citisem cum ca ar fi un loc de poveste. Si mi-a placut ata de mult incat i-am induplecat pe ai mei sa ne mai lungim vacanta cu o noapte si o zi... superba zi, din toate punctele de vedere!

A doua zi dimineata am plecat spre casa: Ruse – Giurgiu – Bucuresti – Iasi.

Sfarsit! (de vacanta)

De doua saptamani suntem acasa si inca visez locurile unde am fost si unde am avut parte de o vacanta atat de frumoasa, ceea ce va doresc si voua, tuturor, care, cum si cand va vine randul! :)

---

VIZUALIZĂRI: 6030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI