Insulele Naxos si Santorini - eleganta si frumusete la superlativ (partea a 2-a)

TIPĂREȘTE

Ziua 4:Dupa un iaurt cu fructe si un fresh racoritor de pepene rosu, servit la una din terasele din centru, pornim spre nordul insulei, pe o sosea ce serpuieste zeci de kilometri de-a lungul marii, dar la inaltime. Aici, langa localitatea Apollonas, gasim cea mai mare dintre cele 3 statui Kouros de pe Naxos. Statuia dateaza din jurul sec. 6 i. Hr. si se crede ca il reprezinta pe zeul grec Dionysos. Celelalte 2 statui se afla in apropierea satului Melanes.

Ne continuam drumul pe partea de est a insulei pana ajungem la una din cele mai frumoase plaje pe care le-am vazut pana acum, Psili Ammos. Liniste, nisip fin (dupa cum ii spune si numele), apa limpede cu coborare atat de lina incat te saturi de mers in larg, iar la cativa zeci de metri in spate, din dunele de nisip cresc cedrii inalti. Ramanem aici pana dupa-amiaza, constienti ca o plaja ca asta nu vom mai gasi pana la sfarsitul concediului. La intoarcere trecem prin satele Apiranthos, Filoti si Halki, pitoresti si mai putin turistice. In Apiranthos oprim la taverna "Naturalis", intr-adevar preturi ceva mai mici ca in Chora: 7 euro pastele cu sos de rosii in vas de lut, 9-10 euro pizza. Aici auzim pentru prima data in vacanta graiul romanesc, la una din mesele alaturate. Spre seara urcam la Portara, aflata pe insulita Palatia din interiorul portului. Poarta a fost construita in jurul anilor 500 i. Hr. si trebuia sa fie intrarea in Templul lui Apollo. Acesta insa, nu a fost niciodata terminat. Portara este cea mai celebra atractie a insulei, ea va va intampina in stanga, in momentul intrarii ferryboatului in port. Inspre apus, insa, locul devine destul de aglomerat, asa ca mai bine alegeti o alta perioada a zilei pentru a o vizita.

Ziua 5: Este ziua plecarii spre Santorini. Ne facem bagajele si, nu stiu de ce, dar am curiozitatea sa fac pe internet o simulare de costuri pentru intoarcerea din Santorini spre Pireu (adica peste 5 zile). Biletul din Naxos spre Santorini il cumparasem din port, inca din prima zi pe insula si ne gandeam atunci ca, in momentul in care ajungem pe Santorini, vom lua de acolo biletul spre continent. DAR... Surpriza! Simularea arata ca pentru data introdusa nu mai exista disponibilitate. Nu mai pierdem timpul si mergem la prima agentie care ne iese in cale, cu speranta ca e vreo eroare. Dar nu e nici o eroare. Cu 5 zile inainte de data plecarii, ni se spune ca nu mai exista decat un singur loc pe punte, iar garajul e plin. Din fericire pentru noi, mai exista optiunea unui fel de catamaran, Master Jet se numeste, iar pretul pentru motocicleta este mai mic decat la Blue Star Delos, suficient cat sa compenseze pretul pentru persoane (aici, nefiind locuri pe punte, doar fotolii in interior in genul celor din avion, costurile pentru persoane sunt mai mari). Asa ca rasuflam usurati ca am reusit sa rezolvam problema, nu ca n-am mai sta o zi in Santorini, dar avem deja cazarea rezervata in Atena. Deci, mare atentie la biletele de ferry, chiar cu o saptamana inainte sunt sanse sa nu mai gasiti locuri. Noi suntem norocosi de data asta, dar am impresia ca un transport de masina cu Master Jet e destul de usturator la buzunar.

La ora 12 urcam pe ferryboat cu destinatia Santorini si ramanem pe punte incercand sa absorbim ultimele imagini cu Chora si ale sale casute albe cocotate pe deal, pana cand insula dispare in departare. Au fost 4 zile extraordinare, am vizitat multe locuri noi, plaje, localitati, insule, ne-am bucurat in fiecare secunda de libertate, de viata, de a fi printre oameni minunati, veseli si prietenosi, cum rar ti-e dat sa intalnesti... Dar nu e loc de nostalgii, Santorini ne asteapta.

In jurul orei 14 suntem pe Santorini, in portul Athinios si, dupa o urcare spectaculoasa pe serpentine in ac de par, ajungem la o intersectie ce indica, in stanga, satele de pe caldera: Fira, Firostefani, Imerovigli si Oia, si in dreapta, localitatile aflate in zona plajelor. Noi o luam la stanga (aici imi vine in cap chestia cu vulturii :) si, dupa aproximativ 20 km, suntem in Finikia, in fata pensinii noastre „Galini Oia”. Prima impresie e extraordinara, arhitectura deosebita, gazda foarte primitoare. Ne aseaza la masa, ne da o harta si ne explica tot ce trebuie sa stim despre insula.

Aflam cu uimire ca azi, in jurul orei 21 se petrece ceva deosebit: erupe vulcanul! :) si ca Fira este locul unde trebuie sa fim pentru a admira focul de artificii in toata splendoarea lui. Nu ne vine sa credem ce coincidenta, stiam despre Ifestia (sarbatoarea data in fiecare an in onoarea vulcanului), cautasem in momentul in care facusem rezervarea, in ce data va avea loc, fara succes insa (ulterior am aflat ca este planificata undeva in iulie, iar eu o cautasem in februarie). Tot ce stiam e ca se petrece in luna august si ma gandeam, uitandu-ma la filmuletele de pe youtube, ce norocosi sunt cei care se nimeresc sa fie acolo chiar in ziua respectiva. Si iata-ne pe noi debarcati pe insula, printr-o mare coincidenta, tocmai in ziua festivalului! Numai bine, avem timp sufiect sa despachetam bagajele, sa facem un dus si sa coboram cateva zeci de minute la piscina pensinii, iar in jurul orei 19 plecam spre Fira.

Capitala insulei este frumoasa, dar foarte aglomerata, probabil parte din aglomeratie de datoreaza si Ifestiei. Ne invartim jumatate de ora in cautarea unui loc de parcare (nu vreau sa stiu ce chin e sa vii cu masina aici), apoi ne pierdem pe stradutele intortocheate, printre miile de turisti americani si asiatici toti cu aparatele foto atarnate la gat, in cautarea unui loc bun de unde sa privim spectacolul. Facem si noi cateva poze in fata Catedralei Ortodoxe si a Bisericii Catolice si ne asezam apoi pe zidurile treptelor ce coboara in port, pe unde urca magarusii cu turisti. Ne dam seama ca e un loc cu vedere buna, pentru ca in fata noastra, pe mare, stau pozitionate strategic in asteptarea evenimentului, zeci de barcute si vaporase. Urmeaza un spectacol de artificii incantator deasupra insulei Nea Kameni si un joc de lumini rosii care dau impresia de lava ce curge incet inspre mare. Interesant cu cata seninatate si umor privesc acesti oameni un eveniment ce a marcat in mod tragic istoria insulei, eveniment care, de altfel, se poate repeta oricand.

In fine, sfarsitul serii ne gaseste la restaurantul Anemomilos, aproape de pensiunea noastra, in fata unor spaghete cu fructe de mare si a unui Mythos, iar din partea casei primim cate un paharel de Vinsanto. Cadrul natural superb, masutele albe asezate sub un acoperis de flori de bougainvillea, servire impecabila si preturi foarte bune pentru Oia.

---

VIZUALIZĂRI: 2357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI