Cula Bujorenilor și muzeul în aer liber

TIPĂREȘTE

Bănuiesc că o mare parte din cititorii acestui sait au văzut în ultima perioadă pe posturile tv una din reclamele de promovare turistică a României. În acel clip un bărbat merge printr-un sat într-o căruță având pe fundal o clădire înaltă, de formă pătrată, din piatră brută.

Astăzi vă voi povesti câteva lucruri despre Muzeul Satului Vâlcean și Cula Bujoreanu. La o distanță de circa 180 km de București, parcurgând Autostrada A1 până la Pitești, apoi șoseaua E81 spre Râmnicu Vâlcea ajungem în aproximativ 3 ore la obiectivul menționat mai sus. La ieșirea din municipiul Râmnicu Vâlcea spre Sibiu, prin Defileul Oltului, pe partea stângă observăm o oază de verdeață împânzită cu căsuțe țărănești tradiționale. Indicatoarele ne îndreaptă către o alee laterală unde se află parcarea pietruită și intrarea în acest muzeu etnografic în aer liber.

Am achiziționat biletele de acces, la un preț modic de doar 3 ron (în 2012), și am purces la pas prin satul tradițional românesc, specific zonei vâlcene. Atmosfera autentică de țară te înconjoară cu repeziciune. Eu care am crescut la țară, la bunici, am început să privesc cu nesaț către diversele acareturi gospodărești, unelte și accesorii de lemn, interioare pline de căldură, etc. toate mi-au trezit amintiri plăcute din vremea copilăriei.

Muzeul a fost constituit începând cu anul 1966 în jurul culei Bujoreni, dar a fost deschis publicului abia în 1974 când s-au terminat amenajările. S-a urmărit o reconstituire a unui sat românesc tradițional, total funcțional, cuprinzând pe lângă locuințe și celelalte instituții social-culturale necesare desfășurării vieții de zi cu zi. Într-o zonă foarte pitorească, pe o suprafață de 8 ha, sunt amplasate diverse locuințe și construcții; costișa de deal unde urci la biserica de lemn oferă o privire de ansamblu asupra muzeului.

Clădirea Școlii Primare din sat aflată în apropierea intrării ne îndeamnă la meditație, ne pun pe gânduri în ceea ce privește condițiile de studiu de la începutul secolului al XX-lea. Formată din două săli de clasă, hol și cancelarie – clădirea este un model tipic promovat de ministrul învățământului din acea perioadă, Spiru Haret. Ne așezăm într-o bancă de lemn și privim spre tabla mică și neagră din față, frumos ornamentată. Manualele vechi sunt expuse pe catedră; într-un colț o sobă văruită în alb era sursa de încălzire pe timp de iarnă.

Puțin mai încolo poposim la umbra unui balcon, pe prispa hanului din 1899. Într-un ceardac larg al altei case privim la ingenioasele obiecte ce ajută la confecționarea frânghiilor: roată de tors firele de cânepă, instalația de răsucit sforile de cânepă, cuțite, cârlige, ramă pentru urzit, etc. Altă gospodărie – altă ocupație ori activitate specifică unei zone a județului Vâlcea. O poartă străjuită de doi stâlpi sculptați, ca 2 totemuri indiene, ne atrage atenția. Acoperișuri țuguiate de șindrilă, trepte din piatră, garduri de lemn ori nuiele, pârleazuri, ceardacuri cu stâlpi de susținere sculptați, troițe de lemn amplasate la încrucișări de drumuri, mori de apă, diverse anexe gospodărești – mici dar extrem de funcționale – sunt doar o parte din ceea ce puteți vedea urmând un traseu prin această așezare rurală, muzeu în aer liber. Din vârful dealului domină împrejurimile o bisericuță veche de lemn. Case, mai mici ori mai mari, cu foișor, ceardac ori prispă, beciuri largi, fântâni cu cumpănă constituie tot atâtea puncte de interes.

Muzeul în aer liber de la Bujoreni cuprinde patru sectoare: sectorul de gospodării (aici avem un număr de 42 de locuințe ilustrând diverse ocupații: agricultura, pomicultura, viticultura, creșterea animalelor, diverse meșteșuguri populare), sectorul dedicat instituțiilor social-culturale (școala primară, hanul, scrânciobul de lemn folosit la bâlciuri, biserica), un sector de meșteșuguri și tehnici populare (ateliere de olărit, tâmplărie, prelucrarea părului de capră, atelier de fierărie, cazane de țuică, instalații de uscat fructe și pentru obținerea vinului) și sectorul construcțiilor specializate (troițe, fântâni, stupine, o stână, un conac de vie, etc.) – toate acestea aduse din diverse localități ale județului Vâlcea.

Elementul central al acestui sat-muzeu îl constituie Cula Bujoreanu. Deși puțin cunoscute, aceste monumente de arhitectură se încăpățânează să reziste în câteva regiuni ale țării. Provenind din cuvântul turcesc kule = turn (am văzut astfel de ”turnuri-culă” în Peninsula Bodrum în această vară) aceste locuințe fortificate au avut cu preponderență rol de apărare împotriva incursiunilor cetelor de achingii turci de peste Dunăre ori a bandelor de tâlhari autohtoni. Unele cule au avut și rol de reprezentare, de locuință, fiind dotate și mobilate confortabil – vezi complexul de la Măldărăști (descris într-un review de @Michi).

Cula Bujoreanu a făcut parte din categoria culelor de refugiu, cu rol clar doar de apărare în caz de nevoie. A fost ridicată de boierul Preda Bujoreanu la anul 1812, boierul având conacul și biserica în apropiere pe valea Oltului. La un moment dat construcția ajunge în posesia negustorului vâlcean Matache Temelie.

Din păcate nu am putut vizita interiorul cula fiind încuiată. Totuși ne-am plimbat în jurul turnului din piatră și cărămidă îmbinate cu mortar și am urcat pe scara de acces prevăzută cu acoperiș ce urcă la etajul 1; scara e adăugată ulterior construcției, în timpul unei restaurări. Acoperișul e de draniță. Din documentare am aflat că are o singură încăpere la aproximativ 5 m înălțime. Inițial accesul se făcea direct din camera beciului, printr-o scară interioară. Unica încăpere are o boltă cilindrică, dotată cu un chepeng ce dădea în pod. Era mobilată rudimentar, pentru un refugiu de scurtă durată. Ferestrele exterioare au o arcuire de cărămidă; pe latura de nord e posibil să fi avut acces către o anexă sanitară. Beciul e străpuns de metereze; am observat în interiorul beciului o expoziție fotografică pe panouri.

Culele, monumente deosebite de arhitectură, sunt din păcate pe cale de dispariție. Deja aproape jumătate din puținele exemplare rămase în picioare sunt în stare de degradare avansată. Cele oltenești impresionează prin ceardacul împodobit cu coloane aflat la înălțimea etajului.

Să încercăm să păstrăm ce a mai rămas…

---

VIZUALIZĂRI: 2819 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI