Mănăstirea Bunea - obiectiv istoric și religios dâmbovițean

TIPĂREȘTE

Voi încerca în câteva review-uri să vă dezvălui obiective mai puțin vizitate dar care merită atenția noastră. Chiar dacă multe sunt de factură religioasă, ele ne ajută să descoperim bucăți din istoria noastră românească. De cele mai multe ori îmbinăm turismul la mănăstiri cu peisajele minunate, drumețiile, istoria și religia. La numai 100 km de București se află un obiectiv turistic, dar și religios în aceeași măsură, ce ne poate ocupa în mod plăcut o zi de week-end. Pornind din Capitala țării, București, trecând printr-o fostă capitală, Târgoviște, pe lângă marea centrală de la Doicești, ajungem pe un drum pitoresc în stațiunea Vulcana Băi.

Vulcana Băi, stațiunea regină a apelor iodurate, la un moment dat, a cunoscut epoca sa de glorie la jumătatea sec. XIX – începutul sec. XX. La 1837 izvoarele de ape minerale de la Vulcana sunt menționate în notele de călătorie ale rusului Anatol Demidov. Pe la 1863 izvoarele sulfuroase și iodurate erau cunoscute de medicul orașului Târgoviște, ce le recomanda pentru afecțiuni gastrice, ginecologice și probleme ale aparatului locomotor. Localnicii își transformă locuințele pentru a oferi camere de cazare și construiesc mici cabane de lemn unde amplasează căzi de lemn pentru apa minerală și utilizează bolovani de râu pentru încălzirea instalației astfel create. Apele minerale au fost cercetate și prezentate atât de dr. Alexandru Saabner-Tuduri, cât și de dr. C. I. Istrati (fondatorul școlii românești de chimie). Treptat stațiunea și-a pierdut importanța, iar tentativa din anii 90 de a construi un complex balnear a eșuat.

După ce traversează linia ferată la Doicești șoseaua trece printr-o zonă cu vegetație bogată, influențată de râul Ialomița. Troițe din lemn ori piatră răsar din loc în loc pe marginea drumului. Intrăm în localitatea Vulcana Băi și nu la mare distanță vedem pe un stâlp un mic indicator spre stânga. Parcăm autoturismul pe acea alee și ne pregătim de drumeție. Vom vizita Mănăstirea Bunea.

După câteva case și anexe gospodărești drumeagul de pământ începe să urce. Trecem un pod, mergem ușor printre tăpșane pe care pasc vitele localnicilor. La un moment dat în întâlnim o baltă și un izvor mineral colmatat. Pe dealul de vis a vis se observă complexul religios internațional, numit Centrul Internațional Ecumenic Vulcana-Băi (formată dintr-o sinagogă, o moschee și o biserică ortodoxă), fondat în anul 1991.

Drumeagul continuă sinuos printre pajiști, apoi intră în pădure. E un drum de pământ, accesibil doar cu tractorul ori atv-ul, atunci când nu plouă; iarna aprovizionarea mănăstirii se face doar cu ajutorul măgărușilor. Este vorba de un drum de 3 km, aflat în permanentă urcare. Timpul de parcurgere este de aproximativ 1 ora, depinde câte pauze de odihnă ori de fotografiat efectuăm. În două curbe drumeagul ne solicită un pic mai mult (”La Vizuină” și la ”Buturuga Neagră”, denumiri date de săteni).

Am fost de trei ori la Mănăstirea Bunea, de două ori în anul 2009, atât primăvara, cât și toamna. Drumul prin pădurea de fag este o încântare; liniștea e spartă doar de foșnetul frunzelor mișcate de vânt și de trilurile păsărilor. Primăvara întâlnim floricele specifice; am văzut chiar și un viezure, cred. Toamna covorul ruginiu de frunze încântă privirea, pigmentat de ciuperci divers colorate. În câteva locuri ni se deschide o panoramă deosebită către munții Leaota.

După o oră de drumeție ajungem la poarta de lemn a mănăstirii Bunea. Secularul schit a fost ridicat pe vremea domnitorului Matei Basarab. Biserica veche a fost construită la 1654 de boierul Bunea Grădișteanu. Legendele vorbesc despre fuga boierului din calea turcilor ori a seimenilor răsculați și adăpostul găsit într-o grotă din pădurile Vulcanei. Deoarece a scăpat cu viață a hotărât să ridice aici o mănăstire închinată Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. Grota există și astăzi la circa 100 m de mănăstire, accesul făcându-se pe o scară de lemn.

Biserica veche are dimensiuni reduse și este declarată monument istoric. Lăcașul are formă de navă, cu absidă semicirculară în interior. Pronaosul e acoperit de o boltă, dispusă transversal; pronaosul e despărțit de naos prin doi stâlpi de zidărie, în secțiune octogonală. Trei ferestre înguste iluminează interiorul destul de întunecos. În 1785 i se adaugă un pridvor decorat cu coloane circulare. Pictura originală a fost acoperită tot în 1785 de alta a lui Radu Zugravu sin Mihai. Se pare că la această mănăstire a funcționat chiar o școală de iconari, timp de mai multe decenii.

Treptat schitul se ruinează, la 1913 era părăsit. Pe frescele de pe pereți sunt scrijelite diverse nume, ani, cuvinte ale celor ce se adăposteau în biserica părăsită. Totuși în 1976 se efectuează câteva reparații. Reînființată ca mănăstire de călugări, în 1998, cu sacrificii, se ridică o biserică nouă (cu hramul Sf. Maria Egipteanca și Sf. Pantelimon), un corp de chilii și o clopotniță. Deși dominată de construcțiile noi, micuța biserică atrage prin masivitatea zidurilor, liniștea interiorului, fresca de pe zidul exterior, brâul sub formă de zimți de fierăstrău ce o înconjoară ori turlele îmbrăcate în tablă solzi de pește.

Biserica nouă încă nu era pictată în totalitate; se puteau dona bani pentru pictură. Aici se țin majoritatea slujbelor din mănăstire. Băncuțe și ronduri de flori multicolore înconjoară curtea.

La sărbători mari și duminica sătenii din satele înconjurătoare urcă la mănăstire pentru a participa la slujbe. Călugării sunt ajutați de localnici și la treburile gospodărești. În timpul uneia dintre vizite am prins un sfârșit de slujbă și apoi am fost invitați la masă. Atmosfera caldă atitudinea prietenoasă a celor din jur m-au impresionat.

Dacă vreți să combinați o drumeție la munte cu o vizită la un obiectiv istoric/religios Mănăstirea Bunea este o alegere potrivită.

---

VIZUALIZĂRI: 3134 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI