Dezvirginarea “olinclusivului”

TIPĂREȘTE

Vreţi numai informaţie turistică pură? Vreţi numai detalii de maxim interes turistic nepresărate cu “picanterii” inutile? Bzzzzt!! Wrong review! Căutaţi în altă parte!!! Acesta este un set de impresii marca @ariciu, deci... luaţi tot, sau lăsaţi tot!!

Ok. Concediu de sfârşit de vară 2014. Aveam în plan o ieşire de câteva zile cu şocâţii din dotare şi apoi... nimic. Măi, dar nimic, ştiţi ce-i aia? În mare parte totul s-a “datorat” nesiguranţei până pe ultima sută de metri în ceea ce priveşte numărul exact al zilelor de concediu. Deci eram în plop şi plopu-n aer...

Buuun, prima parte plănuită a concediului era terminată. Fusesem, ne pusesem ca de obicei nervii pe bigudiuri şi urma întoarcerea acasă. Eu visam la măcar câteva zile împreună cu domnul meu pe o plajă pustie, undeva pe la Corbu, Vadu… ştiţi voi, zona aia mai… aerisită, dar nu stabilisem nimic în acest sens. Deşi, în nenumărate rânduri bătusem fel de fel de… şei să priceapă iepe, de fiecare dată mă trezisem cu acelaşi răspuns: “Auzi, tu crezi că eu mai sunt om de cort şi puştăneală? ”, dar speram în adâncul sufletului că dorinţa mea îşi va găsi ecou pe acolo pe undeva...

Şi iată că pe drumul de întoarcere din frumosul nostru Sibiu, soţul meu falnic îmi spuse cu voce de taină: “Ariciule, te rog aranjează să vină să stea cineva cu piticii. Am plănuit o mică escapadă aşa... ca de sfârşit de vară. O să-ţi placă, o să vezi. Mergi pe mâna mea!!! ”…

Pfff… ce mai freamăt, ce mai zbucium. “Când plecăm? ”, am întrebat instantaneu cu un rânjet mefistofelic, în timp ce neuronii mei deja se puseseră în mişcare cu privire la ce măsuri administrative trebuia să iau, având ca unic scop depozitarea infanţilor proprii.

“Păi... mâine! Ca să stăm totuşi măcar trei nopţi. Sâmbătă trebuie să fiu la job…”. Asta chiar era pe nepusă masă. Deşi a fost greu, chiar foarte greu aş putea să subliniez, am reuşit totuşi să rezolv într-un mod onorabil atât vajnicii urmaşi cât şi căţelul familiei. Astfel, în data de 2 septembrie am pornit în necunoscut (eu) împreună cu domnul meu (mai atotştiutor ca mine).

“Ce pun în bagaj? ”, am întrebat sperând la vreun răspuns de genul “…şi sacii de dormit din ladă. ”. “Ce să pui? Haine. Un rând de groase ca să fie şi în rest... ca de concediu de vară, baby…”, veni răspunsul deloc mulţumitor. “Lasă, că poate a luat cortul ăla bun de la tata şi sacii tot de acolo ca să nu mă prind eu”, mi-am susurat singură în gând, încurajându-mă totodată…

În portbagaj dau să trag un ochi… vezi să nu. M-a uşuit urgent la locul meu spunându-mi că n-am eu treabă la bagaje. Aha, deci era clar. Cortul şi sacii de dormit erau acolo! Uraaa!!! Mă urc în maşină şi… la drum. Ieşim direct pe Autostrada Soarelui. Era mai mult decât clar. … "Decât premiant în închisoare/ Mai bine repetent în drum spre mareeeee…" Ah, şi mai avea Vama (pe vremea aia era Vama Veche) o piesă... "Ne vedem joi/ Ne vedem joi…. bla-bla…," dar asta era din alt film fără happy end… :))

Şocul

Se bifurcă autostrada şi... aşteptam... Uraaaa!!! Spre Mamaia, nu spre Eforie! Ştiam eu...

Eheeeee... şi mergem, mergem, văd Savoy-ul pe dreapta. Aha... deci aici e celebrul Savoy. Şi mergem, mergem... spre unde îmi imaginam eu că ar trebui să ajungem.

În depărtare zăresc ceea ce pe vremuri fusese locul meu de suflet, campingul Sabin Tour unde an de an, până prin 2000, îmi petreceam verile într-o distracţie şi atmosferă de nedescris. Mă aşteptam să trecem de el, dar iată că brusc, @le_maitre virează dreapta. Exact în locul unde pe vremuri era intrarea în camping, acum intrarea era... în parcarea Phoenicia Holiday Resort.

"La mulţi ani! Mâine aniversăm căsătoria. Nu te puteam duce în camping şi m-am gândit că ar fi tare, având în vedere cât de din scurt a fost totul, să te răsfeţi şi tu trei nopţi la olinclusiv. Dacă tot blamăm conceptul, hai să vedem de ce... : P".

Reacţie de arici? Sigur vreţi să ştiţi? Păi în primul rând "... mai bine repetent în drum spre maaaaare... " s-a transformat în "…căci un weekend la Mamaia e cât un sezon la Varna/ Fraţii meeeeei... " şi apoi dă-i şi plângi, da plâns din ăla a la Vezuviu (prietenii ştiu...). Păi asta era surpriză? Se dusese naibii plaja mea pustie!!! (ulterior @Kyandra mi-a arătat că nu era chiar pustie, dar pe atunci nu ştiam - vezi impresii) Urma să ne petrecem aniversarea într-un resort cu enşpe mii de camere, cu brăţări de identificare la mâini, cu furnicar pe plajă şi, colac peste pupăză, nu orice resort, ci tocmai acela care se ridicase călcând “în picioare” una dintre cele mai frumoase părţi ale copilăriei şi adolescenţei mele. F**k, mai rău de-atât nici că putea s-o dea în bară!!!

Bine, între noi fie vorba, şi pe faţa lui s-a putut citi preţ de o clipă şocul momentului în care a realizat unde era amplasat exact de fapt acest resort. Pot paria că pentru o clipă şi-a dat palme mentale, dar... s-a eschivat admirabil în cele din urmă...

Recepţia, primirea, brăţările, “turul” complexului

În capătul parcării mari, în faţă pe partea stângă se află Recepţia, unde am ajuns şi noi, eu încă trăgându-mi nasul, suspinând şi nedorind să-mi scot ochelarii de soare de la ochi. Deh, fiţe de olinclusivistă... Spre surprinderea nostră camera era gata deşi ajunsesem cu vreo două ore mai devreme. Am pus asta şi pe seama faptului că, fiind deja septembrie, sezonul se terminase iar complexul nu părea ocupat decât în proporţie de vreo 70% cel mult. După formalităţile de rigoare, am fost predaţi unei domnişoare care urma să ne facă turul chipurile complet şi să ne conducă în cameră. Urma să ne întoarcem după ora 16.00 pentru a ni se pune brăţările (logic, eu eram în al nouălea cer... de când mă ştiu îmi doream să pot şi eu o astfel de brăţară de identificare la mână, doar e la modă...).

***

Detalii tehnice:

Resortul Phoenicia Holiday are un număr de 420 spaţii de cazare, dispuse în mai multe blocuri cu denumiri simpatice – Jad, Rubin, Coral, Safir, Smarald, Topaz şi Opal. Astfel:

-226 apartamente cu 2 camere

-114 apartamente cu 3-4 camere

-80 de studiouri.

Apartamentele superioare cu 2 camere se găsesc în corpurile Jad şi Opal, au vedere la mare, includ acces la parcare separată pe bază de cartonaş şi acces într-unul dintre foişoarele de pe plajă. În Jad am stat noi.

Apartamentele superioare cu 3 camere se găsesc la etajul 8 al clădirilor Topaz, Smarald, Safir, Coral şi Rubin.

Prezentare generală complex/facilităţi

- 7 “blocuri” cu spaţii de cazare (cu lift exterior dar în care se moare de cald, lipsind un sistem de ventilaţie. Noroc că nu stai mult în el...)

- o parcare cu aproximativ 400 de locuri, probabil insuficientă în plin sezon şi grad de ocupare maxim

- un teatru de vară, situat chiar vis-a-vis de Recepţie

- 4 restaurante: Kasttane (cel în care se servesc mesele tip olinclusiviste), Babel – specific libanez, Sarago – specific italian (ambele lângă vecinul PHR – Phoenicia Luxury) şi restaurantul-fast food Barr Barr, în apropierea intrării în parcarea PHR. Plus Terasa Orientală, unde se desfăşoară tot felul de concursuri de-a lungul zilei, respectiv programe de divertisment.

- baruri: pe plajă şi în incinta complexului, de aici se pot lua băuturile răcoritoare/alcoolice de către cei cu pachet AI dar şi de către oricine, contra-cost.

- la categoria altele, la grămadă: sală de fitness, zonă de jocuri tip fussball, biliard, darts şi altele (denumită Games Center), centru SPA, farmacie, magazinaşe cu tot felul de briz-briz-uri şi cosmetice, accesorii plajă, chestiuţe gonflabile pentru pitici.

- spaţii de relaxare exterioare: fotolii tip “ou”, balansoare, foişoare (pe spaţiul dintre corpurile de cazare), un „Parc al Îndrăgostiţilor” cu foişoare private, în apropierea piscinei de la Phoenicia Luxury (frumos iluminat noaptea);

- loc de joacă cu nisip pentru copii, pe drumul spre plajă, cu leagăne, tobogane (am văzut şi unul maaare, gonflabil, strâns din cauza vântoaselor), apoi la parterul corpului Jad un Club Copii cu zonă pentru desenat cât îi ţine talentul şi o sală de cinema – aici pot fi lăsaţi în grija unei angajate PHR);

- baza sportivă: terenuri de fotbal, baschet, tenis, chiar lângă intrarea în complex.

- partea de relaţii clienţi: o Recepţie şi un Birou Relaţii Clienţi (în apropiere de restaurant Kasttane).

***

Credeţi că toate acestea le-am aflat de la domnişoara (amabilă dealtfel...) ? Nooooo, ea ne-a arătat repede pe scurt ce şi cum stânga-dreapta pe unde treceam şi... cam atât. Norocul nostru cu pliantele din cameră de unde am aflat tot.

Dar trecând peste acest aspect şi revenind puţin la interacţiunea cu personalul...

Am avut de a face destul de puţin cu el... sau poate prea mult faţă de ce ne doream noi. La Recepţie, domnişoara de la check-in, amabilă, dar... dădea semne clare că dacă o scoţi din ale ei (adică ce trebuie să spună), e posibil să aibă ceva probleme... Am apreciat însă zâmbetul afişat în permanenţă şi de către ea şi de către colegele ei. Bine, mai puţin situaţia în care am fost nevoiţi să mergem într-o zi tot la Recepţie pentru a rezolva o problemă cu nişte canale care, teoretic, se prindeau dar practic... sufletul, şi am dat de altă demoazelă care, în momentul în care @le_maitre i-a spus despre ce e vorba şi-a dat ochii peste cap într-un mod care pe mine m-a făcut să mă întorc pe călcâie şi să mă îndrept spre uşă instantaneu. Dar... fuse şi se duse...

Jim Carrey (adică tipul de la cablu) care a venit să vadă despre ce e vorba cu canalele respective habar nu avea de unde s-o apuce, a butonat puţin, a ridicat din umeri, a trântit-o pe aia cu “probabil e de la ei” şi dus a fost, iar camerista… nu era niciodată de găsit pe etaj. Mă rog… una peste alta, noroc că nu am avut prea multă nevoie de nimeni şi de nimic.

Tot în cadrul turului complexului mai trebuie menţionat că peste tot există afişe cu regulile… începând cu recepţia, zonele publice de la parterul corpurilor de cazare, zonele publice exterioare şi terminând cu pliantele pe care le-am găsit în cameră. În toate aceste zone se găsesc şi afişe cu programul de activităţi distractive pentru ziua în curs. De asemenea, postul TV intern prezintă în ‘loop’ o grămadă de info utile nou-venitului care habar n-are care sunt facilităţile, ce e inclus în pachetul său, care sunt regulile resortului, orele de program de masă sau alte chestii importante. Noi ne-am uitat ceva vreme la tv pentru a prinde mai repede anumite lucruri dar şi pentru că era ceva nou. Cine spune “nu ştiam aia sau ailaltă”… c’moooon… înseamnă că nu a acordat atenţie afişelor...

Câteva exemple de afişe-înştiinţări:

-brăţările trebuie purtate pe toată durata sejurului.

-programul restaurantului Kasttane, pentru olinclusiv este: mic dejun 07-10, prânz 12:30-15:00, cină 19:30-21:30 – totul în regim buffet suedez.

-este interzisă, pentru siguranţa clienţilor, părăsirea cu alimente a restaurantului Kasttane deoarece acestea se pot altera (acest afiş este maaaare la ieşirea din restaurant).

-accesul la piscine este interzis după orele 22:00. Copiii nu trebuie lăsaţi nesupravegheaţi lângă piscine.

-este interzisă folosirea prosoapelor din cameră pentru plajă/piscine. Pe baza unui cupon se pot ridica prosoape de la un Centru situat la parterul „blocului” Opal. Dacă prosoapele astea se pierd sau se deteriorează se plătesc 100 lei, info scrisă pe spatele cuponului.

Altă regulă este absolut clară şi specificată la recepţie dacă nu ştiai: cazarea se face începând cu ora 16, pentru AI se intră cu cină şi sejurul se termină cu prânz. Predarea camerei se face până la ora 13, fiind recomandat ca înainte cu o oră să chemi camerista de pe etaj pentru a inspecta inventarul camerei. Apoi, predai cheia, poţi lăsa bagajele într-un spaţiu lângă recepţie şi te poţi duce la masă. După aceea predai brăţara şi… gata!

Camera noastră cu vedere la mare

Trei nopţi am stat la Phoenicia Holiday, timp în care, din cauza vremii şi… a şampaniei, am stat destul de mult în cameră… de fapt în apartamentul cu două camere pe care îl aveam rezervat. Încă de la intrare, m-a frapat dimensiunea acestuia. Maaaaare, moamăăă, clar mai mare decât cortul la care mă gândeam eu. Abia atunci mi-a mai trecut supărarea cu privire la “surprize-surprize”…

Apartamentul era compus dintr-un living cu bucătărie, hol, baie, terasă pe colţ cu vedere spre plajă şi spre parcarea mare / bloc Phoenicia Luxury, geam cu jaluzea între baie şi dormitor, plus un fotoliu genial ergonomic şi bâţâitor (vezi foto).

Dotări: tv cu ecran de 80 cm, AC în ambele camere destul de silenţios, funcţional şi pe cald şi pe rece, o canapea mare tip colţar, acces wireless care a mers bine, un seif mic în dormitor, pat dublu comod, masă de călcat, baia - cadă cu sistem de bulburuci, şampoane-gel de duş de la Dove - uscător de păr, bucătarie utilată aproape ca acasă dar n-am mai stat să gătesc (veselă, pahare, tacâmuri, microunde, filtru de cafea, plită electrică, frigider maaare); apoi un uscător de rufe, un suport de pantofi şi o masă cu scaune în balcon.

Peste tot destul de curat, excepţie făcând geamurile de la balcon prin care, închise fiind, nu prea puteai zări marea, deşi teoretic ar fi trebuit să poţi…

Ce am observat în baie, şi a fost destul de deranjant, a fost cada. Nu e vorba că nu era curată, căci era, problema e că era puţin… înfundată. Astfel încât dacă voiai să faci un amărât de duş, te trezeai rapid cu apa mai sus de glezne.

Într-o zi, am zis că dacă tot sistemul te îmbia la cadă, păi atunci să “facem cadă”. Aha… da, poţi, dar fără “bulburuci”, că nu merg. Eheeee…. Bine, aici a fost şi vina noastră, că nu am semnalat neregulile. Dar numai ideea de a coborî pentru a lua contact cu personalul, ne-a făcut să dăm înapoi şi să concluzionăm că putem şi cu duş cu apa la glezne şi cadă fără “bulburuci”. Aşa că… nu am dreptul să mă plâng de asta… :))

În rest... curăţenie s-a făcut zilnic, prosoapele şi lenjeria au fost schimbate în a treia zi. Aici am avut un mic “diferend” cu jumătatea-mi, care a spus că prosoapele au fost schimbate şi a doua zi. Eeee, mie nu mi s-a părut, dar… asta e mai puţin important.

Noi am avut pachetul AI. superior, asta însemna că pe lângă facilităţile de la AI mai beneficiam de acces la piscina Phoenicia Luxury şi de foişor pe plajă. Din cauza vremii, din păcate, nu s-au concretizat nici una, nici cealaltă, dar noi le-am avut... : P

În ceea ce priveşte inventarul obiectelor aflate în cameră, scrie foarte clar că “ce se sparge, se plăteşte”, în termeni populari. Aşa că, atenţie la asta indiferent de pachetul achiziţionat!!!

Sistemul de masă

Ok, vorbim de all-inclusive, ca să nu existe dubii. Nu zicem “AI” sau “olinclusiv” ca să nu lăsăm loc de interpretări...

În cadrul complexului, singurul restaurant pentru AI este Kasttane. Programul acestuia este: mic dejun 07:00-10:00, prânz 12:30-15:00, cină 19:30-21:30 – totul în regim bufet suedez.

Acuma… probabil că nu sunt cea mai în măsură să comentez, având în vedere că am reuşit să iau micul dejun doar într-o singură zi că în rest... cine se trezea la ora aia? Dar…

Nu ştiu pe la alte “case” cum e că v-am spus că a fost prima dată pentru noi la acest… concept. Ideea de bază este, citind şi alte review-uri plus ceva comentarii pe booking, că oamenii nu e normali, maică. Păi ce Doamne iartă-mă să poţi să vrei mai mult din punct de vedere al mâncării??? Plecasem chitiţi că dacă ceva ni se pare în neregulă să mâncăm în altă parte. Nu a fost cazul însă... chiar deloc!!! Şi asta o spune o persoană care este extrem de sensibilă la tot ceea ce ţine de nutreţuri, vorba lui @Alex_Macedo. Nu mănânc mult, dar îmi place să mănânc bine. Nu cantitativ, ci calitativ. Eh, aici nu am simţit niciodată imboldul să vreau să mă duc la masă în altă parte. Am avut o singură maaaare problemă: “Eu ce naiba să-mi aleg azi??? ”.

Deşi micul dejun l-am cam sărit, din ce am văzut în singura zi în care am fost, nu cred că ar putea exista o persoană care să fie cu adevărat nemulţumită. Pe lângă o grămadă de soiuri de mezeluri şi brânzeturi mai erau ouă (fierte sau prăjite), zacuscă, vinete, humus, mămăligă, smântână, salate, măsline, legume proaspete, lapte, cereale, cafea (o cafea delicioasă), ceai, sucuri plus vreo 3 sau 4 tipuri de pâine, ori chifle, ori feliată. Pe bune… cât şi ce altceva poţi mânca la micul dejun???

Dacă la micul dejun informaţiile nu sunt foarte detaliate, altfel stau lucrurile la prânz şi cină.

Prânzul, care se servea începând cu ora 12.30, mie una mi s-a părut bătaie de joc. Şi nu bătaie de joc a resortului faţă de turist, ci invers. Păi fiţi atenţi…

Tot timpul erau patru feluri de ciorbă/supă: de legume, de pui, de fasole cu ciolan, borş de peşte, de văcuţă, cu găluşti, etc. (numai ciorbă de burtă n-am prins). Am mâncat în fiecare zi din alta încercând ciorba de fasole, aia de văcuţă şi borşul de peşte. Nu a existat una să nu-mi placă. Am văzut oameni care îşi umpleau castroanele cu vârf de le vărsau până ajungeau cu ele la masă, apoi mâncau jumate şi treceau la felul doi din care iarăşi mâncau jumate şi treceau la felul trei… şi tot aşa (de-asta vorbeam de bătaia de joc de mai sus). Luau ospătarii farfuriile încărcate de la masă pentru că turiştii îşi puseseră muuult mai mult de cât puteau mânca. De ce? Ei ştiu...

La “felul doi”, cum s-ar spune… păi să-mi fie cu iertare. Nici 14 zile să fi stat şi tot nu puteam mânca din toate, mai ales că se schimba meniul în fiecare zi. Pe lângă felurile principale, clasice, care erau în număr de vreo… şase-şapte, erau vreo opt feluri de garnituri (cartofi ţărăneşti, prăjiţi, piure, orez, legume la grătar, sote, etc) plus… mămăligă cu afumătură, miel, specialităţi din bucătăria chinezească şi specialităţi din bucătăria arabă, am văzut într-o zi şi mici, am văzut şi vreo 2-3 feluri de paste cu diverse sosuri şi carne. Cât poţi să ceri mai mult?

Salatele erau doar vreo 10, care mai de care mai arătoase, dar… aici am sesizat o problemă. Spre deosebire de zona de mâncare gătită şi zona de pâineturi, aici, ca şi la cină în zona de desert, am văzut muşte. Nu multe (bine, nici nu era cald afară), dar erau şi asta ne-a făcut să evităm pe cât posibil salatele.

Desertul la prânz se serveşte într-un pavilion separat, lângă Terasa Orientală. Aveau atât prăjiturile clasice cu cremă şi gelatină cât şi cele cu specific libanez (gen kashta, etc). În plus, mai era şi îngheţată. Poţi mai mult de atât? Noi am preferat să gustăm din cele arăbeşti, deoarece cele cu cremă oricum nu ne “fac cu ochiul”. Îngheţată nu pentru că era şi aşa frig afară.

Cina începea la ora 19.00. şi consta în mâncare gen fel principal de prânz (a nu se înţelege că erau aceleaşi) şi câteva feluri de prăjituri. Iar am văzut şi aici farfurii umplute ochi care rămâneau pe jumătate. Eu înţeleg că poate omul vrea să guste mai multe feluri, dar nimic nu-l opreşte să îşi pună câte o linguriţă din fiecare, nu o porţie din fiecare. Oricum nu poate termina atât. Dar pe principiul… “dacă tot am plătit, hai să facem pagubă”, este explicabilă situaţia.

Înainte să închei cu “mâncarea”, trebuie să mai spun că pâinicile lor sunt fantastice. Tot timpul erau calde, se făceau acolo, pe loc, şi chiar am exagerat cu consumul acestora. Eu mâncam una întreagă la o masă, iar domnul meu… a scăpat şi el de câteva ori la butoane, chiar dacă a scos acest produs din dietă acum ceva vreme. Hmmm… Să mă urc pe cântar? Să nu mă urc... ? : P

Am citit pe booking la un moment dat un comentariu negativ în legătură cu enterocolite, vărsături, etc. Eu am mâncat numai mâncăruri gătite, din alea cu sos, dacă era ceva aş fi pus-o la modul urât. Nu am avut nimic, dar absolut nimic. Am auzit într-una din zile câteva cârcoteli la o masă, şi imediat m-am uitat la meniul aflat în faţa celui care vocifera. Păi când combini ciorba de fasole cu mămăligă cu brânză, smântână şi afumătură, îţi pui şi nişte ardei iuţi muraţi şi stingi cu bere, cum naiba să nu te doară burta???

Deci, fraţilor, de orice se poate cârcoti în resortul ăsta, dar nu de mâncare, vă rog!!!

Programul de divertisment era în fiecare seară. În prima parte pentru copii, iar în a doua... varietăţi şi şlagăre, fără prea mare importanţă pentru partea piticească a unei familii. În fiecare seară aveau invitaţi câteva nume ale scenei româneşti, dar... eu nu mă pricep la din astea. De unii de la “Vocea României” parcă, nici nu auzisem. I-am reţinut doar pe Anca Ţurcaşiu (că mi-a zis @le_maitre în cameră că ea era, că eu nu mă uitasem să văd cine cântă) şi Nelu Ploieşteanu.

Am văzut că făceau diverse concursuri cu publicul unde ofereau ca premiu o noapte de cazare în plus. Prezentatorii mi s-au părut slăbuţi, glume de... duzină, dar mă rog, asta e chestie de gust... :)

Una peste alta, e interesant poate pentru cineva care merge acolo să se distreze. Noi ne dusesem la odihnă. Drept pentru care, în prima seară m-am panicat maxim din cauza muzicii care se auzea fooooarte tare până la noi în cameră cu geamurile închise, dar, spre marea noastră bucurie, la ora 23.00 volumul a fost considerabil redus, aşa că nu ne-a mai deranjat nimic. Oricum nu cred că dormea nimeni la ora aia...

Scârţâielile din sistemul de servire a mesei: Nu-s multe, dar există...

Pe lângă muştele pomenite anterior, am avut o mare problemă cu sucurile. Adică domnul meu, nu eu... Aproape toate de la AI erau tip TEC cu un gust chimic execrabil. Nu pot să spun că mi-a părut rău, pentru că astfel a trecut şi el “pe apă”, ceea ce într-un fel a fost mai bine. La barul de la plajă, aceleaşi băuturi de dozator ne-au făcut să renunţăm la a mai consuma ceva de acolo. Diferenţa a fost că la bar se serveau şi acidulate. Dezamăgesc în continuare băutorii de bere, această licoare netestând-o deloc. Aveam prea multă şampanie în cameră ca să le amestecăm… :))) De fapt, nu a fost loc de niciun alt fel de băutură alcoolică.

Altă problemă au fost paharele. Orice suc (chiar şi fresh-ul de portocale preparat pe loc) nu aveai în ce să-l pui decât în pahare din acelea albe subţiri de unică folosinţă. Ferească Ăl de Sus să vrei să ţii mai zdravăn paharul în mână, că fix pe haine ajungea conţinutul. Asta mi s-a părut muuult sub nivelul unui resort care se respectă. Păcat de celelalte lucruri pozitive. Paharele alea însă… mi-au creat mari probleme…

În ceea ce priveşte masa, aş mai avea de lămurit un aspect. N-oi fi fost eu la AI până acum, dar am mai fost la hoteluri de 4 stele, mai ales în afara ţării. Nicăieri nu era permisă părăsirea incintei de luat masa cu produse de acolo. Peste tot scria clar “Este interzis... ” (în diferite limbi). Aici Phoenicia a greşit, părerea mea. Diplomaţia e bună, dacă ai cu cine s-o faci…

La ei la ieşirea din restaurant nu scrie doar “Este interzisă părăsirea... bla-bla... ” ci “Este interzisă, pentru siguranţa clienţilor, părăsirea cu alimente a restaurantului Kasttane deoarece acestea se pot altera”. Eheeeeee, mare greşeală! Şi astfel... oamenii... îşi asumă riscul şi... apar probleme... :))) V-aţi prins voi!!

Ideal pentru copii

Aşa cum am văzut eu lucrurile în complex, copiii pot avea o vacanţă totală aici, făcând o grămadă de lucruri plăcute. Există bărcuţe, maşinuţe, centru de desenat şi chiar şi un mini-cinematograf unde rulează desene animate. Am întrebat stânga-dreapta acolo şi mi s-a spus că există personal care se ocupă de copii pe perioada când aceştia sunt acolo.

În funcţie de vreme se organizează pentru piticanii diverse activităţi fie indoor, fie outdoor, adică pe plajă sau la piscina pentru copii. Programul acestora este afişat zilnic în mai multe locuri din complex, chiar şi la uşa liftului, astfel încât este imposibil de ratat.

Tot pentru familiile cu copii, bebeluşi de data aceasta, există foişoare drăguţe cu masă şi canapele, fiecare din acestea fiind prevăzut cu un pătuţ din acelea de bebeluşi, unde brotacul poate sta în siguranţă în timp ce părinţii se relaxează la umbră.

Ce-ar mai fi de menţionat este faptul că există în restaurantul Kasttane o secţiune specială de preparare mâncare pentru bebeluşi, cu blender şi toate cele. Deci… chiar nu vă faceţi probleme. Copilul dumneavoastră are ce mânca şi are şi unde sta, deoarece există scaune din acelea de masă pentru copii.

Tot pentru cei mici este amenajat şi un loc de joacă cu nisip, din acela gen parc, la ieşirea din complex spre plajă. Tobogane, leagăne, balansoare, ba chiar am văzut şi un tobogan din acela gonflabil uriaş. De asemenea, şi pe plajă, în prima linie a mării, sunt amenajate locuri de joacă pentru copii cu tobogane şi piscine gonflabile.

Pentru cei care sunt în perioada… ante-copii (cât şi pentru cei în faza de post-copii aflaţi în perioade reumatice), există Parcul Îndrăgostiţilor situat în spatele terenului de tenis. E format dintr-o serie de pavilioane, fiecare purtând numele câte unui cuplu celebru. Astfel avem pavilionul “Tristan şi Isolda”, ”Romeo şi Julieta”, ”Eminescu şi Veronica Micle”, etc. Fiecare pavilion e colorat în altă culoare, are masă şi canapeluţe de ratan. E… drăguţ, dar cam “tras de păr”... părerea mea. Bine, poate am depăşit eu faza în care pic pe spate la orice kitsch., dar dacă stau eu bine să mă gândesc, nu... niciodată n-am agreat genul ăsta de amenajări. Colac peste pupăză, exact lângă parcul acesta romantic, se aflau tot felul de maşinuţe stricate pentru copii, schele şi alte fierătanii care nu aveau ce să caute la vedere. Părea cum că s-au strâns sculele după sezon şi se închide resortul.

În loc de încheiere

Păi facilităţile resortului le-am enumerat în prima parte, dar am uitat să spun de wi-fi şi de piscine. Aşa că le voi trece aici.

Wi-fi am avut super peste tot. Este neparolat şi te conectezi la cea mai apropiată reţea, de exemplu: Phoenicia Jad, în corpul Jad, Phoenicia Opal, în corpul Opal, etc. Inclusiv pe plajă, în primul rând de şezlonguri am avut semnal de la Phoenicia Beach Bar. Deci aici, sora mea internaută (a se citi @MCM), poate veni fără grijă. Are cum să... respire... :)))

În ceea ce priveşte chestiile alea cu apă, există piscine pentru toate gusturile şi nebunelile. Sunt şi pentru copii (din acelea mici cu tobogane) şi pentru adulţi, există şi piscină încălzită, şi piscină acoperită… pe scurt, tot ce-şi poate dori un piscinar. Din păcate vremea nu i-a permis piscinarului familiei să vadă exact despre ce e vorba aşa că... rămâne pe data viitoare...

Hmmm... data viitoare... da, aţi citit bine.

Deşi am avut parte de ceva nemulţumiri pe tot parcursul mini-sejurului nostru, deşi nu suntem fani ai conceptului de all inclusive, în mod sigur iau în calcul o revenire anul care vine, de data asta cu piticii din dotare. De ce? Foarte simplu... Pentru noi poate e mai dificil de înghiţit deoarece suntem nişte persoane active care urăsc să stea mai multe zile într-un singur loc fără să facă nimic, dar pentru copiii noştri, cred că va fi de poveste.

Totuşi, pentru copii - pentru copii... dar mai mult de 3-4 nopţi nu aş putea face faţă acestui regim AI. Pur şi simplu simt că nu e de mine, nu mă reprezintă. Distractiv este faptul că încă din a treia zi mă gândeam: “Mamă, cum naiba pierd eu timpul aici? Păi câte aş fi făcut în mod normal până acum!!! ”. Asta nemaipunând la socoteală brăţara aia enervantă care mi-a mâncat sufletul şi de care trăgeam ca s-o dau jos de fiecare dată când voiam să intru la duş.

Vom face tot posibilul, când vom mai ajunge, să limităm cât se poate contactul cu personalul resortului, nu vom mânca salate, nu-l vom mai chema pe Jim Carrey să ne repare televizorul, nu vom încerca să privim marea prin geam şi vom avea maaaare grijă la paharele din plastic. Cu toate astea, ştiu că piticii se vor distra maxim, aşa că… DA, merită!

---

VIZUALIZĂRI: 6145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI