De jur imprejurul Lacului Garda

TIPĂREȘTE

Dupa citeva zile minunate petrecute in Peschiera del Garda si in Parcul de distractii Gardaland a venit vremea sa ne mutam mai sus, tot pe malul Lacului Garda, in Riva del Garda, locul de unde urma sa exploram zona. Extrem de putine informatii in limba romana am gasit pe internet despre lagul Garda astfel ca pot spune ca am ales locatiile mai mult dupa imagini. Riva parea locul in care ma putea relaxa dupa zilele zbuciumate din Gardaland. Si nu m-am inselat. Nici asupra hotelului ales si nici asupra statiunii.

Din Peschiera am luat autobuzul 183 pina in Garda, iar acolo am urcat in autobuzul 184. Am avut un singur bilet cumparat de la centrul info din Peschiera care a costat 6,8 euro. Biletele se pot cumpara pentru orice ruta si de la sofer si ele trebuie perforate in compostorul de linga sofer. Pliante cu orarul autobuzelor se gasesc peste tot: in aeroport, in Verona, la orice hotel din jurul lacului sau in porturi. Datorita faptului ca circulatia in statiunii este ingreunata de numarul turistilor bezmetici dar si a puhoiului de masini care se fataie de colo colo (adevarat, era si luna august!), de cele mai multe ori autobuzele au intarziere. Insa daca nu va grabiti (si cine se grabeste in vacanta?!), puteti fi siguri ca ele o sa apara la un moment dat. Am vorbit despre intirziera autobuzelor in special pentru cei care vor sa ajunga la aeroport la o ora anume. De exemplu din Riva, pentru a ajunge in Verona, trebuie schimbat autobuzul tot in Garda. Daca primul are intarziere, al doilea autobuz nu il va astepta si astfel veti pierde 30-45 de minute. Asa ca daca depindeti de o ora anume este bine sa va luati un avans de timp. Si daca tot vorbesc de autobuze tin sa spun ca soferii cunosc germane si engleza (chiar daca nu foarte bine) si sunt extreme de calmi si atenti cu calatorii. Ii puteti intreba absolut orice legat de calatoria voastra sau chiar le puteti spune unde vreti sa mergeti si ei va vor atentiona unde sa coborati. In plus, in autobuz, sunt tabele electronice care afiseaza cu precizie urmatoarea statie. Uneori ma enervam eu cand turisti carora li se dadea mura in gura tot nu intelegeau unde sa schimbe autobuzul. Dar soferii nu se enervau niciodata!

Ei bine, odata cazati am iesit pentru a cauta un loc in care sa ne potolim foamea inainte de a ne incepe plimbarea pe stradutele pietruite din centrul statiunii. Si chiar ma intrebam cind am sa intalnesc primul roman uimit fiind de cit de multi vazusem ca lucreaza in Peschiera. Dupa doar 2-3 minute am si gasit un restaurant cochetel care ne-a facut cu ochiul. O doamna foarte dichisita, trecuta demult de prima tinerete, o italianca autentica, ne-a adus meniul si ne-am dat seama imediat ca este restaurantul ei si nu ar renunta in nici o zi sa nu-si intimpine personal clientii. Dupa cateva vorbe politicoase ne-a trimis un flacau sa ne aduca niste bruschete din partea casei si bauturile comandate. “Buna ziua! Bine ati venit! ” am auzit intr-o romana impecabila. Intilnisem primul roman la doar 10 minute de cind iesisem din hotel. Si in Riva sunt multi conationali care lucreaza si ma intreb cine naiba mai munceste in Italia daca la fiecare terasa intalnesti cate un roman?!

Ca sa nu vorbesc prea mult despre istoria fiecarui loc am sa incerc de la inceput sa punctez cateva data din istoria lacului Garda. In anul 300 i. Hr. Lacul Garda devine parte a Imperiului Roman. In sec. al V-lea d. Hr., atunci cand Imperiu Roman a cazut, in aceasta zona s-au stabilit lombarzii. Asta pina in sec. al VIII-lea cand acestia sunt infrinti de catre Imparatul Carol cel Mare. In sec. al IX-lea – al X-lea lombarzii au preluat din nou zona. Intre 1260 și 1387 familia Scaligeri sau Della Scala va conduce teritoriile Lacului Garda si ale Veronei. Au urmat venetienii, spaniolii si austriecii pina cind, dupa Batalia de la Solferino din 1859, Italia este unificata sub regele Vittorio Emanuele II. In Batalia de la Solferino armatele conduse de catre Napoleon al III-lea si de catre Victor Emmanuel al II-lea s-au aliat si au reusit sa invinga armata austriaca condusa de Imparatul Franz Joseph I. In urma atitor invinsi si invingatori au ramas astazi zeci de atractii ce, pe linga clima si frumusetea naturala alocului, m-au atras si pe mine alaturi de milioanele de turisti care ajung aici anual.

Familia Scaligeri sau Della Scala si-a lasat amprenta peste tot in zona, stapinind tinuturile ca Lorzi ai Veronei intre anii 1261-1387. Culmea ironiei (la TV in orice accident, intamplare fericita, etc. trebuie sa existe un roman), ultimul succesor al unei ramuri a acestei familii se trage din romani - ro.wikipedia.org/wiki/Del ... _%28Bucovina%29

Riva del Garda este o statiune asezata intre muntele Rocchetta si muntele Baldoare si are aproximativ 16000 de locuitori (nu stiu daca sunt numarati si romanii), fiind al doilea oras ca marime de pe malul lacului Garda. Prima cladire ca importanta din Riva este probabil Rocca, o fortificatie construita in sec. al XII-lea catre familia Scaligeri si modificata la forma actual de catre habzburgi. Astazi Rocca adaposteste Muzeul Orasului in care se pot vedea cateva descoperiri arheologice, o sectiune dedicata stiintelor naturii si fotografii ale orasului in diverse perioade. Imediat cum ai ajuns in Piazza Tre Novembre te va intimpina Torre Apponale, un turn de 35 m construit in sec. al XIII-lea pentru a proteja orasul si care era legat de Rocca printr-un pasaj subteran. Am fost curios sa vad belvederea oferita de la inaltimea turnului si am platit 2 euro (copiii gratuit) pentru a urca 165 de trepte. Panorama este draguta insa recunosc ca ma asteptam la mai mult. Alte edificii care merita toata atentia sunt Pretorio Palazzo construit in 1375, Palazzo del Provveditore (Palatul guvernatorului) construit intre anii 1472 si 1485, dar si portile orasului: Porta San Marco construita de venetieni in sec. al XI-lea si Porta San Michele construita in sec. al XIII-le. Chiesa dell'Inviolata, considerata printre cele mai frumoase biserici baroce din zona, mi-a placut in mod deosebit mai ales datorita domului. La Bastionul pe care il veti vedea construit pe muntele Rocchetta, deasupra statiunii, se poate ajunge dupa o plimbare de jumatate de ora pe jos. Acolo o sa gasiti pe linga o belvedere frumoasa un muzeu si un restaurant – cam asta este tot ce a mai ramas din bastionul canstruit la inceputul sec. al XVI-lea de catre venetieni si distrus in anul 1703 de trupele franceze condus de generalul Vendome. De la Bastion se poate urca pe un drum mai abrupt catre Biserica Santa Barbara care se vede si ea din orice loc al orasului Riva si care a fost construita de localnici in anul 1935. Nu erau sfatuiti sa urce cei neinitiati si fara conditie fizica sau echipament adecvat asa ca nu m-am incumetat nici eu multumindu-ma sa o admir de jos, mai ales seara cand este luminata. Si daca aveti chef de plimbare puteti merge cca 3 km pina la Cascada Varone. Eu nu am avut timp sa o vizitez insa este una dintre marile atractii ale zonei vizitata si de scriitorul Thomas Mann care a scris despre ea in cartea sa “Muntele vrajit”. Cine doreste sa mearga la cascada din Riva poate lua si autobuzul nr. 2.

Chiar daca am stat patru nopti in Riva nu am avut prea mult timp la dispozitie sa vad si imprejurimile. De la receptia hotelului am primit un ghid (o adevarata carte) cu ceea ce puteam vizita in zona. Insa am preferat sa ma concentrez pe statiunile din jurul lacului si sa las pentru alta data (sau, cine stie?! , pentru niciodata) frumusetile ascunse printre munti. Riva este mai mare decat va va parea la prima vedere. In afara celor cateva stradute pline de magazine de firma sau chinezesti si de terasa o sa descoperiti usor, usor si un club de noapte (pentru cei interesati) si un bar modern deschis zilnic intre 15.33 si 02.06 (ce orar, nu?) si fosta gara in care acum nu mai ajunge nici un tren dar mai ales zona de promenade, cea mai iubita parte a orasului de catre ciclisti sau cei care fac jogging. Un parc foarte verde si curat, locul in care, datorita vremii ploioase in marea majoritate a timpului dar si a timpului scurt, am reusit sa fac plaja o singura zi. Zona de plaja mi s-a parut una dintre cele mai frumoase de pe malurile lacului si este si un motiv probabil pentru care Riva este una dintre statiunile cele mai cautate. Probabil pentru anumiti turisti Sirmione, Lazise sau Melcesine sunt mai atragatoare. Mi-au placut si mie insa linistea, plaja si peisajul din Riva sunt greu de egalat.

Prima dimineata in Riva, dupa un somn bun intr-un pat confortabil, a inceput destul de prost. Ploua cu galeata! Neobisnuit pentru aceasta perioada a anului. Am intirziat ceva vreme la micul dejun tot sperind sa inceteze ploaia. De iesit soarele nu mai aveam nici o speranta. Lacul era in ceata de abia vedeam micul port din dreapta hotelului. Pe la ora 9.30 am hotarit ca trebuie sa ma intorc in camera, sa-mi iau pelerine de ploaie, sa-mi cumpar apoi si o umbrela de 5 euro (daca nu de unica folosinta, sigur de unica vacanta – dar folositoare) si sa plec sa vizitez ceea ce imi propusesem. Am mers in port si cu toate ca vazusem din prima zi ca preturile biletelor pentru vapoare sunt destul de piperate, pentru ca tocmai pleca unul catre Limone, m-am urcat in el. 5 euro un drum de cca 15 minute. Pina in Limone o singura oprire in Torbole.

Torbole sul Garda se afla in stanga statiunii Riva si este un satuc foarte pitoresc, cautat in special de iubitorii de windsurf-ing. Dupa ce Goethe a vizitat Torbole si l-a laudat in scrierile sale, multi artisti au inceput sa caute acest loc linistit. Astazi se poate vizita aici casa in care a locuit Goethe. Din informatiile adunate nu trebuie ratat satul Nago, aflat la o distanta mica de Torbole. Eu nu am ajuns dar stiam de acasa ca acolo as fi gasit ruinele Castelului Penede mentionat pentru prima data in anul 1210 si o priveliste superba asupra zonei. Eu m-am plimbat un pic prin port insa vantul, atat de laudat de Goethe, m-a facut sa plec rapid catre Limone sul Gadra –unul dintre cele pitoresti locuri de pe malul lacului. Chiar daca atat locul cat si numele te duc cu gandul la lamaie, “Limone” vine de la cuvantul latin “limen” care inseamna frontiera. Multi ani a fost un sat izolat de pescari la care se ajungea fie pe poteci greu accesibile de munte, fie pe apa. Odata cu deschidrerea drumului ce inconjoara lacul Garda (Gardesana Occidentale – cu peste 20 de tunele cu lungimi intre 18 m si 3186 m), satul a devenit accesibil turistilor care vin aici chiar si in vacantele de iarna (in special nemtii). Turismul se pare ca nu a adus pagube micutului sat. Coborit in port am fost fascinate de locul acela de la poalele muntilor si am pornit pe stradutele inguste catre locul in care ma trimitea un indicator: „La Limonaia del Castèl”. „la limonaia” sunt niste sere ciudate in care se cultiva citrice inca de la inceputul sec. al XVII-lea. Cind le-am vazut de la distanta am crezut ca sunt niste ruine. Sunt de fapt niste stalpi de ciment care folosesc la sustinerea crengilor pline de fructe dar si pentru a ajuta la acoperirea serelor pe timp de iarna. In decursul timpului multe dintre sere au fost abandonate insa trei dintre ele su fost readuse la frumusetea de alta data: in Torri del Benaco, in „Limonaia del Pra dela fam” din Tignale si aici, in Limone. Aceasta ferma a fost readusa la viata si deschisa publicului din august 2004. Intrarea costa 2 euro si este o placere sa te plimbi printre lamai, portocali, mandarini sau grapefruit. Nu mai vorbesc despre privelistea catre lac!

Un alt lucru prin care micutul sat a devenit celebru s-a intamplat intre anii 1974-1975, atunci cand s-a descoperit in sangele locuitorilor din Limone proteina"longevitatii” – Apolipoproteina A-1 Milano (dupa numele orasului in care s-a descoperit). Proteina elimina grasimile din artere si reduce nivelul colesterolului in sange protejind persoana impotriva arterosclerozei si atacului de cord. Datorita alimentatiei sanatoase (bogate in peste, ulei de masline si citrice) si a climatul favorabil si unic (Limone este de fapt cel mai nordic locul unde se pot cultiva citrice), locuitorii micului sat trec adesea peste varsa de 80 de ani. Mda! Chiar mi-ar place sa traiesc o luna pe an in Limone.

Fascinat de locul vizitat am sarit in primul vapor si am plecat catre Malcesine, una dintre statiunile mult laudate din jurul lacului. Si pe buna dreptate. Bilet vapor Riva-Malcesine 9,8 euro, Limone – Malcesine 6,5 euro. Malcesine, orasul cu o istorie zbuciumata, pastreaza in oricare parte a lui urmele celor care au stapinit tinutul de-a lungul timpului. Dupa cateva fotografii in port si o plmbare pe stradutele din centru evident ca am plecat catre Castello Scaligero di Malcesine – Castelul familiei della Scala. De fapt castelul a fost construit cu mult inainte a de intra in proprietatea acestora de catre Lombarzi (undeva la inceputul primului mileniu). Alberto della Scala a intrat in posesia castelului in anul 1277 pe care l-a restaurant si care a ramas familiei sale pina in anul 1387. A fost ocupat apoi pe rind de catre venetieni, francezi si austrieci, acestia din urma fiind cei care au efectuat lucrari inportante de consolidare in interiorul castelului si care l-au locuit pina in anul 1866.

Taxa de intrare este de 6 euro, iar orarul pe timp de vara este 9:30 - 19:30. Odata intrat am dat de “Casermetta”, acum Muzeul de Istorie Naturala din Garda si Monte Baldo -“Gradina Europei”- in care nu am ramas prea mult, grabit fiind sa urc catre turn dar si de un botez care venea cu tot alaiul din spate si pentru care felicitarile, masa si dansul urmau sa se petreaca in aceasta locatie. Am intrat in “Polveriera”, o camera (mult spus muzeu) dedicate lui Goethe care a vizitat orasul in anul 1786 si care a si fost arestat in timpul acelei vizite fiind acuzat ca spioneaza structura castelului gasindu-se asupra sa o schita desenata. In "Residenza Scaligera" am gasit mai multe informatii si fotografii cu pestii din lacul Garda. In drum spre turn am mai gasit "Sala Congressi" care gazduieste expozitii de arta. Turnul masoara 31 m si cine doreste poate urca pina in virful sau. Dar se deschid destul de multe unghiuri de belvedere de oriunde (motiv pentru care chiar am fost suparat ca am facut aceasta vizita intr-o zi ploioasa). Dar cel mai mare motiv de suparare a fost atunci cand mi-am dat seama ca din cauza vremii nu are nici un rost sa urc cu telecabina pe Monte Baldo. Asa ca am ratat poate cea mai tare atractie a lacului Garda – o telecabina care, in timpul urcarii, se si roteste. Cu siguranta cei care vor vizita Garda si vor avea nororc de vreme pot gasi toate informatiile pe net (www.funiviedelbaldo. it) sau la fata locului. Tin sa amintesc doar ca la intrarea in Castello Scaligero aveam posibilitatea sa fac o economie cumparind un bilet combinat castel-telecabina (21 de euro in loc de 26).

Si pentru ca nu ma puteam desprinde de stradutele pietruite, mi-am continuat vizita in oras fara a ma grabi catre alte statiuni. Am mai descoperit si vechiul port, mult mai linistit decit cel nou si la fel de pitoresc, dar si Palazzo dei Capitani – un palat construit de familia della Scala si intrat in posesia venetienilor in anul 1618 care l-au renovat in stilul specific si au facut aici sediul conducatorilor venetieni, Capitani del Lago. Palatul se poate vizita insa eu am trecut mai departe pe linga el curios sa vad zona de plaja. Draguta, cu pietris. Palazzo dei Capitani se afla foarte aproape de port, linga o casa mai mica, rosie. Este imposibil de ratat mai ales daca ajungi in Malcesine pe apa.

Cine vrea sa vada cel mai mic rau din lume (Aril) trebuie sa intrebe cum ajunge in Cassone, la 4 km de Malcesine.

Am renuntat sa imi continui drumul cu vaporul datorita preturilor (Malcesine – Garda 12 euro) asa ca m-am indreptat catre statia de autobuz (Malcesine – Garda 3,4 euro) pentru a ajunge in Torre del Benaco unde nu am stat decit pentru a vedea Palzzo del Consiglio della Gardesana si castelul…evident al familiei Scaligero cu “la limonaia” sa, devenit acum Muzeul Entnografie. Am crezut initial ca pot ajunge pe jos in Garda insa mi-am dat repede seama ca trebuie sa astept urmatorul autobuz. Si daca tot ajunsesem acolo m-am afundat si pe stradutele ce duc catre lac intr-o plimbare in care mi-am dat seama ca oriunde te-ai opri pe malul lacului este imposibil sa nu gasesti ceva pitorec. Nu ocoliti Torre del Benaco pentru ca este o staiune mica dar mult mai linistita si la fel de pitoreasca ca si celelalte!

In cateva minute am ajuns cu autobuzul in Garda, una dintre statiunile mari si cea care da si numele lacului (acesta s-a numit "Benacus"). Ostrogotii au construit in sec. al V-lea ”Rocca”, o fortificatie care a intrat mai tarziu sub control venetian si a devenit sediul administrativ al zonei. Si-a pierdut valoarea strategica si a fost abandonata incepind cu sec. al XII-lea. Influentele venetienilor sunt vizibile si astazi in tot centrul orasului. Legata de “Rocca” este si povestea Reginei Adelaida (931-999), fiica lui Rudolf al II-lea, regele Burgundiei. Datorita aliantelor politice, aceasta a fost casatorita la varsta de 16 ani cu Lotharius al II-lea, rege al Italiei. Dupa 3 ani Berengarius al II-lea, marchiz de Ivrea, porunceste ca Lotharius al II-lea sa fie otravit pentru a inlesni casatoria fiului sau Adalbert cu Adelaida, casatorie ce i-ar fi adus lui Adalbert titlul de rege. Datorita refuzului ei, Adelaida este intemnitata in fortareata “Rocca” si supusa unui trtatament inuman. Un pescar si un calugar au reusit sa o elibereze si sa o duca in Castelul de la Canossa de unde aceasta i-a cerut ajutorul Regelul Germaniei, Otto I. Otto a ajuns in Italia, l-a invins pe Berengarius al II-lea si l-a trimis in exi, iar in noaptea de Craciun a anului 951 Adelaide si Otto s-au casatorit. Belvederea fermecatoare si aceasta poveste atrag sute de turisti catre Rocca, pe o poteca ce poate parea dificila. Chiar daca ajungi aici pentru o ora, orasul o sa te fascineze prin atmosfera sa medieval. Daca ai mai mult timp la dispozitiepoti vizita cateva dintre atractii:

- Palazzo dei Capitano (Palatul Capitanului) este un palat gotic de pe malul lacului, iar piateta din fata a fost construita peste ceea ce candva era portul orasului. Acesta a fost resedinta capitaniei lacului desemnata de catre Republica Venetia.

- Palazzo Fregoso care in anii 1500 a apartinut familiei Fregoso devenind unul dintre cele mai importante palate frecventate in special de intelectuali. Printre acestia se afla si Matteo Bandello care, alaturi de Boccaccio, a fost unul dintre povestitorii de seama ai Renasterii. Palatul Fregoso atrage turistii si datorita faptului stiut ca William Shakespeare s-a inspirit din scrierile lui Bandello. Astfel s-a ajuns la ideea ca Fregoso este de fapt locul de nastere al capodoperei “Romeo si Julieta”, copiata dupa o nuvela scrisa de Bandello in anul 1554.

-Vila Albertini care m-a atras de cum am ajuns in port si spre care m-am grabit de la inceput sa o vizitez. Din pacate gardurile inalte nu m-au lasat sa o admir, iar poarta era incuiata. Nu stiu daca se poate vizita deoarece nu am gasit informatii la fata locului. Vila a fost construita in a doua jumatate a sec. al XVI-lea de familia Becelli din Verona. Una dintre atractiile sale este imensul parc care se intinde peste deal si in care se gasesc mai multe turnuri, temple, fantani si cascade. Contele Degli Albertini a cumparat vila in sec. al XVIII-lea. Mai este stiu faptul ca Regele Carlo Alberto a stat in aceasta vila cateva zile in timpul Primul Razboi de Independenta.

Din Garda se poate ajunge si in Punta San Virgilio, o incredibila oaza de relaxare cu o plaja foarte cautata. Punta San Vigilio este un promontoriu inconjurat de chiparosi si dominat de vile intime printre care si Vila Guarienti, o splendid constructie renascentista ce nu se poate vizita si care se vede mult mai bine de pe apa. Se pare ca multe personalitati si-au petrecut vacanta in acest loc, lucru care nu m-a mirat.

Daca va apropiati de Garda pe apa trebuie sa cautati cu privirea cea mai frumoasa vila construita pe malurile lacului - Vila Canossa – celebra atat pentru gradinile sale englezesti dar mai ales pentru ca acesta a fost locul in care Alessandra di Rudini a trait o vreme. Dupa ce a ramas vaduva la varsta de 23 ani, Alessandra a inceput o relatie cu poetul Gabriele D'Annunzio cunoscut si ca un mare “gagicar”. Vila de pe malul lacului Garda era unul dintre locurile lor secrete. Odata aflata povestea de dragoste dintre cei doi, tatal Alessandrei a desmostenit-o. Nu mult dupa aceea, Alessandra a fost parasita de poet si s-a retras la vila Canossa de unde a corespondat cu Gabriele D'Annunzio prin intermediul scrisorilor (scrisori vandute in anul 2011 la o licitateie). Alessandra di Rudini a fost judecata aspru de catre societate in prima parte a vietii ei datorita faptului ca a fost o femeie ce nu s-a inscris in normele vremii: calarea, avea un amant, calatorea singura, folosea un pistol si o pusca de vanatoare, conducea automobile si citea carti interzise. Dupa toate astea, Alessandra, la varsta de 35 de ani, s-a calugarit si a murit intr-o manastire din Franta. Vila nu se poate vizita.

Prima zi de vizite s-a incheiat cu o cina servita in portul orasului Garda. Chiar daca vremea nu fusese prielnica si ratasem cateva atractii, mi-am dat seama ca lacul nu ofera doar ceea ce se afla pe malurile sale ci si ceea ce se afla in muntii ce-l inconjoara si oricat de lunga mi-ar fi fost vacanta mi-ar fi imposibil sa vad tot. Asa ca m-am relaxat, m-am bucurat de mancare si de un vin bun si am renuntat chiar sa ma mai gandesc la ce facusem in acea zi. Imi era de ajuns ca ma aflu acolo, in acel loc, ca privesc portul si valurile mici ale lacului Garda. M-am intors in Riva, acolo unde am fost cazat, destul de tarziu si am fost incantat sa vad ca orasul nu dormea.

In cea de-a doua zi am preferat sa luam un vapor care facea opriri in fiecare port si care avea sa ne lase in cele 9 ore doar pentru aproape 2 ore pe uscat, in Sirmione. Costul turului 27.4 euro adult/ 15.6 euro copil. Vaporul este nou si are o sala din care poti admira peisajul pe niste geamuri mari si curate. Chiar daca nici a doua zi vremea nu a tinut prea mult cu noi, am preferat sa ies pe terasa cu scaune in cea mai mare parte a timpului. Pe vapor exista si un bar cu preturi rezonabile.

Dupa ce am trecut de Torbole, Limone si Malcesine pe care le vazusem deja in prima zi, a urmat Asenza, Brenzone, Castelleto, Gargnano, Maderno, Fasano, Gargone, Salo, Portese, Manerba si in sfarsit Sirmione – o fasie de pamint pe care probabil orice turist care ajunge pe malul lacului Garda o viziteaza.

De cum am coborit in port, tinind cont ca timpul ne presa, ne-am indreptat spre Castelul Scaliger care domina centrul vechi al orasului. Aceasta fortificatie inconjurata de apa a fost construita la sfarsitul sec. al XII-lea ca parte a unei retele de aparare din jurul Veronei. Castelul a fost extins si cind s-a aflat sub controlul venetienilor insa in momentul in care a fost construita o alta fortificatie in Peschiera acesta a inceput sa isi piarda din importanta si a fost folosit ca si depozit. Castelul se poate vizita insa nu am avut timpul necesar si am preferat sa hoinarim pe strazi, nu inainte insa de a arunca un ochi si catre plaja care nici aici nu era la fel de frumoasa ca cea din Riva.

Stiam dinainte de a ajunge in oras de Grotta lui Catullo insa, rept, timpul a fost prea scurt. Am tinut insa mortis sa vad Villa Meneghini , casa in care prin anii ’50 Maria Callas venea sa se odihneasca. Aceasta vila se mai numeste si Palazzo Maria Callas si se afla in Piazza Carducci, adica in centrul orasului. Cladirea, care a fost construita in sec. al XVIII-lea, este un loc in care se tin astazi expozitii, conferinte si alte evenimente majore.

Maria Callas a venit din America in Verona pe 27 iunie 1947. Il intilnise la New York pe Giovanni Zenatello, directorul artistic al Arenei din Verona, care se afla in Statele Unite in cautarea unor noi cantareti de opera. Maria Callas a locuit intr-o casa modesta din Verona, devenita astazi un elegant hotel. Seara merge sa cineze la restaurantul Pedavena din Piata Bra ce se afla situat la primul etaj al unei clădiri elegante care acum este un restaurant cu autoservire. Aici l-a intilnit pe Giovanni Battista Meneghini, un industrias bogat din Verona entuziasmat de opera, care imediat s-a oferit sa ii devina agent. In luna august Callas canta pe Arena din Verona, are critici bune dar nu si un mare succes. Va canta in multe alte orase italiene insa faima ei vine abia in anul 1949 cind este numita sa o inlocuiasca pe Margherita Carosio intr-unul dintre spectacolele de pe Arena din Verona. Deja in anul 1950 urca pe scena Operei Scala din Milano si de aici inainte cunoasteti povestea carierei sale. Poate nu stiti insa ca Maria Callas s-a casatorit cu Giovanni Battista Meneghini in Chiesa dei Filippini din Verona. Meneghini detinea o vila in Zevio, la 18 km de Verona, vila in care Callas si-a petrecut timpul liber citiva ani, atunci cand nu era plecata in turnee. Insa in perioada verii Maria Callas si sotul ei alegeau sa petreaca o saptamana de vacanta in vila lui din Sirmione. Ultima oara cand Callas a fost in Sirmione a fost in vara anului 1952. Localnicii inca isi mai amintesc momentul in care ea s-a oprit pentru a servi o bautura la “Caffe Grand Italia”. In anul 1959 Callas l-a cunoscut pe Aristotle Onassis si si-a parasit atat sotul cat si locurile dragi ei. Nu s-a mai intors niciodata in Sirmione dar se pare ca intotdeauna s-a gandit cu nostalgie la Lacul Garda. Doar cu cateva zile inainte sa moara, Maria Callas i-a spus unui prieten apropiat: “Am tanji dupa Sirmione". Cine nu ar tanji?

Am preferat sa renunt la alte vizite, sa imi iau o inghetata care cantarea probabil jumatate de kg si sa ma las purtat prin micutul centru al orasului. Iesise soarele! In sfarsit! Din pacate timpul nostru se scursese si m-am suit din nou pe puntea vaporului intinzind o mina imaginara pentru a mingaia fiecare orasel care trecea prin fata ochilor mei. Italia este incredibil de frumoasa si Lacul Garda o confirma!

Vazusem cam ce imi propusesem (in afara de Lazise) si imi doream sa ma odihnesc dupa cateva zile in Gardaland si cateva zile de alergat prin statiunile lacului Garda. Asa ca m-am culcat spunind o rugaciune in gand, iar Dumnezeul meu m-a ascultat. M-am trezit si afara deja soarele stralucea! O zi mininata pentru plaja. O zi in care sa uit ca mai am de vazut Lazise, Salo, Desenzano si chiar si cascada Varone sau Bastionul care erau mult mai aproape. Cu traseele autobuzelor si cu hartiile scrise de acasa in rucsac am lenevit o zi intreaga pe plaja din Riva ascultind in casti muzica italiana. Am reusit sa fac de mai multe ori baie in lacul Garda in ciuda temperaturii scazute a apei.

A fost ultima zi la Garda. Urma sa ne incheiem vacanta in Verona. Facusem acest plan tocmai pentru a nu pleca cu regrete. Insa in drumul cu autobuzul catre Verona tot ma urmarea o urma de regret vazind cum imi trec prin fata ochilor Torbole, Malcesine, Brenzone, Pai, Torri del Benaco, Punta San Vilagio, Garda…

Vacanta mea la lacul Garda se terminase insa candva, in viata asta, am sa ma intorc fie numai pentru a vizita Lazise. Sunt multe atractiile pe care le-am ratat. Nu-mi pare rau pentru ca a fost o vacant reusita tinind cont de timpul alocat. Nu-mi pare rau ca am ales Garda. Nu-mi pare rau ca m-am pierdut vreme de 4 zile pe strazile pe care cindva veneau invingatorii si plecau invinsii!

---

VIZUALIZĂRI: 21987 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI