23 august 1944, prin ochii unui copil de zece ani.
TIPĂREȘTE23 august 1944 a prins întreaga mea familie în comuna Ulmi, jud. Dâmboviţa situată la câţiva kilometri de Târgovişte.
Tata era medicul diviziei 2 Care Luptă care se bătuse în Rusia la Cotul Donului şi venise decimată. Ce mai rămăsese ca şi combatanţi valizi din această divizie s-au retras în punctul strategic Ulmi, loc împădurit în care puteau fi ascunse tancurile.
Cum perioada era de acalmie totală şi se conta pe o lună-două până ce urgia rusească va ajunge acolo, ofiţerii şi-au adus familiile, scapandu-le de bombardamentele americane din Bucureşti. Locuiam în două camere rechiziţionate în casa unui învăţător din comună cu copiii cărora ne împrietenisem, o fetiţă având zece ani ca şi mine. Mama mai dădea soţiei învăţătorului zahăr şi câte o conservă-două dela popotă, aşa că relaţiile erau foarte bune.
Ofiţerii şi soldaţii nu prea aveau de lucru. Cei din urmă şi-au adus aminte că vin de la ţară, au vopsit pomii cu var să nu facă omizi, au trasat alei mărginite cu cioburi de piatră şi au făcut vreo două sperietori ca de ciori, cică să-i alunge pe americani. Nevestele de ofiţeri făceau cu schimbul la popotă şi-şi arătau arta culinară. Pe când mama era în bucătărie am chemat-o afară că mă muşcase o viespe.
Chiar în acel moment o bombă a dărâmat clădirea dar mama era afară la mine şi a scăpat. În sat, la câteva case de noi erau refugiate două basarabence frumoase la care era un du-te vino de ofiţeri. Mama ne-a interzis să vorbim cu ele şi la un moment dat tata a spus “ le-a executat”. Aveam 10 ani, n-am înţeles sensul cuvântului.
Seară de seară, americanii bombardau rafinăriile din bazinul Ploieştiului. Bombele văzute din depărtare curgeau din avioane ca mărgelele desprinse dintr-un şirag de flăcări. În fiecare seară familiile ofiţerilor eram încărcate în Gaz-uri şi duse la marginea pădurii în caz că divizia va fi bombardată să avem unde ne ascunde.
Atunci am văzut o scenă care alături de Mioriţa de care am aflat mai târziu la şcoală, defineşte fatalismul poprului român. Pe mijlocul drumului un ţăran cânta de jale şi îşi mâna carul care avea agăţat un felinar luminos. Putea fi ţintă sigură. Din grupul nostru s-a desprins un adolescent care i-a strigat să stingă lumina “‘S-apoi? ”. Devenind matură, m-au urmărit ani buni aceste cuvinte care cuprind o întreagă filozofie cu care poate a rezistat acest popor.
Într-o seară pe la nouă după ce se terminase emisiunea în limba română a unui post străin la care noi copiii nu aveam voie să ascultăm, la radioul nostru naţional s-a anunţat că M. S. Regele Mihai va da un mesaj important pentru ţară. Toţi ne-am adunat în faţa aparatului cu lămpi şi burduf de pânză.
Regele a vorbit câteva minute: Români, În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite Eu nu l-am înţeles pentru că nu vorbea prea bine şi nici nu pricepeam ce spune aşa că m-am uitat să văd ce zic părinţii. S-au îmbrăţişat şi tata a zis “ am scăpat de război”. Nu ştia săracul că după patru ani de Rusie va mai lipsi un an plecând în Transilvania, apoi Ungaria şi Cehia până la Banska Bistra de unde se vor întoarce unul din trei. Mama mai practică îi spuse tatei “ să luăm fata de la nemţoaice”. Acum, după ea la Pitar Moş nu mai erau călugăriţe, ci nemţoaice.
N-a trecut mult şi viaţă familiei noastre, ca şi a altor sute de mii, a intrat pe alt făgaş în care a trebuit să învăţăm să supravieţuim în alte condiţii decât până atunci.
Trimis de Michi in 24.08.14 18:13:30
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Emoționant review !
Melodia atașată este coloană sonoră la filmul *Porțile albastre ale orașului* film inspirat de evenimentele de la 23 august 1944,sper să vă placă !
Rog așteptați...
O frântură de istorie... grea, dureroasă... Am și eu stră-moși dispăruți la Cotul Donului, știu frânturi din viața celor ce au supraviețuit și au reușit să se întoarcă acasă... iar bunicii au așteptat *să vină americanii* în zadar... Grea soartă au îndurat românii... Mi-au dat lacrimile... Respect, Mama Michi!
Istorie vie
Emotie
super impresionant
-
cu stima si respect
dan&ema
Impresionanta poveste de viata! Ati fost inger pazitor pentru mama dumneavoastra!!! Va respect si va imbratisez cu mult drag, mama Michi!
@webmaster23: in film, din cate mi-aduc aminte, "hai, hai, haidi hai, pe sub flori ma leganai", erau ultimele imagini ale unui tanar soldat ranit, care era transportat de camarazii sai spre un punct de prim ajutor dar se pare ca "cerul, florile, padurea si norii" pamantului pe care l-a aparat, sunt ultimele lui imagini pe care le mai surpinde inainte de a-si lua adio de la viata...
@webmaster23: Multumesc web, nu-mi mai aduc aminte de film dar melodia parca e acea a taranului care-si mana carul fara sa-i pese de bombardament.
Scrierea dumneavoastră m-a lăsat cu un regret: acela de a se fi terminat în doar o pagină... se vede că emoţia acelor vremuri nu a dispărut nici după atâţia ani şi reuşiţi cu multă uşurinţă să ne-o transmiteţi şi nouă. Şi pentru asta vă mulţumesc, doamnă!
@Michi: Multumesc mult, DOAMNA! Impresionanta frantura de film istoric, traita "pe viu" de Dvs. Ati reusit sa marcati o data, seaca pentru unii, din pacate, dar atat de "plina" pentru Dvs. Si emotia asta ne-ati transmis-o si noua. Mie, cel putin!
Bunicul din partea tatei a murit la Cotul Donului. Bunicul din partea mamei a fost prizonier 5 ani la rusi. Orice ne povestea (a fost invatator), dar acei 5 ani au ramas tabu! NICIODATA n-a vrut sa ne povesteasca NIMIC de-atunci si de-acolo!
Fierbinte vara cea a acelui an!
@Michi: Portile albastre ale orasului -1975, in regia lui Mircea Muresan, cu Ion Caramitru, Dan Nutu, Dumitru Furdui, Costel Constantin.
De bombardamentele din jurul Ploieștiului îmi povestea și mie taică-miu, că el a trăit să le vadă cu ochii lui; și pe ale americanilor, dar și pe ale nemților, pe urmă...
Îmi povestea cum stătea pe deal și se uita (noaptea) cum trăgeau antiaerienele după avioane, cum picau bombele pe sonde, rafinării și căile ferate... Cred că zona aia a încasat mai mult de jumate din toate bombele pe care le-a adus războiul la noi în țară.
PS prin casa bătrânească mai găseam diverse „chestii” pe care scria nemțește, mărunțișuri despre care tata spunea că le-ar fi găsit prin ceva avion german căzut prin zonă. 
@Dragos: mie mi-a ramas de la tata din razboi un binoclu cu lentile Zeiss pe care l-am avut cu mine cand am urmarit omuletii pe creasta Fagarasilor. Si o gamela de aluminiu imbracata in postav care tine apa rece. Avea o tesitura care in mintea mea de copil credeam ca e de la un glont care a trecut razant. Nu stiu daca a fost asa. Cert e insa ca tata a fost ingropat de un obuz la Krasnodar, rusii sparsesera liniile si abia noaptea a venit ordonanta care l-a dezgropat si s-au furisat spre transeele noastre. A ramas cu o mana beteaga si cativa ani mama il sprijinea pe strada sa nu ameteasca.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 16 decembrie 1989 — scris în 16.12.23 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată