Era culoare, muzică sau poezie?

TIPĂREȘTE

Unul din motivele pentru care am zăbovit în Monemvasia era și posibilitatea de a ajunge ușor (mă gândeam eu) la Elafonissos. Distanța este de doar 40 km însă timpul estimat este de 1 oră 20. M-am gândit – exagerează ăștia ca de obicei.

Dar de unde știam eu despre Elafonisos? Niște prieteni de-ai mei greci, când au auzit că merg în Peloponez mi-au transmis imperativ: „Du-te pe Elafonisos! ”. Fără a-mi oferi posibilitatea de a mă gândi dacă să o fac sau nu. Căutând pe amfostacolo am găsit 2 impresii excepționale care mi-au întărit convingerea de a ajunge aici. „Și ce e de văzut? ” „Niște plaje – cele mai frumoase din întreagă Grecie. ” A venit prompt răspunsul.

Drumul din Monemvasia spre Elafonisos nu este unul lung dar sigur este unul destul de virajat. Mi-a adus aminte de drumurile din Corfu (când am ajuns la concluzia că decât din Roda în Paleokastritsa prin munți mai repede ajungi Paleokastritsa - Kerkyra - Roda chiar dacă drumul este mult mai lung).

O grămada de curbe în ac de păr, zone cu drumul extrem de îngust care te făceau să te gândești cum rezolvi dacă te întâlnești cu o mașină. Din fericire nu s-a întâmplat decât odată într-un sat de munte iar cel de pe sensul celălalt, un localnic grec, și mai rău a dat înapoi vreo 300 m.

În drum câteva sătucuri de munte. De multe ori aveai impresia că treceai prin curtea oamenilor, sau că îi calci pe picioare pe localnici. Erau multe porți care te îmbiau să te duci spre ele, ca și multe rampe pe care aș fi făcut un super-jump exact ca în Burnout Paradise

Dacă până acum nu ați jucat Burnout Paradise – nu e timpul trecut. Mi se pare pe departe cel mai tare joc de mașini pe console/PC. Iar coloana sonoră a jocului este genială (Mozart, Beethoven, Bach, Debussy, etc dar și Guns N' Roses, Airbourne, Twisted Sister, Depeche Mode, etc). Am și un CD în mașină ce conține o parte din melodiile acestui joc – chiar l-am pus cu ocazia traversării spre Elafonisos.

Majoritatea mașinilor localnicilor aveau în fața casei jeep-uri sau camionete tip Toyota Hilux – nu duceau lipsa banilor, cel puțin dacă te luai după mașini…

Cel mai mult îmi plăcea când vedeam câte 2-3 bătrânei așezați la tavernă, așa, în mijlocul zilei, la marginea drumului. Stăteau de vorbă fără a avea vreo grijă, pentru ei viața avea o altă semnificație și un alt ritm. Mi-ar fi plăcut să mă opresc să le fac o poză însă pe de o parte mi-era jenă și pe de altă parte mi-era frică să nu mă înjure. Dar imaginea era demențială, greu de redat în cuvinte.

Cum viteza medie era undeva la 35 km/oră am renunțat la aerul condiționat și am mers cu geamul deschis pentru a profita de aerul curat și înmiresmat. Peisajele sunt absolut uluitoare, cel puțin acolo unde se zărește și câte un crâmpei de mare. La o intersecție la care zăboveam (nu-mi venea să cred prin ce coclauri mă bagă gps-ul) a trecut o mașină cu doi tineri greci, extrem de simpatici, care ne-au întrebat dacă mergem spre Elafonisos (bănuiesc că altfel nu aveam ce căuta pe acolo). Am răspuns că da și ne-au spus să-i urmăm. Da, și cum GPS-ul nu greșise, i-am urmat prin coclauri. Au mai fost 2 intersecții la care aș fi pariat că este greșit drumul indicat de Ioana (GPS-a) dar cum grecii noștri o luau pe acolo mi-am spus „OK, măcar nu suntem singuri”. Trebuie să recunosc că odată i-am salvat și noi :).

Ferryboat

Deși insula este literalmente la o aruncătură de băț costul feryboat-ului era destul de piperat (mai ales cel alocat mașinii). Astfel mașina costă 10,5 EUR iar fiecare persoană 1 EUR. În total 15,5 EUR pe sens. Din ferry am observat că nici plaja de lângă portul din care am plecat nu este chiar de lepădat. Care port? – toate indicatoarele pentru Elafonisos se confundă cu Neapoli (a nu se confunda cu Napoli :)). Ferry circulă din oră în oră, iar la anumite intervale chiar la jumătate de oră. Pe timpul verii programul este 8:00-23:00 dar orele de la extreme ar trebui verificate cu atenție. Teoretic există o gheretă de la care se pot lua bilete însă cred că a rămas amplasată acolo ca monument istoric. Acum există o gheretă chiar pe ferry unde se plătește direct (și necondiționat).

Drumul cu ferryboat-ul nu durează mai mult de 10 minute… timp în care poți face niște poze și să te gândești că sigur insula nu este ceea ce se vede, că trebuie să fie mai departe.

Pe insulă

Am coborât cu mașina de pe ferry și țuști către plaja Simos. Chiar lângă port se află orășelul Elafonisos pe care în această fază l-am ignorat. Voiam să ajung cât mai repede la plajă. Așa că am pornit înainte – așa cum arăta indicatorul (culmea e că și Ioana se pricepea să meargă pe insulă). La un moment dat era o intersecție iar dacă o făceai la dreapta era un camping. Deși curios din fire, în lipsă de timp, nu am vizitat campingul. În stânga în drum spre Simos am văzut plaja Lefki, o plajă extrem de spectaculoasă.

În drum pe dreapta o casă dărâmată. Fii-mea: „Tati, tati uite niște pietre. Nu vrei să le vizitezi? Cine știe ce monument istoric o fi”. Faci copii să facă mișto de tine!

Alte două plaje extrem de spectaculoase (asta din citite căci nu le-am vizitat) ar mai fi cea din golful Sarakiniko precum și plajele Kontogoni și Kalogeras.

Plaja

Am ajuns în parcarea oarecum amenajată. Până pe plajă există câteva podețe de lemn. În anumite zone trebuie atenție sporită pentru că fie că lipsesc șipci fie sunt aproape să își dea obștescul sfârșit.

Peisajul părea selenar. Acum să nu mă înțelegeți greșit, nu am fost încă pe lună. Dar dacă voi ajunge voi pregăti un review pe măsură. Și bineînțeles impresii separate referitoare la drumul de la Pământ la Lună așa cum nu ați mai citit de la Jules Verne încoace. Revenind mi-am adus aminte că pe lună nu prea există vegetație – aici erau ceva conifere. Atunci e clar – e un colaj ca în filmele color ale anilor 50 iar peste peisajul selenar au fost puse zone cu vegetație. Da, sigur asta trebuie să fie, sunt în studiourile de la Hollywood. „Hei, ai grijă că te împiedici” – strigă un component al cetei. Trezit din visare mi-am dat seama că totul era absolut real, cu toate astea nu îmi venea să cred, nu înțelegeam. Apa în zare părea bleumarin în contact cu nisipul auriu garnisit cu reflexe roșiatice.

Plaja este una destul de lungă. În dreapta se pot zări yacht-uri iar în stânga plajă cât vezi cu ochii.

Există și o zonă amenajată cu umbrele și șezlonguri însă nu am reținut tarifele. Eu am stat doar în apă… Și mâine m-aș întoarce acolo dacă aș avea cum.

Nisipul extrem de fin era o încântare la atingere. Singurul defect era faptul că era fierbinte, normal de vreme ce afară erau 36 grade la umbră, dar noi ne aflam în plin soare.

Însă dacă intrai în apă aceasta era bleu, dar nu cel obișnuit, pe care îl mai întâlnisem, erau un bleu deschis - apropiat de ce al apei din piscină – dar nu la fel de lipsit de expresie. Dimpotrivă, era o culoare meșteșugită de divinitate, cu reflexii incredibile. Nici nu mai știu sigur dacă era culoare, muzică sau poezie. Sigur era încântare și armonie. Doamne, de-aș avea un pic talent să pot descrie ceea ce am văzut.

Intrarea în apă era lină, te puteai duce destul de departe în larg. Erau și ceva valuri, mai intense la mal, așa încât dacă nu erai destul de atent te trezeai în fund. Uluitor era faptul că deși nisipul era extrem de fin, deși erau valuri, apa era atât de limpede și curată, astfel încât vedeai cu ușurință fundul apei. Aș fi făcut poze pentru a proba cele spuse mai sus dar mi-era că valurile îmi vor uda aparatul. Așa că nu vă rămâne decât să mergeți acolo și să vă convingeți.

Mi-ar fi plăcut să stau aici deconectat de lume, făcând pluta pe spate și visând ore întregi.

Pentru cei interesați de subiect (sau de subiecte) pe aici, în apropiere există un loc unde se face nudism.

Orașul

Ne-am despărțit cu greu de plajă însă se făcuse aproape 8 seara așa încât ne-am propus să ajungem înapoi acasă. Nu prea aș fi vrut să mă apuce noaptea prea tare pe drum. Am ajuns în port cu 1 minut mai târziu iar ferry a plecat la fix. Cu alte cuvinte am ratat la mustață. La ghereta (închisă și pe această parte era afișat un program conform căruia următorul ferry ar pleca la 21:00). Dacă tot s-a întâmplat așa hai să vizităm orașul și poate mâncăm și ceva. Acesta era la circa 300 m de port. Am mers totuși cu mașina pentru a câștiga timp. Surprinzător nu este chiar atât de mic, sunt destul de multe locuri de cazare, câteva taverne și magazine. Altfel spus dacă te hotărăști să stai aici o noapte-două nu te plictisești, ai ce faci. Ceva mai scump ca pe continent dar aceasta este o regulă generală, mai ales pe insulele mai mici.

Concluzie: Nu știu exact dacă aici sunt cele mai frumoase plaje din Grecia. Tripadvisor așa a considerat în clasamentul din 2014. Însă nu voi mai face cum am făcut la Turcia pentru a nu stârni controverse. Ceea ce pot spune, dacă aveți ocazia nu ocoliți Elafonisos – este superbă. Insula este foarte frumoasă, plajele ireale, nisipul extrem de fin, apa de o culoare greu de definit și extrem de limpede. Merită să vizitați insula fără discuție. Cred însă că merită rămas măcar o noapte aici. Chit că dormiți în mașină. V-am spus că există și camping?

Un pic de geografie... Insula are o suprafață de numai 19 kmp iar țărmul are o lungime de 25 km. Este situată în apropierea orașului Neapoli la mai puțin de 500 m de țărm. Se află, de asemenea, în nordul insulei Kythira.

Nu întotdeauna a fost o insulă. Inițial era parte integrantă cu peninsula Penopolez, ea fiind de de asemenea o mică peninsulă. Geograful grec Pausanias (partea asta mergea și la istorie…) care a trăit între 110 d. Hr -180 d. Hr se referă la peninsula denumită Onou Gnathos (falcă de măgar). În 375 d. Hr. a avut loc un cutremur devastator care a despărțit peninsula de țărm rezultând noua insulă. Am găsit și surse care vorbeau de 375 î. Hr. totuși 2 elemente m-au făcut să consider fără drept de tăgadă varianta d. Hr. Monemvasia s-a desprins de țărm tot în anul 375 d. Hr. – greu de crezut că a existat un alt cutremur de același proporții și în 375 î. Hr. Apoi descrierea lui Pausanias pare a face referire la starea contemporană lui, însă nu am văzut textul original.

Bănuiesc că denumirea (fostei) peninsule de „Falcă de Măgar” vine de la forma (fostei peninsule), fără a găsi o referință clară la acest lucru. Altă variantă, puțin credibilă, ar fi să facă trimitere la versetul 15:16 din „Cartea Judecătorilor”: Apoi a zis Samson: "Cu o falcă de măgar o ceată, două cete am stins, Cu o falcă de măgar o mie de oameni am ucis". . Dar vorbinde de vremuri precreștine nu prea se potrivește.

Populația permanentă actuală a insulei variază (de la o sursă la altă) între 300 și 7-800 de locuitori. Indiferent de surse (asta e cel mai tare) 60% din localnici sunt pescari.

Pe timpul verii se estimează un număr de 3000 de turiști zilnic.

...Și tot atâta istorie Elafonisos înseamnă „Insula cerbilor”. Primele referiri istorice își au rădăcinile în legendă. Zeița vânătorii, Artemis, ar fi venit în această zonă să vâneze. De asemenea, Pausanias pomenea despre sanctuare, temple ale zeiței Artemis. Cert e că că în această zonă exista o populație importantă de cerbi roșii ( (cervus elaphus) .

Există dovezi ale populației în această zonă din perioada neolitică și era miceniană. Herodot menționează regiunea Voia ca un important centru comercial. În perioada ocupației romane zona a ajuns la nivelul de expansiune maximă – bătându-se și moneda proprie: VOIAI.

La 300 ani de la despărțirea insulei de continent insula a fost ocupată de către bizantini care au construit aici o fortăreață, ce a fost distrusă mai târziu de către pirații sarazini. Pe aici ar mai fi trecut venețienii, turcii ș și englezii.

Pirații și corsarii au ocupat această insula în perioada dintre secolele XV și XVII. Insula a fost folosită de aceștia ca bază de operațiuni atât timp cât atunci (chiar și azi) zona se află pe un important traseu comercial al navelor ce tranzitează Mediterana Estică.

Independența: Începând cu 1837 (perioada de emancipare a Greciei, în 1821 a început războiul de independență a Greciei) Maniot Tzanetaki Grigorakis a constituit un plan de populare a insulei. Chiar dacă initial a eșuat, acum Elafonisos este cea mai populate insulă a Peloponezului.

În 1850 se făcuseră deja primii pași ai populării iar Elafonisos a fost oficial alipit Regatului Grec.

Nota: În această zonă se află și orașul scufundat Pavlopetri. Aici se disting însă case și străzile vechiului oraș. Asta din ceea ce am citit căci eu nu am vizitat Pavlopetri.

Al doilea război mondial. Muntele din mijlocul Elafonisosului (278 m înălțime) a fost folosit ca observator pentru a anunța populația asupra raidurilor aeriene și ale navelor rapide germane (staționate un pic mai sus în Githeio).

Nu m-aș fi gândit vreodată că o insuliță de dimensiunile Elafonisos să aibă o istorie atât de încărcată și plină de frământări. Sper să nu vadă @admin și să îmi mute review-ul la “Frământări”

PS: Webmin – scuze că am postat atâtea poze. Din 300 nu mi-a venit să reduc mai mult. Sper că nu le-am selectat pe cele mai proaste

PS2: Webmaster – te rogyoutube. Este una din melodiile cântate (în 2013) la festivalul de muzică de la Elafonissos

BIBLIOGRAFIE:

thegreektravel.com/lakoni ... lafonissos.html

elafonisostour.com/uk/art ... sos-and-neapoli

discover-peloponnese.com/ ... elafonisos.html

elafonisos-island.com

elafonissos.gr/en/history.php

elafonisos.biz/history

discover-peloponnese.com/ ... elafonisos.html

ro.wikisource.org/wiki/Bi ... or/Capitolul_15

burnout.wikia.com/wiki/So ... out_Paradise%29

animalesalbatice.ro/cerbu ... -cervus-elaphus

---

VIZUALIZĂRI: 9063 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI