Râşnov - oraş turistic

TIPĂREȘTE

Într-un review anterior spuneam că "oraşul Râşnov, cu împrejurimile şi principalele sale obiective, merită un review separat."

Aşezarea sa - la poalele masivului Postăvaru, la mică distanţă de Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, aproape de capătul culoarului Rucăr-Bran şi de o altă importantă zonă turistică, Bran - favorizează oraşul Râşnov din punct de vedere turistic. Pe DN 73, la 15 km de Braşov şi la numai 9 km de staţiunea turistică Poiana Braşov, oraşul Râşnov este el însuşi o staţiune turistică de interes naţional.

Scurt istoric

Prima atestare documentară a Râşnovului - sub numele de Rosnou - datează din 1331. Cu toate acestea, istoria aşezării este cu mult mai veche. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme ale unei aşezări dacice - Cumidava. La numai 4 km de oraşul actual, încă se mai pot vedea rămăşiţe ale castrului pe care romanii l-au construit aici după cucerirea Daciei.

În sec. XII zona a fost colonizată cu populaţii germanice provenind de pe malul stâng al Rinului, din Rosenau. Noua colonie s-a numit tot Rosenau (Valea Trandafirilor), pentru saşii zilelor noastre aceasta fiind şi acum denumirea oraşului Râşnov. Cu timpul localitatea a căpătat importanţă comercială, a obţinut dreptul de a ţine târguri, ajungând al doilea târg ca mărime din Ţara Bârsei. Breslele strungarilor în lemn şi ale ţesătorilor erau cunoscute şi apreciate încă de pe atunci. Amplasarea sa pe cea mai frecventată cale comercială, a favorizat înflorirea economică a aşezării. Dar, tocmai pentru că se afla pe cea mai importanţă cale de legătură transcarpatică medievală, culoarul Rucăr-Bran, Râşnovul a trebuit să facă faţă multor năvăliri stăine, devastatoare. Este şi motivul pentru care localnicii - pentru protejarea vieţilor lor, dar şi a bunurilor agonisite - au înălţat cetatea, obiectiv simbol şi cea mai importantă atracţie turistică actuală a oraşului.

În anul 2009, Râşnov a devenit primul oraş turistic din Romania promovat cu fonduri europene. Menţionez că informaţiile de mai sus sunt spicuiri din "Staţiunea turistică naţională Râşnov", o broşură de promovare primită anul trecut la un târg de turism.

Ce putem vizita?

Turiştii care vin aici, trebuie să ştie că obiectivele Râşnovului sunt atât de multe şi de variate încât pot necesita câteva zile de şedere în oraş. Noi aveam la dispoziţie doar un weekend, de aceea ne-am făcut un plan şi am încercat să-l respectăm în ciuda faptului că cerul şi buletinele meteo ameninţau cu ploi.

Din Şoseaua Bran, la dreapta, trecând podul peste Ghimbăşel, pe Str. Uzinei, apoi pe str. Mihai Viteazul, se ajunge în Piaţa Unirii, centrul oraşului. Distanţele nu sunt mari, iar plimbarea printre case vechi, cu arhitectură specifică sec. XVIII-XIX, la poalele cetăţii care se poate vedea din orice punct al oraşului, este cât se poate de agreabilă. Centrul este în plin proces de renovare, clădirea Casei de Cultură fiind acoperită cu prelate specifice şantierelor, iar străzile (nu doar în centru) sunt sparte, în reabilitare. La intersecţia din faţa Distrigaz autoturismele iau "burţi" din cauza asfaltului deteriorat.

Cetatea Râşnov este fără doar şi poate cel mai important obiectiv al oraşului. Am urcat la cetate în ultima zi a sejurului nostru acolo deoarece voiam să-i acordăm mai mult timp. Mai fusesem la Cetatea Râşnov acum mai bine de 40 de ani, într-o excursie organizată pentru elevi. Nu păstrez o amintire prea plăcută de atunci. Am văzut doar nişte ruine, foarte multe şi ni s-a spus o poveste, povestea cetăţii. După ani şi ani, când am aflat că se fac renovări şi că obiectivul cu o nouă faţă va fi redat circuitului turistic, am dorit să revin. Abia acum a fost să fie. Am regăsit Cetatea Râşnov întărită, cu ziduri şi turnuri refăcute, dar am revăzut şi ruinele din vremea copilăriei mele.

Nu voi da nici un fel de date istorice, voi menţiona doar că cetatea a fost construită cam pe la sfârşitul sec. XIII - la început din lemn, apoi din piatră - ca o necesitate de apărare şi refugiu din calea invadatorilor. Pe culmea abruptă se urcă astăzi în numai 5 minute cu un minicar turistic, iar dincolo de zidurile impunătoare vizitatorii vor păşi într-un autentic sat medieval, cu case, cu străzi şi cu fântână.

Dacă ajungeţi la cetate, nu rataţi punctele de belvedere care oferă imagini deosebite asupra oraşului şi satelor învecinate. În punctul cel mai înalt, lângă steag, un binoclu cu fise vă va ajuta şi mai mult în acest sens.

Peştera Valea Cetăţii despre care sper să pot scrie mai detaliat în viitor, este un alt obiectiv care nu trebuie ratat dacă vă aflaţi în Râşnov. Pe şoseaua spre Poiana Braşov, chiar de lângă cetate, distanţa este de numai 1,5 km.

Pietonal, se străbat ultimii 450 m prin pădure, pe un drum pietruit sau pe scări. Efortul acestui drum în urcuş este pe deplin răsplătit de cele 30 de minute petrecute în peştera descoperită în 1949. Ghidul însoţitor vă va spune întreaga poveste a sedimentelor acumultate, a prăbuşirii peretelui de stâncă şi a lărgirii intrării iniţiale, naturale, foarte îngustă. Săptămânal, sâmbătă, pentru doritori, în peşteră au loc concerte.

La Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae am nimerit uşor. Venind de la Cheile Râşnoavei, am oprit în str. I. L. Caragiale, nr 129, în faţa bisericii noi. Sfântul lăcaş nu este chiar atât de nou, dar este păstrată această titulatură pentru a-l deosebi de cel iniţial, cu mult mai vechi. Biserica Ortodoxă nouă Sf. Nicolae a fost înălţată în perioada 1875-1879 şi a fost pictată câţiva ani mai târziu de meşterul braşovean Mişu Popp. Biserica Ortodoxă veche Sf. Nicolae se află după colţ, pe str. Romulus Cristoloveanu, nr. 14 şi a fost atestată documentar în 1384. Este cea mai veche biserică ortodoxă din sus-estul Transilvaniei. Istoria ei este foarte interesantă şi sper să v-o pot povesti măcar în parte cu talentul cu care a făcut-o pentru noi administratorul sfântului lăcaş. L-am găsit acolo singur, ascuns sub schele de ploaia care ameninţa. Biserica veche - monument istoric de importanţă naţională - se consolidează şi se restaurează doar pe exterior, iar lucrările se estimează a fi terminate în octombrie 2015.

Biserica evanghelică este singura biserică a comunităţii saşilor râşnoveni păstrată până în zilele noastre. A fost construită la începutul sec. XIV, dar înfăţişarea actuală datează din 1774-1775 când s-a construit un nou acoperiş, iar zidurile bisericii au fost înălţate. Iniţial dedicat cultului catolic, lăcaşul împodobit cu pictură murală a suferit ample transformări la reformă, atunci când frescele au fost acoperite cu var. Restaurările ulterioare au scos la iveală în partea de nord a corului porţiuni din pictura originală. Acestea pot fi văzute şi în prezent.

Am fost la Biserica evanghelică nu în scopul unic de a o vizita, ci atraşi de Musica Barcensis - ediţia a V-a, un festival de muzică sacră, asta însemnând concerte programate în lunile iulie-august în diferite cetăţi din Ţara Bârsei. În seara zilei de 19 iulie 2014, la Biserica evanghelică din Râşnov, Corul Comunităţii Evanghelice Hărman a susţinut un program compus din mai mult de 20 de piese. Am ascultat Vivaldi, Brahms, Massenet, Mozart, dar şi Dumitru Kiriac. În alternanţă cu piesele corale, cu solo, aranjate şi dirijate de Diana Bâldea, am ascultat câteva piese pentru vioară şi orgă. Prezentarea se făcea în germană, apoi în română. A fost o seară neaşteptat de frumoasă, încheiată în acorduri de muzică sacră. Biserica a fost arhiplină, dar pentru că am venit devreme, noi am prins locuri în primul rând. La intrare am primit, fiecare, câte un program. Nu au existat bilete de intrare, ci numai "o mică donaţie la sfârşit".

Baza olimpică pentru sporturile de iarnă Aflasem că în Valea Cărbunării, la Râşnov, s-a construit o bază olimpică pentru sărituri cu schiurile, primul centru de acest gen din ţară.

La întâlnirea AmFostAcolo de la Moieciu de Sus, din februarie 2014, nu m-am alăturat colegilor mei care au dat fuga la Râşnov la competiţia care se desfăşura acolo, pe zăpadă. Acum, vara, chiar şi într-o zi fără competiţie, trebuia să ajung trambulinele olimpice. Sunt patru. Le-am văzut cu mult înainte de a ajunge la Baza olimpică. Alături este un poligon de biatlon şi alte amenajări pentru sporturile de iarnă, de performanţă. Un câine şi un paznic au fost singurele suflete care ne-au ieşit în întâmpinare. Am cerut voie să fotografiez şi în timp ce soţul meu îl asculta pe paznicul bucuros că mai are cu cine schimba o vorbă, eu am intrat în incintă şi am pozat poligonul de biatlon şi cele patru trambuline pentru sărituri cu schiurile (K15, K35, K65 şi K90), singurele din România construite la standarde internaţionale. Menţionez că aceste trambuline sunt utilizate tot timpul anului, cu sau fără zăpadă.

Cheile Râşnoavei

Relieful oraşului Râşnov este el însuşi o atracţie turistică. Pe hartă văzusem că la extremitatea sudică, în Masivul Postăvaru, pe o deviaţie a drumului către Predeal, se află Cheile Râşnoavei.

Era sâmbătă dimineaţa, în cursul nopţii plouase, dar cerul încă mai era ameninţător. Ne temeam de drumuri rele, dar temerile noastre au fost fără temei. Am văzut Cheile Râşnoavei, o zonă atât de căutată pentru drumeţii, odihnă şi recreere, cu poieniţe înflorite şi cu versanţi stâncoşi cu înălţimi ameţitoare.

Cu siguranţă, la Râşnov mai sunt şi alte obiective pe care noi, în doar două zile, nu le-am putut atinge.

Castrul roman Cumidava, aşezarea dacică descoperită aici, anterioară cuceririi romane, Promenada oraşului spre care ne îndreptam la ieşirea de la concertul de sâmbătă, dar la care am renunţat din cauza ploii, Cinematograful "Amza Pellea" unde ne-am fi relaxat privind un film, sunt doar câteva dintre obiectivele pe care nu le-am putut bifa.

Ca o concluzie, pot spune că Râşnov este un orăşel care mi-a plăcut. Nu este aglomerat. În centru, poate şi din cauza ameninţărilor de ploaie, era foarte puţină lume pe străzi. Plimbările la pas, pe străduţele cu case vechi, sunt foarte reconfortante. Seara se aprind luminile sus, la cetate şi pare că de acolo ea veghează asupra oraşului de jos.

Unde ne cazăm?

Râşnov oferă nenumărate posibilităţi de cazare, de la hoteluri de 3 şi 4* la pensiuni de 1-2-3-4*. Peste tot în oraş veţi vedea stâlpi cu săgeţi indicatoare pentru pensiuni. Când cauţi străzi sau obiective turistice, mai întâi vezi indicatoare pentru pensiuni. Deşi aveam problema cazării rezolvată, la magazin am primit o carte de vizită cu ofertă în acest sens, iar la Biserica Ortodoxă veche, chiar nefiind interesaţi, administratorul ne-a recomandat două pensiuni. La Râşnov toată lumea face turism. Tarifele practicate pentru cazarea la pensiuni nu sunt foarte mari, dar trebuie să apreciem singuri dacă ceea ce ni se oferă corespunde standardelor noastre.

Unde mâncăm?

Nu toate pensiunile din Râşnov oferă şi masă. De aceea cred că este necesar ca lucrurile să fie lămurite de la început. Gazdele noastre de la Casa Leah ne-au recomandat Pit Stop - restaurantul cu autoservire amplasat la intersecţia dintre Şos. Bran şi artera care duce spre Poiana Braşov (mai exact pe Str. Uzinei, nr. 4). Restaurantul are şi o grădină frumoasă, cu câteva mese protejate cu umbreluţe de soare. Ocazional, la restaurant se organizează mese festive. Sâmbătă, când am fost noi acolo, într-un compartiment mare, separat cu un paravan, era în plină desfăşurare un eveniment de familie.

Nu eram tentată să servesc masa la "împinge tava", dar un banner agăţat de gard anunţa că au "clătite uriaşe". Cum sunt fan al acestui desert, am intrat. Nu aveau clătite, s-au lăudat degeaba, dar am avut ocazia să văd că sala este încăpătoare, curată, nu prea aglomerată atunci, iar preţurile sunt destul de modeste. Cum erau preparatele? Nu ştiu pentru că nu am mâncat nimic acolo.

Pensiunea Valea Cetăţii are la parter un restaurant mare cu terasă. Vizitând peştera, la ieşire am primit un fluturaş - ofertă de reducere 10% pentru consumaţia la restaurantul Pensiunii Valea Cetăţii. Promiţător, cu toate astea pentru o masă completă, pentru două persoane, costul final nu a fost tocmai mic. Câteva preţuri: ciorba - 6-14 lei/porţia, friptura - 12,5-15 lei/porţia (nu am reţinut gramajul), cartofi prăjiţi - 5 lei/porţia, salata - 5 lei/porţia. Nu cunosc preţurile la băuturi pentru că noi nu am consumat alcool.

Benzinăria OMV. Cu siguranţă, toţi automobiliştii cunosc benzinăriile OMV şi ofertele lor de meniu la 12,99 lei.

Lucrătorii de acolo ajunseseră să ne cunoască. Dimineaţa ne luam cafeaua acolo (cu lapte şi zahăr separat, cu biscuit şi un păhărel cu apă), iar peste zi treceam pentru meniul cu friptură (pui sau porc la grătar), cartofi (prăjiţi sau piure), castraveţi muraţi, o chiflă mică şi o cutie cu suc (Cola, Fanta sau Sprite). Uneori mâncam acolo, alteori luam meniul la pachet, în casolete. De aceea Lăbuş - căţelul de la Casa Leah unde am fost cazaţi - a ajuns să ne îndrăgească atât de mult.

---

VIZUALIZĂRI: 5078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI