Mausoleul de la Mateiaș - o pagină glorioasă din istoria neamului românesc!

TIPĂREȘTE

Despre Mausoleul de la Mateiaș am lecturat în urmă cu doi ani câteva informații, când ne pregăteam de o vizită a monumentelor de acest fel din zona Vrancei. Am reținut că se află undeva în apropierea orașului Câmpulung, în județul Argeș, în apropierea culoarului Rucăr-Bran. În urmă cu o lună, cu ocazia planificării concediului, am reluat căutarea unor date despre acest obiectiv, pe care ne-am propus să-l vizităm deoarece locurile încărcate de istorie din țara noastră ne-am fascinat întotdeauna.

Traversând culoarul Bran - Rucăr pe direcția Târgoviște, am ajuns într-o frumoasă zi de iulie la acest monument ridicat în memoria eroilor care au luptat în Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916 -1918.

Ca amplasare, Mausoleul de la Mateiaș se află pe vârful dealului cu același nume, la marginea DN 73, la o distanță de 11 kilometri de orașul Câmpulung, pe direcția de deplasare către Brașov.

Am oprit mașina în parcarea largă de la baza monumentului și am simțit încă de la o primă privire aruncată că vom vedea ceva deosebit. Monumentul, cunoscut și sub denumirea Mausoleul Valea Mare – Câmpulung Muscel, este construit pe vârful unei coline, accesul către acest edificiu făcându-se pe o scară largă, prevăzută cu mai multe terase laterale, dar și cu câteva băncuțe, pe care vizitatorii se pot odihni lângă locurile unde în urmă cu aproape 100 de ani au fost purtate lupte sângeroase în Războiul de Întregire Națională. În această zonă, Grupul Nămăiești, condus de Generalul Traian Găiseanu, a reușit să reziste în toamna anului 1916 unor forțe inamice mult mai numeroase și mai bine dotate. S-a reușit astfel oprirea înaintării armatei Puterilor Centrale către Câmpia Română, însă datorită străpungerii frontului pe râul Jiu bravii noștri soldați au fost nevoiți să se retragă către Târgoviște, fără a fi învinși.

Cu aparatul de fotografiat în mână am pornit către treptele ce aveau să ne conducă la intrarea în mausoleu. Pe o terasă inferioară am întâlnit un afiș cu prețul de vizitare a acestui obiectiv: 3 lei de persoană. Din ambele laterale, ceva mai sus, două tunuri s-au ivit semețe, pregătite parcă și acum să facă față oricărui inamic ce ar dori să tulbure somnul de veci al bravilor noștri eroi. Pe partea stângă ne-a întâmpinat o doamnă căreia i-am plătit biletele de intrare, iar dânsa ne-a invitat să vizităm muzeul amenajat în această parte inferioară a monumentului. Am observat pe ușa de la intrare în muzeu și programul de vizitare pentru acest obiectiv: zilnic, între orele 09.00 – 19.00, dar și faptul că există o taxă foto, în valoare de 5 lei, dar și o taxă video – 10 lei. Noi nu am achitat vreo taxă suplimentară în afară de biletele de intrare, aceasta nefiindu-ne solicitată, chiar dacă am ținut tot timpul aparatul foto la vedere.

Muzeul este format din două săli de dimensiuni mari, acestea fiind unite printr-un culoar central, care trece pe sub scara exterioară. În prima sală, cea din partea stângă, am putut admira diverse obiecte utilizate pe front: uniforme (de soldat de infanterie sau de colonel de infanterie), arme, steaguri, dar și anumite documente, cum ar fi câteva brevete militare. Dintre armele expuse, îmi amintesc un obuz, diferite tipuri de baionete, dar și un proiectil de mari dimensiuni. Un panou luminat interactiv expune linia frontului din zona Bran – Câmpulung, areal în care s-au desfășurat luptele din toamna anului 1916. Deasemenea, în această încăpere sunt expuse portretele unor eroi căzuți pe frontul din zonă, iar într-o vitrină am văzut mai multe decorații care au aparținut locotenentului Opran Constantin, dar și câteva ordine și medalii din Primul Război Mondial.

Apropiindu-ne de culoarul de trecere spre a doua cameră a muzeului, am găsit expusă o hartă extinsă a României Mari, țara cuprinzând în granițele prezentate atât actuala Republică Moldova, dar și Cadrilaterul. Lângă hartă sunt afișate două semne de armă de mari dimensiuni, iar un panou auriu aduce un omagiu soldaților care și-au dat viața pe frontul de la Albești – Dragoslavele – Rucăr.

A doua încăpere a muzeului pare desprinsă din lumea cinematografiei. Aici este realizată o scenă de luptă, iar alături este amplasat un punct de comandă. Soldații-manechin îmbrăcați în uniforme de război creează impresia unei scene reale; pentru o clipă ne-am văzut aruncați pe linia frontului, în mijlocul luptelor. Cel mic a fost foarte încântat de această prezentare, așa că am rămas aici câteva minute explicându-i pe înțelesul lui despre ce este vorba...

Am ieșit afară prin partea dreaptă a scării principale, unde ne-am fotografiat alături de unul din cele două tunuri expuse, apoi am urcat către partea superioară a monumentului. Ne-a întâmpinat un basorelief de mari dimensiuni, având ca inscripție în partea stângă: „Pentru onoarea patriei și a drapelului, pentru făurirea unității României, noi am apărat cu bărbăție și credință în victorie, până la jertfa supremă, pământul sfânt al țării, lăsându-vă vouă, generațiilor viitoare, o națiune liberă și independentă. ” Așadar, cuvinte mărețe care ne-au înfiorat pe loc, gîndindu-ne la destinele curmate prematur al bravilor tineri care s-au jertfit pentru ca noi să putem duce o viață liberă, între granițele României Mari. În partea dreaptă a basoreliefului este prezentat răspunsul nostru, al generațiilor viitoare, care mulțumesc eroilor neamului românesc: ”Ne plecăm cu venerație în fața sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni și viteji ai ființei noastre naționale, iar la chemarea patriei vom ști să ne jertfim și noi pentru păstrarea independenței și suveranității României. ”

Cuvintele emoționante ne-au rămas în gând, astfel că am urcat în liniște ultimele trepte către partea superioară a acestui monument. Construcția finală este realizată în două componente: în partea stângă se află osuarul, iar pe dreapta se înalță turnul în formă de cruce care face ca monumentul să fie vizibil de la mare distanță, dinspre orașul Câmpulung.

Am intrat cuprinși de emoție în osuarul mausoleului printr-o ușă metalică arcuită, pașii aducându-ne într-o încăpere decorată cu mozaic colorat, ce înfățișează diverse grupuri de soldați. Cupola încăperii prezintă chipurile unor mari personalități ale istoriei noastre, ca Mihai Viteazul, Vlad Țepeș ori Ștefan cel Mare, care parcă veghează la liniștea soldaților căzuți în bătăliile de pe aceste meleaguri.

Am intrat apoi către dreapta, trecând pe sub o arcadă. De aici există două variante de acces: o scară urcă în turnul mausoleului, însă noi nu am făcut acest lucru, deoarece o poartă metalică bloca intrarea. A doua posibilitate de a avansa în interiorul obiectivului este coborârea câtorva trepte până în cripta de la subsol. Încăperea nu este foarte mare, iar pe ziduri sunt expuse plăci de marmură care amintesc numele eroilor căzuți pentru salvarea patriei. Atmosfera solemnă este întreținută și de lumina difuză care pătrunde prin cele câteva ferestre micuțe din lateral. Într-o încăpere micuță, capitonată cu marmură neagră și prevăzută cu gratii, au văzut osemintele eroilor, acoperite de tricolorul în numele căruia și-au dat viața!

Am ieșit emoționați din acest monument, sentiment pe care l-am mai încercat și cu ocazia vizitării mausoleelor din județul Vrancea (vezi impresii).

Am trecut din nou pe la doamna care vinde biletele și am achiziționat un magnet pentru frigider cu ”Mausoleul de la Mateiaș”, care ne va aminti zilnic despre faptul că am fost acolo, dar și o broșură editată de Muzeul Municipal de Istorie Câmpulung-Muscel, care cuprinde un scurt istoric al monumentului, din care voi prezenta câteva date.

Astfel, am lecturat că Mausoleul de la Mateiaș a fost ridicat în perioada 1928 – 1935, construcția edificiului fiind susținută de regina Maria a României, respectându-se planurile arhitecților Dumitru Ionescu-Berechet și State Baloșin. Cripta din subsolul construcției cuprinde osemintele a peste 400 de soldați și ofițeri, aduse de pe câmpul de luptă sau luate din cimitirele localităților învecinate. Cele 31 de plăci de marmură de pe pereții criptei cuprind numele tuturor celor peste 2100 de eroi români cunoscuți ce au căzut în luptele pentru apărarea plaiurilor muscelene.

În perioada 1979 – 1984 monumentul a fost restaurat și cu prilejul lucrărilor efectuate parterul a fost decorat cu un amplu mozaic gen ”Murano”, denumit ”Glorie eternă eroilor neamului românesc”. Tot cu acest prilej, pe baza unui concept al unui grup de arhitecți argeșeni, a fost terasat terenul înconjurător și s-au amenajat două săli de expoziție, dar și diverse spații pentru festivități.

În încheiere, recomand vizitarea acestui mausoleu tuturor celor care trec prin zonă, mai ales că accesul este extrem de facil, monumentul aflându-se la marginea unei căi rutiere de acces foarte traficate: DN 73, culoarul Rucăr- Bran. Alături de mausoleele ridicate pe meleagurile vrâncene, monumentul de la Mateiaș este o altă dovadă a vitejiei și spiritului de sacrificiu de care au dat dovadă înaintașii noștri, care s-au jertfit pentru binele generațiilor viitoare. Se cuvine astfel să îi prețuim așa cum putem, fie și printr-o simplă vizită la Mausoleul de la Mateiaș!

---

VIZUALIZĂRI: 2097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI