Excursie prin ţară la „doisprezece fără un sfert”

TIPĂREȘTE

Când cineva ajunge la 80 de ani, se spune că e în ceasul al doisprezecelea. Cum eu mai am patru luni până la schimbarea prefixului, îmi permit licenţa de a spune că sunt la doisprezece fără un sfert. Cu excursia pe care am făcut-o în Moldova, Bucovina, Maramureş şi Transilvania am dat sens sfertului de oră rămas şi dacă ne-o ajuta Dumnezeu şi puterile, va fi şi un 12 şi un sfert, poate şi jumătate. De câtva timp a început să-mi fie dor de ţară, de excursiile pe care le-am făcut cu 50 de ani în urmă cu trenul, cu ia-mă nene! şi mai târziu ca lux, cu Dacia 1100 şi cortul. Anul trecut am revăzut mănăstirile din nordul Olteniei şi am traverat transalpina. În primăvara asta am vizitat o zi Sighişoara. Nu a fost suficient. Nu am avut curajul să-i propun soţului să mergem hăt, departe! ştiind că nu se mai înghesuie la condus pe distanţe mari. Ocazia a venit odată cu invitaţia pe care am primit-o de a ne vizita rudele mai măricele de la Bacău (87 respectiv 92 de ani, să le dea Dzeu sănătate, şi vouă, să apucaţi cu toţii şi cu bine anii ăştia). ˝Păi dacă facem 300 km până la Bacău, ce-ar fi să mergem mai departe?˝ am încercat eu marea cu sarea. ˝Da, ce-ai zice de un bulz la Borşa?˝ Am rămas mască pentru că nu mă aşteptam.

Traseul şi locaţiile de dormit erau responsabilitatea mea, cu coordonatele şi ce ar fi fost de vizitat se ocupa soţul. Învăţată cu rezervările din alte ţări am ales booking.com, ceea ce pentru România în regiunile pe care doream să le vizităm nu e o mare scofală. Bookingul îţi dă voie să anulezi rezervarea până la o anumită dată, altfel îţi umblă la card cu contravaloarea unei nopţi. În afară de asta, tariful e mai scump şi bătut în cuie faţă de rezervarea telefonică. Bookingul percepe comision de la patron şi dacă tu-l anunţi telefonic pe proprietar că nu mai vii şi nu ai făcut anularea on-line, omul e bun de plată şi te face la telefon. Toţi proprietarii, după ce şi-au făcut promovarea pe booking- ceea ce reprezintă o garanţie de calitate,- ne-au rugat ca pe viitor să apelăm la ei direct telefonic.

În criteriile pe care le-am avut în vedere au fost preţul - în jur de 80-100 lei/ noapte, baie proprie, parter sau maximum etaj 1 şi dacă se putea frigider şi AC şi apropierea faţă de obiectivele pe care doream să le vizităm. Am optat fără mic dejun pentru că pe deoparte preţurile mi se păreau ridicate cca. 3-5 eu/ pers, pe de alta, în drum aveam la marginea oraşelor toate supermarketurile posibile. În general ne-am ajutat cu cutiuţele refrigeratoare pe care le congelam noaptea în frigiderul unităţii. Ca să fiu mai concisă, ne-a costat între 60 lei cu cazare foarte bună şi 130 lei cu cazare mediocră. Ca şi curăţenie între excelentă şi la polul opus necesitatea de a aşeza un prosop peste faţa de pernă îmbâcsită. Ca locaţie între centrul oraşului cu toate facilităţile aferente şi mama dracului, unde până şi GPS-ul te ducea pe şleauri. Cum toate gazdele au fost foarte drăguţe şi ospitaliere nu cred că serveşte cuiva să scriu reviewuri despre locaţiile comune sau cu oarecari lipsuri, ci am să recomand expres pe cele deosebite cărora de pe acum le dau nota zece. În 10 zile de excursie am avut 9 cazări - noaptea şi culcuşul, dar nu ne-a obosit deloc desfăcutul şi făcutul bagajelor. Aveam două trolere şi o geantă. Într-unul aveam pijamalele, cosmeticele, papucii, medicamentele, nessul, zaharina şi linguriţa, umbrela şi câte un pulover la caz de nevoie iar în celălalt lucrurile de schimb.

Ziua de excursie începea pe la nouă dimineaţa - mâncaţi, spălaţi - şi începea cu vizitarea unor obiective importante aflate pe traseu sau în apropierea lui. Prânzul îl luam la restaurant pe la două jumătate-trei, de cele mai multe ori supă/ ciorbă de legume sau perişoare, mămăliguţă cu brânză şi smântână eventual bulz sau un păstrăv în crustă de mălai cu sos de usturoi, două cafele lungi şi două beri fără alcool. Totul costa în jur de 80 lei cu bacşiş inclus. Seara şi dimineaţa mâncam iaurt, şuncă, telemea, ouă fierte şi roşii - ardei de la traistă. Paleta de preparate de la autoserviri era mai largă, preţurile mai mici dar mâncarea era ˝de cantină˝. La restaurant se mânca mai bine dar se aştepta mult ca şi cum raţiunea ta existenţială ar fi fost să stai la masă în faţa unei farfurii goale. Asta ne cam consuma din timp. În această dilemă autoservire - restaurant, pentru a economisi timp, nu odată a funcţionat arta compromisului. După-amiezele le rezervam vizitării oraşelor din apropiere.

S-ar putea ca hei-rup-ul cu care am făcut excursia să nu satisfacă pe mulţi dintre voi. Nu uitaţi că noi tot anul suntem în concediu iar în excursii muncim, pe când la voi situaţia este inversă. Adevărul e că ˝pe vremea mea˝ în afară de bilete de odihnă sau de tratament luate prin sindicat, nu prea aveai ce alege şi cum ieşirea din graniţele ţării ne era absolut interzisă din cauza dosarelor ( mai bine să nu şiţi despre ce e vorba), am optat pentru circuite, ocazie cu care ni s-a dezvoltat pasiunea pentru călătorii. După ´90 am început să vizităm lumea cu acelaş nesaţ cu care înainte traversam cu rucsacul în spate din Bucegi în Piatra Craiului şi apoi în munţii Făgăraş. Acum din nou ne este dor de ţara noastră. Un al treilea argument, deloc neglijabil este fuga timpului care pentru noi e mult mai presantă.

Acum e acum, cum să scriu, în ce ordine, ce să punctez? Hai să încep cu cazările, că e mai simplu:

- 2 iulie, Motel cabana Codrii Paşcanilor, **‚ 60 lei, lângă Paşcani, merită un review.

- 3 iulie, Hotel Turist, ***, Fălticeni; 80 lei, frigider mare, camera bine dotată, cam umed din cauza pădurii, merită un review

- 4 iulie, Pensiunea Liliana lângă Câmpulung, păstrăvărie cu self-service, 80 lei plus comision 12 lei, camera f. f. mică gen ladă, totul în lemn peste lemn, frig, senzaţie de claustrofobie, înţelegeţi la ce fac aluzie, nu?

- 5 iulie, Hotel Cerbul **, Borşa, 110 lei, merită un review.

- 6 iulie, Pensiunea După apă la Răzvan, *** Sighetul Marmaţiei, camera mov, merită un review.

- 7 iulie, Pensiunea Smarald, Târgu Lăpuş, ***, 90 lei, se ajunge greu nefiind indicatoare şi nici firmă la vilă.

- 8 iulie, Aparthotel Gutinului, ***, Cluj, 100 lei+ 1.6 lei comision, merită un review.

- 9 iulie, pensiunea Ara, 130 lei, Alba Iulia, GPS-ul ne-a dus pe nişte coclauri şi şleauri de safari. Foarte scump pentru distanţa mare până în oraş şi ce oferă comparativ cu alte locaţii.

- 10 iulie, pensiunea Dragonul, 90 lei, Avrig, la care am renunţat, fiind o scară cu trepte foarte incomode pentru urcat în cameră. Am văzut şi o cameră în castelul Bruckenthal, 120 lei last minute, obişnuită, aşa că tule-o Doamne! Mâncat, cafeluit şi seara ne-am oprit la odihnă la Sinaia, după aproape 300 km şi câteva vizite. Mult pentru noi.

Cred că în continuare voi scrie câteva reviewuri despre ce am vizitat mai semnificativ în fiecare zi, pentru că o trăsătură comună a obiectivelor este amplasamentul în raport cu traseul. Poate că grupate astfel vor constitui un mic ajutor celor care vor merge în aceste zone. Deci, ca să recapitulez cu salvatorul DECI:

- în prima zi am vizitat în judeţul Iaşi conacul-muzeu şi capela lui V. Alecsandri de la Mirceşti, palatul Sturdza şi biserica de la Miclăuşeşti, palatul domnesc şi mormântul (pentru o vreme) al lui Al. Ioan Cuza de la Ruginoasa şi tumulul de la Cucuteni

- a doua zi din Fălticeni am fugit olecuţă pânâ-n Ieşi unde am vizitat Mitropolia şi Trei Ierarhi, având privilegiul de a mă ruga la moaştele Sf. Paraschiva.

- a treia zi, sanctuarul catolic de la Cacica, mănăstirile Solca, Arbora, Putna, Suceviţa, Moldoviţa.

- a patra zi tronsonul de şosea Iacobeni- Borşa, cam 60 km de drum la fel de prost ca acum 50 de ani, - groapă de groapă şi între ele gropi- compensat de priveliştea neasemuită a obcinelor. S-a construit o mănăstire nouă în pasul Prislop la o altitudine de 1416m.

- a cincea zi monumentul de la Moisei şi valea Izei cu mănăstirile sculptate în lemn, cu turle până în ceruri: Ieud, Săcel, Dragomireşti, Botiza, Bârsana. Nu lăsaţi să curgă viaţa pe lângă voi fără să le vedeţi. Dacă treceţi pe acolo duminica aveţi ocazia să vedeţi cum tot satul în costume populare, merge la biserică. Impresionant cum bătrănele duc la biserică copiii celor plecaţi.

- a şasea zi Memorialul victimelor comuniste de la Sighet, cimitirul de la Săpânţa şi biserica Săpânţa - Peri cu cea mai înaltă turlă de lemn din lume (75 m)

- a şaptea zi mănăstirea Sf. Ana din Rohia unde e înmormântat Nicolae Steinhardt. Spre Cluj, am vizitat palatul Banffy din Bontida. După amiaza nu am reuşit să vizităm Clujul cum ne propusesem din cauza caniculei. A fost singura abatere de program. Cum în Iaşi am zăbovit doar o jumătate de zi, Clujul nu l-am văzut, iar Timişoara o ţin minte dintr-o practică din studenţie ne-am gândit să utilizăm biletele CFR cu reducere pentru pensionari, să luăm câte două nopţi cazare extrasezon în fiecare oraş şi să le vizităm la primăvară dacă ne-o ajuta Dumnezeu.

- a opta zi cetatea Alba Iulia.

- a noua zi muzeul icoanelor pe sticlă din Sibiel, palatul Bruckenthal şi mănăstirea fortificată din Avrig.

Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că a fost un traseu lung. L-am făcut cu iubire şi nu am simţit oboseala. Cu siguranţă nu am să scriu despre tot ce am văzut. Cu siguranţă n-am să pot reda sentimentul de bucurie pe care l-am avut vizitând atâtea frumuseţi pe care le-am ocolit amar de ani. Cu siguranţă întâlnind acei oameni minunaţi din Bucovina sau Maramureş îmi revine speranţa că mai există români adevăraţi şi cândva, locuitorii acestui binecuvântat pământ se vor întruni laolaltă, acasă. Cu siguranţă că sunt recunoscătoare că am făcut această extraordinară excursie chiar dacă ceasul arată ora doisprezece fără un sfert.

---

VIZUALIZĂRI: 2920 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI