V.I.P-uri in PERU

TIPĂREȘTE

Am mai scris cateva randuri despre Peru, dar dupa un an, timp in care s-au sedimentat anumite impresii m-am gandit ca nu ar fi rau sa va impartasesc din momentele care revin cu placere in mintea mea. Probabil va intrebati de ce am dat acest titlu acestui review??! Pentru ca aceasta excursie cu absolut toate cheltuielile a fost un premiu. Sotul meu a participat la o promotie a unei firme care distribuie carburanti (nu stiu daca am voie sa fac public numele firmei... ca sa nu se spuna ca vreau sa-i fac reclama...) unde erau 7 castiguri mari cu cele 7 noi minuni ale lumii, ... evident cel care era castigator primea impreuna cu inca o persoana o excursie in locul respectiv avand asigurat totul incepand cu: transportul, masa, intrarea la obiectivele turistice, masina cu sofer, ghid personal vorbitor de limba engleza si culmea... si bani de buzunar (50 E de persoana /zi) Nu-i asa ca nu va vine sa credeti ca mai sunt si astfel de concursuri, promotii care sa fie chiar reale?! Nici mie nu mi-a venit sa cred cand sotul m-a sunat la telefon si mi-a dat vestea, asa mai prin invaluire... nu va spun ca multi din cei carora le-am povesti au spus ca probabil facem parte din sistem... adevarul este ca a fost pur si simplu un noroc chior... cine stie sotul meu cand a fost mic a mancat...

Dar sa revin la ceea ce vroiam sa va impartasesc... Nu va mai descriu zborul de 13 ore de la Amsterdam la LIMA si nici despre sederea noastra acolo (am mai scris cateva randuri despre Lima in alt review si pe bune nici nu m-a impresionat. Parca simt si acum in nari mirosul gazelor de esapament si a frigaruilor din carne si din ananas care se preparau la colturile strazilor. Ar fi putut foarte bine pe langa denumirea comerciala a acestor produse sa adauge si afumee.

Asadar am luat din LIMA un avion (adica am zburat cu el, nu am primit in dar si un avion... ar fi fost culmea!) pana in CUZCO si nu mica ne-a fost surpriza ca in aeroport am fost intampinati de persoane imbracate la tol festiv si nu numai... si de indigeni care au inceput sa ne cante si sa danseze pentru noi, sa ne ofere diverse suveniruri, CD-uri, pixuri, frunze de coca...) Noi (adica sotul si cu mine) ii refuzam politicos spunand ca nu vrem sa cumparam nimic... credeam ca poate este acelasi stil de vanzare-cumparare ca in Egipt: cand trag de tine sa cumperi de la ei... Nici vorba, oamenii sarbatoreau Ziua Turismului!!!

Deci intr-un fel am ramas deziluzionata ca nu pentru VIP-urile din Romania era acel tam-tam!!!? Oricum despre Romanica noastra nu auzisera nici in vama din LIMA. Le-am explicat... ca sa poata sa localizeze mai usor tarisoara noastra ca venim din Europa... din Transilvania... pe unde vezi doamne... ar fi trait un vampir celebru: Dracula. S-au uitat cam lung la mine dar nu am auzit nici macar un cuvant din partea lor. Apropo... in afara de limba spaniola, vamesii nu stiu alta limba... nici macar engleza... trist nu-i asa? !

Asadar am baut primul ceai de coca in aeroport, cand am inteles ca este oricum gratis si ca o sa ne prinda bine in lupta cu raul de inaltime. Aceste informatii le-am primit de la Juan Carlos ghidul nostru personal care ne astepta cu soferul, cu masina la scara aeroportulu! . Va dati seama cand am vazut ca vine soferul sa ne ia bagajele... ranjeam la barbatu' meu de parca atunci m-ar fi cerut de nevasta... Acum iar o mica paranteza: noi suntem oameni simpli, adica asa... un picut intelectuali... cu niscaiva studii superioare, dar nu fitosi si nici cu aere. Pentru noi totul era ca o pleasca cam mare, pe care inca nu o puteam digera foarte bine. Cred ca de multe ori ne-am comportat ca niste copii... dar asta e... amindoi avem sufletul si de multe ori si mintea ca in adolescenta, vorba aceea caroseria... o fii aratand ca la o Dacie dar sufletul, mintea si atitudinea cateodata sunt de Ferrari. (Chiar nu fac reclama la marcile de masini dar nu stiu cum sa fac altfel comparatia). Ghidul ne-a debarcat in Cuzco intr-un hotel de 4* (Casa Andina Private Collection) unde am primit un apartament drept resedinta. Totul era la superlativ!!!... mai ales pentru mine: gel de dus, sapun, sampon, spumant, crema de fata, pasta de dinti, crema hidratanta de corp si dumnezeu mai stie cate chesti de o calitate exceptionala... la discretie. Sotul in schimb a avut de reprosat ceva: patul... era atat de mare (si noi nu suntem niste oameni scunzi) ca ii trebuia ceva timp sa ma gaseasca. Aveam aparat de unde puteam inspira oxigen in cazul durerilor de cap cauzate de raul de inaltime.

Seara am iesit sa vedem orasul... si fiind Ziua Turismului era o treaba organizata in mod f. serios: cu defilarea personalului de la diverse hoteluri, restaurante... care alegorice... fanfara, dansatori populari, ce mai... tot tacamul. Adevarul este ca in ciuda saraciei sau poate tocmai de aceea, peruanii acorda mare importanta mai ales turistilor straini (exceptie vamesii... o sa vedeti de ce zic asta... , adica scriu) pentru ca stiu ca de aici le intra valuta... nu cum se procedeaza in alte tari (oare despre ce tarisoara o fii vorba? ) Cert este ca am urmarit spectacolul pe care l-au prezentat si dupa aceea am zbughit-o la culcare... eram oricum ca niste zombi, diferenta de fus orar: 8 ore. A doua zi am pornit spre VALEA SACRA... dar despre asta va scriu cu alta ocazie

Cu bine

---

VIZUALIZĂRI: 3601 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI