Gigantii stancosi din Campia Thesalliei

TIPĂREȘTE

Meteora este unul din cele mai mari si mai importante complexe de manastiri ortodoxe din Grecia, dupa Muntele Athos. Sunt situate in inima Greciei, pe Campia Thesalliei, langa orasul Kalambaka si satul Kastraki. Va asteapta aici o gama larga de oferte de cazare, taverne grecesti, magazine de suveniruri si cam tot ce trebuie pentru o zona atat de asaltata de turisti. Fie ca alegi Kalambaka sau Kastraki, te afli la o aruncatura de bat de manastiri. Noi am ales sa ne cazam in Kastraki, pentru ca ni s-a parut mai mic si mai dragut. Kastraki mi-a placut foarte mult, m-am plimbat pe stradutele lui si am admirat stancile uriase din jur, care pareau rupte din Avatar, si micutele manastiri din varful lor, cu ale lor acoperisuri rosii. Sunt destule magazine alimentare, restaurante, terase si multe casute ingrijite frumos, cu gradini pline de flori. Daca o iei pe soseaua principala vei vedea multe terase umbrite, altele mai cochete, altele mai simple, cu meniuri expuse in strada. Am servit cina la ultima taverna pe partea dreapta, pe soseaua care duce spre Kalambaka, dar am uitat cum se numeste din pacate. Stiu ca aveau un gratar imens chiar la intrare, cu rotisor si ne-a atras farfuria ce i-a fost adusa chiar atunci unui client. Portiile au fost mari si gustoase si preturile bune.

De la pensiunea unde am fost cazati, care era situata aproape de drumul care duce spre Meteore, am facut maxim 5 min cu masina pana am ajuns la prima manastire. Inca de cand intrati in Kalambaka, si mai apoi in Kastraki veti gasi indicatoare spre drumul care duce la manastiri. Foarte important de stiut este faptul ca manastirile sunt situate aproape unele de altele, pe o raza de aproximativ 4-5 km. Asa ca am pornit pe drumul spre Meteore, fascinati deja din cauza peisajului unic intalnit acolo si nerabdatori sa urcam treptele manastirilor. Sunt in numar de 6, unele mai micute si intime, altele impunatoare: Manastirea Marelui Meteor, Manastirea Varlaam, Manastirea Rousanou, Manastirea Nicolae Anapafsas, Manastirea Sfantul Stefan si Manastirea Sfanta Treime. Intrarea la fiecare manastire este de 3/euro de persoana, fapt care a determinat multi turisti sa nu le viziteze pe toate in interior. Nu ca nu ar merita sa platesti, ti se deschide in fata ochilor o alta lume, ci pentru faptul ca in fond si la urma urmei, este... o manastire. Un loc sfant, unde cauti liniste, unde vrei sa te rogi si nu un muzeu. Dar se practica biletele de intrare la biserici si manastiri in toate zonele turistice de la noi si de afara, asa ca nu are rost sa insist asupra subiectului.

Legenda lor spune ca sunt roci trimise din cer pe pamant, de unde si numele de meteori, pentru a permite ascetilor sa se retraga pentru ruga. Primii calugari se spune ca traiau in pesteri aici, ca pustnici si aveau un trai mult spus, modest. Se urcau cu ajutorul unor scari de lemn si sfori, fie erau trasi in niste plase sau cosuri. In ziua de azi, sunt sapate scari in stanci sau la unele sunt facute sosele pana la poarta manastirilor. Am citit intr-un articol ca multi calugari au parasit manastirile din cauza asaltului de turisti care le-au tulburat linistea. Si e de inteles. Dar pe de alta parte, fiind si eu in categoria ''turisti'' mi se pare normal ca si noi sa ne putem bucura de acest fenomen unic in lume. Nu pot sa va dau date exacte despre fiecare manastire unde este situata, sau date istorice pentru ca aceste lucruri le puteti gasi in alta parte. Si pentru ca nu am retinut aceste detalii. Sunt unele manastiri care sunt situate cate doua, foarte aproape una de cealalta, dar fiecare pe stanca ei. Si drumul este putin obositor pana sus, mai ales daca mergeti pe timpul verii. Chiar daca nu intrati la fiecare manastire in interior, puteti sa urcati pana sus la fiecare, pentru ca panorama este diferita si peisajul se schimba de pe fiecare stanca. Manastirile seamana foarte mult intre ele, aceeasi constructie cu acoperis rosu, cu bisericute in interior si chilii si cu gradini frumoase.

Manastirea Marelui Meteor (Metamorfosis Sotiros Monastary) este printre ultimele manastiri la care ajungi dar este cea mai vizitata, fiind cea mai mare. Are o parcare mare, plina de masini si autocare si de turisti grabiti. Chiar daca soseaua duce pana la poarta ei, sunt multe trepte de urcat, dar nu aceasta este problema ci faptul ca era o coada uriasa, cativa oameni pe fiecare treapta pana sus de tot. Dar nici gand sa renuntam chiar daca am stat vreo 30 min pana am intrat de fapt. Dupa ce platesti intrarea un gardian are grija sa nu cumva sa uiti sa te imbraci cu o fusta lunga (in cazul meu) si cu pantaloni lungi pentru baieti. Cred ca am stat vreo 2 ore inauntru. E cea mai frumoasa manastire pe care am vazut-o pana acum. Sunt multe lucruri frumoase pe care le-am vazut si de care am ramas impresionata. Manastirea adaposteste un muzeu istoric, cu arme si costume de generali din razboi si unul folcloric, cu costume traditionale grecesti. Asezate in vitrine lungi, colorate si prafuite de timp. Mergand inainte am ajuns la bucataria calugarilor si sala lor de mese. Bucataria micuta, intunecoasa, cu cateva cazane si vase de lut si cu un cuptor. Cand am intrat in sala de mese, foarte mare, asemanatoare cu o pivnita, cu mese de lemn si bancute lungi m-a cuprins asa putin emotia si brusc parca ii vedeam in fata ochilor, smeriti, tacuti, in robe negre si cu fete blande. Rar mi se intampla sa imi dea lacrimile intr-un loc public, sa ma miste ceva atat de tare. Tacamurile de aluminiu, asezate frumos langa farfurii, pe niste batiste de bumbac alb-albastre, sfesnice de lumari la a caror lumina luau masa. Pe pereti erau icoane imense. Un loc deosebit. Urmeaza un fel de muzeu al manastirii, cu carti de rugaciuni vechi, cu iconite sterse, cu chipuri sfinte, incremenite intr-o vitrina. Bisericuta este micuta si frumoasa, poti sa aprinzi lumanari si sa scrii acatiste. Am ajuns la un moment dat intr-o galerie unde intr-o pivnita se puteau observa printr-un geam mic, oase si cranii ale calugararilor. Asezate unele langa altele, pe rafturi. Am colindat toate holurile si galeriile, am citit despre istorie si credinta si am ajuns la un mic magazinas cu iconite, mir si tamaie, carti de rugaciuni si magneti. Cred ca a fost cea mai aglomerata incapere si de aceea am si iesit repede, pentru ca magneti si alte lucrusoare le gasiti si langa parcarea din fata manastirii. In aer liber, fara sa te impinga nimeni si cu haioasa incercare a comerciantilor sa iti adreseze cateva cuvinte in limba ta. Magnetii sunt 2-2,5 euro, mirul si tamaia la fel.

Revenind la Marele Meteor vreau sa va spun ca am ramas frumos surprinsa de o terasa pe buza unei prapastii, cu un fel de foisor cu bancute unde puteai lua loc. Aer curat, liniste si garduletul acela de lemn care te despartea de privelistea mareata din fata. Kalambaka arata atat de frumos de aici, de sus, unde ii poti observa stradutele cu verdeata in jur, cu casute aliniate simetric si cu muntii care au grija de el. Curtea este plina de flori, curata, cu vase mari de lut, asezate ici si colo pe fondul zidurilor de caramizi. Cu fiecare pas zaresti alte turnulete, alte lacasuri mici de tot sau balconase. Am observat ca sunt multi turisti romani, nemti, sarbi dar si englezi. Desi la intrarea in manastire si stand la coada imensa am auzit multi romani spunand bancuri, razand de alti oameni mai in varsta sau imitandu-i, ma bucur ca odata intrata acolo am putut sa ma relaxez si sa uit. Nu e vorba ca sunt romani, doar pe ei i-am inteles, probabil si alti turisti straini faceau acelasi lucru. Cred ca singurul lucru care nu mi-a placut la Meteore este inghesuiala, nerabdarea oamenilor si rasetele lor care nu isi aveau locul. Mi-ar fi placut sa fie mai putina lume cand am fost noi, sa nu ma simt ca intr-un muzeu, dar nu pot fi egoista, pentru ca asa cum mi-am dorit eu sa ma aflu acolo, acelasi drept il are toata lumea. Fac o mica paranteza si vreau sa spun ca mi se par niste ipocriti romanii care nu isi doresc alti romani in vacantele din Grecia, fie ca sunt la mare sau la munte, nu vor sa auda limba romana in alta tara sau vorbesc ei in engleza pentru ca le e rusine ca sunt romani. Cred ca Romaniei ar trebui sa ii fie rusine cu ei si nu invers. Si din partea mea pot sa mearga direct in Africa poate acolo nu o sa mai auda pe nimeni vorbind limba cu care au crescut.

Va sfatuiesc sa va imbracati lejer,cu incaltaminte comoda,cu talpa joasa dar nu cu slapi de plaja cum au fost altii,pentru ca nu veti putea urca usor.Nu la toate manastirile sunt trepte,la altele sunt carari mai late de piatra,dar trebuie sa urcati,asta e ideea.Si neaparat sa aveti apa la voi,sa nu cumva sa va ia ameteala de la caldura,sau de la atata frumusete :) La Marele Meteor in curte gasiti de asemenea o fantana de unde puteti lua apa si banuiesc ca si la celelalte manastiri la fel.Nu toate sunt deschise in fiecare zi,dar e bine ca sunt inchise in zile diferite si totusi poti vizita macar cateva dintre ele.Am vrut sa intru la o manastire de maici,nu mai stiu la care dar chiar atunci inchidea,cam la ora pranzului cred.Cel mai bine sa mergeti dimineata.

Soseaua care uneste Meteorele este o placere pentru soferi. Serpentinele te poarta de la o manastire la alta, unde vezi deschizandu-se vai adanci, prapastii dar si superbele imagini asupra Orasului Kalambaka. Campia Thesalliei este de o frumusete rara, cu o vegetatie golasa pe un fond galbui si cu fermecatoarele sate ascunse unde si unde. Chiar si intre manastiri, la sosea gasiti parcari si puteti opri sa faceti fotografii grozave, sa admirati padurea de stanci censusii din fata sau sa zariti din departare urmatoarea manastire ce va asteapta.

Meteorele este un loc potrivit pentru oricine. Daca nu esti neaparat o persoana foarte religioasa, ramai sigur impresionat de relieful stancos deosebit. De fiecare manastire care e parca crescuta din stanca ei, solitara si impunatoare. Daca iubesti natura o sa iubesti si acest loc. Pentru pasionatii de fotografie este de asemenea un loc potrivit, pentru ca pozele sunt grozave de acolo, de sus. Cert e ca Meteorele sunt un loc care trebuie sa il vezi intr-o viata. Cred ca fiecare om merita acest lucru.

---

VIZUALIZĂRI: 2993 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI