Zona Satic - Valea Dambovitei

TIPĂREȘTE

Intr-unul din articolele anterioare am scris despre pensiunea Coral din Saticul de Sus.

Am ajuns, pe frumoasa Vale a Dambovitei, vale mult mai putin cunoscuta decat surata ei din apropiere, Valea Dambovicioarei cu a sa pestera, pentru prima data ca urmare a unei vacante petrecute prin zona Plaiul Foii-Zarnesti, sejurul terminandu-se, am zis sa ne abatem, in drumul catre casa si pe Valea Dambovitei si Cheile Dambovitei trecand prin Satic, pana la Barajul Pecineagu. Plus ca doream sa identificam si eventuale pensiuni unde sa ne putem caza in viitor, pentru plimbari pe munte spre Pestera si Cerdacul Stanciului si mai departe.

Saticul nu cred ca are mai mult de 200-300 de locuitori si se imparte in trei zone: Cojocaru, langa Valea lui Ivan, Saticul de Sus si Saticul de Jos.

Initial era un sat de ciobani, un satic, de unde ii vine si numele actual.

Accesul spre Satic se face din DN73, din localitatea Podu Dambovitei, facand stanga pe primul drum dupa ce ai intrat in localitate, (cam la 500-600m de la intrarea in sat), venind dinspre Pitesti. De aici drumul, care este forestier, urmeaza firul Dambovitei, trecand prin frumoasele dar scurtele chei ale Dambovitei. Imediat ce ai intrat in chei, (cam 2km de la intrare din Podu Dambovitei) pe partea stanga se poate face o mica oprire la Pestera de la Coltu Surpat numita si Pestera Ursilor (a nu se confunda cu mult mai vestita Pestera Ursilor din Apuseni, de la Chiscau). Pestera are aprox. 370 m lungime, accesul pana la pestera se face pe niste scari amenajate din beton, cu balustrade, urcand cam 30m. Pestera este situata chiar deasupra drumului, in peretele calcaros al cheilor. Nu este o pestera amenajata pentru vizitare, se poate intra doar cu lanterna/frontala.

Continuandu-ne drumul dupa vreo 6 km se ajunge la Barajul Satic, de fapt un stavilar de vreo 15m inaltime, creand un mic lac de acumulare tampon intre Hidrocentrala Clabucet, care are ca sursa de apa lacul de acumulare barajul Pecineagu situate mai sus in munte, si cea de la Rucar.

Privelistea de pe baraj privind spre munte este superba, felul cum se oglindeste padurea de pe maluri si muntele din zare in apa lacului este extraordinara. Teoria spune ca in lacul respectiv se poate pescui si ar fi si pastrav, ce e drept am vazut de cateva ori cand am trecut pe acolo ceva cetateni cu cate un bat in mana pe mal, dar nu stiu si daca au prins cate ceva.

Dupa vreo 2-2,5km se ajunge si in Saticul de Sus. Drumul din Podu Dambovitei pana in Saticul de Sus, este un drum forestier, cu destule gropi.

In Saticul de Sus exista destule posibilitati de cazare si de servire a mesei. Exista de vreun an si ceva, doua pensiuni mari, una langa alta, identice, construite in oglinda, chiar langa hidrocentrala Clabucet, care ofera conditii mult peste standardele locului (piscine incalzita, sauna, mese de ping-pong, biliard, etc).

Cu exceptia drumului forestier care este destul de rupt, iar vara fiind asezonat si cu praf destul de mult, zona este foarte frumoasa, cu deschidere si frumoasele privelisti ale Pietrei Craiului. Esti inconjurat de verdeata, si poti petrece o vacanta in care sa te rupi de cotidian. Este un loc bun pentru relaxare, nefiind aglomerat, dar si o poarta de acces pentru drumetiile din Piatra Craiului.

De aici se pot face drumetii usoare pana la Cabana Garofita Pietrei Craiului (altitudine 1100m), chiar si cu copii fiind un drum forestier care se poate parcurge in mers agale in max 1h30”, fiind un forestier care nu prezinta dificultati de parcurgere avand o diferenta de nivel mica. Marcajul incepe din dreptul hidrocentralei, traversandu-se apa pe partea dreapta si urmand apoi marcajul in stanga, cruce galbena (CG). Ajunsi la Cabana Garofita Pietrei Craiului, poti continua drumetia catre Marele Grohotis, Pestera si Cerdacul Stanciului si iesirea in creasta Pietrei Craiului prin Saua Funduri, sau traversand Marele Grohotis se poate merge mai departe pana in Plaiul Foii, sau de la Umerii Pietrei Craiului se face o bucla si se coboara prin Poiana Tamasel la cabana inapoi. Cabana are posibilitati de cazare dar nu si de servire a mesei.

Tot din zona hidrocentralei dupa traversarea apei se poate alege traseul in dreapta pe Valea lui Ivan, pana la Cabana Valea lui Ivan, situate la o altitudine de 1090m, care a reintrat recent in circuitul turistic. Traseul este tot pe un drum forestier, usor accesibil, care se face cam in acelasi timp ca cel spre Garofita Pietrei Craiului. De fapt tipul normat de parcurgere pentru fiecare dintre ele este de 1 ora.

Cabana Valea lui Ivan este recent renovata, este amplasata intr-un decor de vis, intr-o poiana, inconjurata de o perdea de brazi, fiind strajuita in fata, in zare, de Masivul Iezer-Papusa si in spate, binenteles, de Masivul Pietrei Craiului. Nici aici din cate stiu nu se poate servi masa. Nu pot comenta despre conditiile de cazare pentru ca nu am fost cazat acolo, doar am facut un popas in tura noastra care mergea mai departe spre Crucea Granicerului. Dar repet inca odata, privelistea de acolo este minunata.

Revenind in Saticul de Sus, poti opta si pentru o plimbare, de data asta auto, pana la Barajul Pecineagu.

Sunt cam 13km din Saticul de Sus pana la baraj, fiind tot un drum forestier cu gropi pe alocuri.

Barajul Pecineagu este situat, pe cursul superior al raului Dambovita, intr-o depresiune intre Mtii Piatra Craiului si Mtii Iezer-Papusa. Este un baraj de anrocamente de 107 m înălțime.

La momentul cand am fost noi ultima data, in 2013, era golit, pentru lucrari de etanseitate.

Cat am stat acolo pe baraj de am admirat frumuseatea locurile, am intrat in vorba cu o persoana care a coborat din cladirea administrativa a barajului, dandu-ne cateva detalii despre baraj si despre starea drumului ce serpuieste pe langa baraj. Drumul care inconjoara barajul se continua pe firul raului Dambovita pana spre obarsia acestui rau, dar drumul este accesibil numai masinilor de teren, fiind desfundat datorita caminoanelor ce transporta busteni.

Concluzia este ca celor care le place o evadare, intr-o zona mai izolata, in natura si s-au plictisit de Bran, Moieciu de Sus pot alege si aceasta varianta, chiar daca drumul de acces este mai dificil. (poate fi si acesta un lucru pozitiv, asa mai filtrandu-se turistii, de cei dornici doar de un gratar pe malul apei si muzica tare in boxe, acestia ne-intrand pe acest drum “sa-si rupa” masinile, sa-si verse oalele cu carnuri pregatite pentru “festin” sau sa se sparga sticlele de bere de prin portbagaje).

---

VIZUALIZĂRI: 14333 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI