Întâlnire cu Poseidon în Bodrum

TIPĂREȘTE

Din nou în Turcia: altă civilizaţie, alte concepte, altă lume. După ce anul trecut am fost în Didim (vezi impresii), ne-am hotărât să schimbăm puţin destinaţia şi să ne mai deplasăm 100 km. Am ales zona Peninsulei Bodrum, în ciuda „ameninţărilor” vântului persistent şi a scărilor ce trebuie urcate spre cameră.

Am căutat resorturi de tip HV din zona Bodrum şi ne-am oprit la Club Blue Dreams, ce se încadra şi în bugetul alocat acestei vacanţe. Păreri şi impresii destul de puţine pe site-uri româneşti, ceva mai multe pe cele străine, tinzând spre 70% grad de satisfacţie.

Astfel, într-o dimineaţă devreme de sfârşit de mai am plecat din Bucureşti urmând drumul clasic prin Bulgaria (Ruse-Razgrad-Targovishte-Omurtag-Kotel-Yambol-Lesovo-Hamzabeyli); drum în general bun, am mers destul de rapid, poliţie aproape inexistentă. Trecut prin vămi foarte repede; la întoarcere, la intrare de la turci la bulgari, aceştia din urmă au reintrodus taxa de „dezinsecţie” (o stropitoare simbolică pentru maşină, cu miros de DTT), în valoare de 3 euro (cu chitanţă).

Turcia e fermecătoare, ca de obicei, încă de la intrare. Şosele foarte bune, semnalizări eficiente, leandri în floare, mici porturi, etc.

Am ajuns la amiază la Club Blue Dreams, resort situat în localitatea Torba, la 10 km de Bodrum, lângă Rixos Premium Bodrum şi Kervansaray. Există locuri de parcare suficiente, erau puţine autoturisme în parcare; majoritatea turiştilor (englezi şi ruşi) vin cu avionul.

Aveam plătite 5 camere duble cu vedere la mare. De la Recepţie ni s-au repartizat 4 camere conform repartizării şi una fără vedere la mare cu promisiunea că a doua zi se va remedia situaţia, lucru ce s-a şi întâmplat. A doua zi am avut de ales între 2 camere cu vedere la mare şi am ales o cameră superbă, cu un balcon drăguţ şi o privelişte fantastică către zeul mării, Poseidon. Altă situaţie în care s-a manifestat spiritul de a face turism şi comportamentul drăguţ faţă de turişti: până să ajungem noi la camere cu bagajele Recepţia a repartizat camera surorii mele altor două englezoaice care deja se instalaseră în cameră. A apărut rapid unul din manageri (Mehmet) care a rezolvat situaţia cu profesionalism: a mutat pe cele două persoane în altă cameră, a oferit scaune surorii mele şi cumnatului cât timp s-a făcut din nou ordine în cameră şi cu scuzele de rigoare au fost întrebaţi ce vin preferă: alb, roze ori roşu. În 10 min a apărut cineva cu o sticlă de vin şi două pahare... hi, hi, hi... aşa da scuze.

Resort. Complexul este compus din două părţi: un corp nou (dat în folosinţă în 2013) tip hotel cu două etaje, ce are camere deluxe şi o piscină foarte mare în faţă şi partea de bungalowuri (căsuţe cu 1 etaj). Deoarece resortul este situat pe coasta dealului, într-un golf superb, există multe trepte ce fac legătura între diversele paliere. Există două lifturi turn, din care unul foarte fotogenic, cu aspect de far.

Partea de căsuţe este foarte bine „îmbrăcată” de vegetaţie: leandri, ficuşi imenşi, trandafiri japonezi, muşcate şi multe alte flori ce nu le pot identifica. Fiecare căsuţă avea ataşat un copăcel ori trandafir căţărător înflorit ce urca până la etaj. Aleile erau pavate cu piatră ce oferă un aspect plăcut; există şi rampe/pante uşor de parcurs pentru a se evita anumite trepte; sunt prezente şi câteva mici arcade/tuneluri între rândurile de bungalowuri, ce sunt toate văruite în alb. În preajma Recepţiei sunt plasate şi câteva sculpturi de marmură albă, obiecte de artă contemporană.

Pe lângă corpurile de cazare, piscine şi recepţie există în complex zona de restaurante (general şi a la carte) şi patiserie, tea garden, baruri, zona de spa, pontoane, amfiteatru, zona de shopping, sală de fitness, teren tenis, aquapark, zonă pentru watersport.

Camere. Sunt spaţioase, am avut loc să ne plimbăm în jurul patului, ca să zic aşa. Dotarea camerei nr. 130 a fost: pat dublu, noptiere, veioze, aer condiţionat inverter, masă toaletă cu minifrigider inclus (la sosire există 1 sticlă apă şi două doze Cola/Fanta free), oglindă, tv lcd, suport bagaje, fotoliu + măsuţă mică rotundă, şifonier cu trei uşi, umeraşe, seif (contra cost), pardoseală gresie. Fereastra uriaşă şi uşa erau de sticlă şi acopereau toată faţada camerei, oferind o privelişte generoasă spre mare; existau draperii şi perdele pentru intimitate. Balconul, destul de mare, era dotat cu balustrade rustice de lemn, o măsuţă rotundă şi două scaune de ratan şi cu uscător pliabil de rufe. Baia nu era foarte mare; dotată cu consumabilele corespunzătoare, prosoape, feon, oglindă pentru ras şi cadă cu geamuri. Prosoapele se schimbau zilnic; de asemenea, curăţenie se efectua zilnic. Accesul se efectua pe bază de card, utilizat şi pentru funcţionarea curentului electric.

Piscine şi plajă. Complexul e dotat cu o foarte mică plajă, fără nisip, doar pietricele mărunte, pe care sunt plasate două rânduri de şezlonguri, aproximativ 25-30 bucăţi. Intrarea în apă este destul de lină pe primii 10-12 m apoi se adânceşte rapid; sunt şi ceva pietre mari în apă. Această plajă este protejată parţial de structura de beton a pontonului utilizat pentru sporturi nautice. Există mai multe pontoane (4 ori 5) dotate cu umbreluţe şi şezlonguri de pe care se pot executa şi sărituri în apa mării. Plaja şi pontoanele sunt deservite de un bar.

Există 6 piscine în cadrul resortului: 3 exterioare, una interioară, una pentru copii şi una la topogane. Cea nouă este şi cea mai mare, este situată deasupra sălii de fitness şi oferă o vedere superbă spre mare; privită de la nivelul apei pare a se contopi cu marea. Apa era foarte curată, se recircula permanent, un pic cam rece – dar era început de iunie. Pe margine erau plasate şezlonguri cu umbreluţe şi un rând de copertine de pânză pe alt rând pentru a oferi umbră. Este deservită de un bar deschis, foarte drăguţ. În primele zile aici la piscină totul se servea la pahare de sticlă (bere, cocktail-uri), apoi după o noapte cu furtună şi câteva zile cu vânt susţinut au trecut la pahare de plastic pentru a evita accidentele (deoarece în noaptea cu furtuna s-au spart câteva blaturi de sticlă de la mesele de lângă bar).

Restaurante şi baruri. Curăţenia domnea în toate aceste locuri. Faţă de Palm Wings Resort Didim am fost mai mult „serviţi” la masă, ca să zic aşa, deşi nu ne doream neaparat acest lucru. Băuturile se puteau comanda la masă în timpul programului de masă; de asemenea, la Snack Bar erai servit la masă, doar salata ţi-o preparai singur. Restaurantul principal avea o parte acoperită şi una tip terasă cu vedere la mare de la înălţime. Nişte lampioane mari chinezeşti agăţate de tavan întregeau peisajul. Mai existau 4 restaurante a la carte: turcesc (Snack Barul fiind într-o incintă acoperită se transforma seara în restaurant cu specific turcesc), chinezesc (aici găseai rezervare abia peste 3 zile aproximativ), italian şi pescăresc (situat pe un ponton pitoresc exact deasupra mării). La restaurantele a la carte se plăteau băuturile separat.

Barurile de la piscine aveau un design modern, cel mai mare cu o formă de corabie. Băuturile locale erau incluse, bere Efes la dozator, răcoritoare la dozator din gama CocaCola dar şi cafea şi alte produse din gamă la dozatoare Nescafe Alegria. Barmanii erau drăguţi, mai rupeau câteva cuvinte în engleză. Exista şi un LoungeBar cu canapele confortabile şi tv-uri lcd.

De asemenea, Tea Garden era un loc drăguţ amenajat pe două trepte/terase, sub copaci ce ofereau o umbră binecuvântată la amiază. Canapele şi măsuţe de lemn dotate cu perne te îmbiau la leneveală în faţa unei ceşti de ceai (marca Lipton) ori cafea. Aici găseai şi îngheţată Algida, contra cost. Într-un colţ era amenajat locul unde se făceau zilnic, între 12.00-17.00 delicioasele gozleme (cu brânză, caşcaval, cartofi condimentaţi, carne).

Mâncare. Eu nefiind o persoană pretenţioasă am găsit întotdeauna ceva pe placul meu la fiecare masă. A fost un pic repetitivă mâncarea, dar niciodată rece – cum se scria pe unele site-uri străine. Nu au avut carne de porc – doar pui, curcan, vită, berbecuţ. Peştele sub diverse forme a fost nelipsit în fiecare zi. La micul dejun am fost serviţi cu omletă la cutie... hi, hi, hi. Ouăle pentru omletă erau gata bătute, ambalate la cutii exact ca laptele. Paste, frigărui, şhaorma, vinete, sarmale turceşti, brânzeturi, măsline, tot felul de legume, câteva feluri de mezeluri, gemuri, iaurturi, cereale, compoturi, diverse produse de panificaţie reci şi calde, etc. Dulciuri de tot felul, torturi, baclavale zilnic, un delicios lapte cu orez la cuptor etc. La capitolul fructe au stat foarte bine. Pe lângă nelipsitul pepene roşu şi galben au avut: mere, pere, gutui, kiwi, piersici, nectarine, caise, corcoduşe, căpşuni, portocale, grapfruit şi nişte fructe asemănătoare caiselor pe care nu am reuşit să le identific.

Divertisment. Echipa de animaţie încerca să organizeze zilnic clasicele jocuri la piscină şi pe plajă. Spectacolele la amfiteatru destul de slăbuţe, aceleaşi ca în multe locuri (miss, mister, seară turcească, fire show). Program pentru copii în fiecare seară, totuşi nu erau foarte mulţi copii în resort.

Topoganele din micul aquapark erau sarea şi piperul. Funcţionau între orele 10.00-12.00 şi 14.00-16.00. Era vorba de 4 forme: tub, spirala dublă, linie ondulată cu 3 rânduri şi cel mai drăguţ covata (unde te dădeai cu colacul de 2 persoane).

Sporturile nautice erau bine reprezentate, dar bineînţeles şi scumpe (hidrobicicletă, skijet, barcă cu motor dotată cu toate formele de saltele şi banană, croazieră cu goeleta – ce era ancorată zilnic la pontonul resortului). Existau totuşi 4 caiace a căror utilizare era gratuită şi de care ne-am bucurat de câteva ori.

Alte chestiuni. Ne-am întâlnit la hotel cu reprezentanta agenţiei tour-operatoare din Turcia care ne-a prezentat oferta de excursii. O parte din prietenii noştri au luat croaziera cu goeleta (9.30-17.00) la un preţ de 35 euro all-inclusive (transport dus-întors până în port; masa de prânz a constat din paste cu carne de pui; băuturile erau la pet de 2 litri). Restul excursiilor mi s-au părut destul de scumpe: Pamukkale costa 75 E/persoană de ex.

Există un shuttle care pleacă din curtea resortului către centrul oraşului Bodrum – în primele zile era 2 euro/pers, apoi au scăzut la 1,5 euro/pers. Mai ieftin era dacă aveai lire turceşti şi ieşeai în faţa complexului pe unde la fiecare max. 10 min trecea câte un microbuz ce făcea curse special până la resorturile din zonă la preţ de 3 TL.

Final. A fost o vacanţă reuşită şi anul acesta Am fost mulţumiţi de raportul calitate-preţ, dar mai ales de vederea la mare de care ne-am bucurat zilnic. Păcat că timpul s-a scurs atât de repede. Recomand acest resort pentru cei care nu sunt foarte, foarte pretenţioşi la mâncare. Despre cele vizitate în această vacanţă revin la rubricile respective.

---

VIZUALIZĂRI: 2803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI