ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 12.05.2014
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- M ---
    GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 05.05.13
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    APR-2014
    DURATA: 7 zile
    cuplu fara copii

    GRAD SATISFACȚIE
    CADRUL NATURAL:
    95.00%
    Mulțumit, aproape încântat
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    95.00%
    Mulțumit, aproape încântat

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    95.00%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 9 MIN

    Barcelona, per pedes apostolorum (I)

    Ilustrație video-muzicală
    Gypsy Flame 3 - Best Quitar


    TIPĂREȘTE

    Motto: Barcelona e scumpă, dar scumpă rău!

    Nu știu unde am citit – pentru că nu am mai găsit pe Internet, nici măcar ca legendă – că Barcelona ar avea legătură cu Barca Longa, bărcile lungi ale Oamenilor Nordului (greșit spus vikingi), care, după ce au cucerit Britania și regatele saxone, au ocolit peninsula Iberică, în drumul lor spre Europa. Mie mi-ar fi plăcut să fie adevărat (deși consider că Ragnar Lothbrok a fost un ticălos; un mileniu mai târziu, nu îmi displace lumea pe care a creat-o)... Dar chiar și așa, dacă Orașul lui Gaudi își trage seva din Hamilcar Barca, tatăl celui care a terorizat cealaltă peninsulă europeană, pe tot timpul vieții sale, este suficient. Nu am fost adeptul lui Hannibal, ba chiar am considerat un genocid ceea ce a făcut la Trasimene și l-am urmărit cu obstinație, în total acord cu dictonul Carthago delenda est, până la sinuciderea acestuia – deoarece legiunile romane s-au dovedit incapabile să îl captureze. Cine m-a pus să îl citesc pe Titus Livius?

    Chiar dacă Barcelona, trivial, își pronunță numele, azi, de la un iberic Barkeno...

    Dis de dimineață, după prima noapte petrecută la Bcnfly (vezi impresii), am purces la drum. La acel drum planificat din iarnă... Simțeam altfel, nu era Galicia, cu mirajul Occidentului (deși, straniu, Columna lui Colon – ce ciudată coincidență de nume! – nu acolo, în nord-vestul istoric își găsea personificarea, ci aici, tot nord, culmea! , deși e vorba de nordul Spaniei – chiar dacă tot timpul am considerat Catalunia ca fiind în sud).

    Dar este Catalunia în Spania? Probabil că ea aparține Regatului Prea Catolic, tot așa cum aparține Franței vecine. Deși, la întoarcerea de la Montserrat, în tren, o bătrână pensionară madrilenă, stabilită la o prietenă cataluneză, ne-a spus că Spania e Una, indiferent de ce cred catalunezii. Iar eu, dincolo de hilarul situației (ea era tare de ureche, iar noi nu știam spaniolă), o cred. Teritoriul de dincolo de Pirinei este aparte!

    Iar drumul de care vorbeam, cel planificat din iarnă, a început, de acolo, de pe Consell de Cent, la intersecția cu Paseig de Sant Joan. Și mai departe, pe Gran Via de les Corts Catalanes, până la Paseig de Gracia, spre Placa de Catalunya. Pe jos, distanța nu este mare. Iar în colțul Pieței Tetuan, de la un chioșc de ziare, am cumpărat harta orașului (mare greșeală că nu am luat-o din România, dar la Londra, unul dintre cele mai scumpe orașe ale Bătrânului Continent, aceste hărți erau gratuite!), hartă extrem de utilă!

    Placa Catalunya... Plină de Aerobus, de elevi în excursie, de turiști, de El Corte Ingles...

    Buricul centrului.

    Pentru că de acolo, dintr-un colț al ei, pornea La Rambla. Bună impresie, dar cu mare atenție la șuți. Citisem pe net că aceștia își făceau apariția mai spre seară, ceea ce părea logic, mai ales ținând cont de densitatea polițiștilor, deși, bănuiesc, nici în amurg – sau tocmai de aceea – această densitate nu avea motive să scadă…

    La Rambla, către Portul Vechi, vechea canalizare a ploilor din zona deluroasă a Barcelonei. Ușor, către finalul Evului Mediu, a devenit stradă și principala concentrare a centrului orașului. Despărțind Cartierul Gotic de El Raval, chiar dincolo de zidurile orașului, face diferența între vechiul aristocratic și relativ noul sediu, de dincolo de ziduri, al instituțiilor religioase și medicale, dar și cartierul muncitoresc, magnet al vieții de noapte, prostituției și crimelor.

    Departe de a simți toate acestea, mi s-a părut o cale pietonală veselă, pe mijlocul unei căi rutiere pe care șoferii, cu siguranță, își trăiau frustrarea indiferenței și umilința lipsei de prioritate în fața hoardelor de pelerini care traversau, neatenți la inutilele semne de circulație, către nenumăratele magazine sau hoteluri ce o mărgineau. O cale pietonală prietenoasă, dar kitsch-oasă (prin tarabele cu magneți sau artefacte FC Barca), acum, la început de mileniu III.

    Chiar dacă Opera, la Liceu (eram convins, înainte de a vizita Barcelona, că acolo trebuia să fie o școală) și Palatul Guell sunt departe de kitsch!

    Doar că Barcelona însăși, dacă se vrea definită, va trebui să aleagă între kitsch și identitate (dar asta e o opinie personală, pe care o voi detalia pe parcurs).

    Iar ceea ce m-a impresionat a fost piața agro-alimentară, La Boqueria. Întâi am crezut că este un muzeu. Apoi am descoperit alte piețe, identice, prin varii părți ale orașului și am înțeles de ce Gaudi este barcelonez. Și de ce noi, exponenții estici ai aceleiași latinități, nu vom fi niciodată, dar NICIODATĂ (cu toate părerile contrare) la nivelul lor! Cred că am petrecut în acea piață (fără să cumpăr altceva decât un suc din fructe stors ad-hoc) mai mult timp decât pe întreaga Ramblă. Uimit de arhitectura legumelor expuse, de Sagrada fructelor de mare, de farmacia măcelăriilor... Pot continua pe zeci de pagini, dar mă opresc.

    Jos, trecând pe lângă pictorii de ocazie, ajungem la Columna lui Colon, don Cristobal. În centrul esplanadei care delimitează Orașul de Port (numit, azi, cu condescendență, Vechi), se ridică monumentul lui Cristofor Columb, cel care a traversat Oceanul. Atenție, nu este Cel care a Descoperit Americile; pe acela chiar așa l-a chemat, după botez, Amerigo. Doar că don Cristobal Colon, genovezul renegat, a deschis o cale. Ce caută statuia lui într-un colț de Mediterană, cu deschidere mai degrabă spre Levantul lui Radu Tudoran al nostru, nu am înțeles. Dar mândria hispanică, dincolo de diferende etnice sau politice, este firească.

    Iar acolo, pe Rambla del Mar, printre palmieri, printre papagali în libertate și iahturi de fițe, ancorată, corabia cuceritorilor de lumi. Cum sunt un epigon al acestor navigatori, am plătit obolul de 1 euro pentru a visa. În timp ce consoarta fotografia papagalii verzi de pe chei. Și, pășind printre hamacele ce au lipsit la primele călătorii transatlantice (invenție amerindiană fiind ele, hamacele), am înțeles un adevăr... Un adevăr de care ar trebui să țină cont Uniunea Europeană, în cazul în care, vreodată, Catalunia îi va adera, ca stat independent. Ea, Barcelona, nu are nici un drept de a visa la visul transatlantic, spre deosebire de Galicia, acea parte a Spaniei de unde a plecat, cu sprijinul Isabelei, don Cristobal.

    Pentru că Barcelona însăși, dacă se vrea definită, va trebui să aleagă între kitsch și identitate...

    Trecând pe lângă Mall și Imax, am ajuns, după traversarea podului mobil, pentru a permite trecerea iahturilor de fițe, la punctul de cotitură al zilei, Acvariul... Este un obiectiv care, în ciuda prețului ridicat (dar nu piperat), nu trebuie ratat. Ca și la Lisabona, uriașa coadă merge rapid, iar așteptarea nu depășește 10 minute (deși credeam că vom sta o oră!) Iar ceea ce oferă Acvariul este incredibil! Mai frumos decât la Cherbourg și la Lisabona, depășeste chiar și ceea ce am văzut la Philadelphia, deoarece tunelul subacvatic, plin de rechini și de pisici de mare, este străbătut cu ajutorul unei benzi mobile, ca la aeroport, ceea ce permite relaxarea unei vizualizări...

    Două ore nu sunt suficiente decât pentru o trecere în revistă a Acvariului.

    Dar drumul continuă, înapoi, spre Rambla și Cartierul Gotic. Fiindcă ora prânzului trecuse binișor, am început să căutăm un loc de adăstare. Nu că acestea ar lipsi... Mai ales în spatele Catedralei (adevărata Catedrală, nu Sagrada!). Doar că am ales, chiar lângă aceasta, un restaurant ce oferea meniul zilei, la un preț echivalent cu o pizza și o bere pe malul Dâmboviței, cu trei feluri de mâncare (dintre care peștele a fost excelent – cum altfel, într-un oraș port?) și o băutură...

    Deoarece calea ne-a purtat, pe lângă Via Laietana (eram, oare, în Roma imperială?) spre Arcul de Triumf (la marginea parcului orașului, pe care l-am descoperit a doua zi), înapoi, către Consell de Cent, 430. De unde am purces la o nouă incursiune pietonală, pe Carrer de Napols, până la Sagrada Familia... Nu înainte de a ne îndestula cu fructe luate de la un magazin (franșiză) unde vânzători asiatici, tocmai de aceea putând face comparația între două limbi romanice, altfel neinteligibile reciproc, ne-au simpatizat și ne-au oferit cele mai bune produse pe care le aveau.

    La Sagrada am ajuns rapid, spre nord, pe Carrer de Napols. Impactul cu... nu îi pot spune catedrală, având în memorie pe cea de la Amiens sau, deși mai modestă, pe cea de la Salisbury... să zicem, construcția care face rezonanța cu Barcelona este, într-adevăr, impresionant. Ridicată în mijlocul unui cvartal cochet de blocuri, atrage atenția. Iar atmosfera, mai degrabă saturată de poveste, este unică și greu de respirat. Deoarece Gaudi, arhitectul, a vrut să ridice ceea ce, fără să înțeleagă, nu mai putea fi ridicat în secolul XX (iertată-mi fie opinia, pe care nu am mai găsit-o nicăieri): o catedrală. Degeaba a afirmat că va fi o construcție de durată (bazându-se pe predecesoarele, gotice), deși, măcar financiar, a avut dreptate – se pare că abia prin 2020 se va termina. Impresionantă, gigantică, nu îmi pare altceva decât un uriaș castel de nisip, din acela pe care îl înălțam la malul mării, copil fiind; castel pe care primul val îl năruia. În plus, acum, matur fiind, mi-a făcut impresia unei construcții distopice, de sfârșit de lume, din filmele SF de genul seriei „Planeta Maimuțelor” (știu, valuri de reproșuri îmi vor curge, dar mi le asum). E adevărat, o scuză pentru aceste senzații (dar eu mă bazez 100% pe ceea ce simt) o reprezintă haosul din timpul Războiului Civil, când atei revoluționari au ars planurile arhitectului (Gaudi, spre norocul lui, trecuse în neființă la aceea dată – altminteri cred că ar fi avut soarta oricărui geniu surprins de o revoluție, un glonț în cap), iar actuala Sagrada se bazează pe amintirea unor muncitori fideli maestrului.

    Oricum, vizita construcției ne-a fost interzisă în acea seară, din cauza unor concerte de Paști...

    Și uite așa s-a încheiat prima din cele două zile consacrate preumblării prin Barcelona, vreo 15 kilometri pe jos, după cum ne-a spus harta cumpărată încă de dimineață...

    Citește și CONTINUAREA aici

    [fb]
    ---
    Trimis de makuy* in 12.05.14 21:50:32
    Validat / Publicat: 13.05.14 07:13:27
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.

    VIZUALIZĂRI: 3166 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P21 Barcelona - La Boqueria
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    [900 PMA] [450 PMA]
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 26750 PMA (din 28 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    11 ecouri scrise, până acum

    webmaster [13.05.14 07:14:24] »

    Împreună cu continuările sale, Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    tache [13.05.14 08:41:00] »

    @makuy: Iubesc Barcelona si sunt deci subiectiv. Pe de alta parte tin sa-ti spun ca sunt abonat la relatarile tale (unele la granita intre impresii si eseuri). Cred insa ca, data fiind abundenta de impresii elogioase la adresa acestui loc, ai simtit nevoia de a fi altfel, de a intriga auditoriul.

    Iarta-mi sinceritatea, poate brutala, dar de aceasta data parca tocmai asta lipseste: sinceritatea.

    webmaster [13.05.14 09:59:47] »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    makuy* [13.05.14 10:23:46] »

    @tache:

    Fină observație (de aceea am și punctat răspunsul tău). Într-adevăr, ceva lipsește acestui articol (a fost și prima dată când am ezitat să public o impresie de călătorie, ba chiar i-am mai adus modificări prin părțile esențiale).

    Dar nu sinceritatea îi lipsește. A fost - și este - mai degrabă teama de a nu răni sentimentele celor care, într-adevăr, iubesc Barcelona. Pentru că eu am simțit altfel (am și punctat acest lucru).

    Adică Barcelona mi-a plăcut, a fost o expediție reconfortantă, dar nu am trăit-o la un nivel de intensitate care să îmi permită o rememorare pe măsură.

    Asta e, ca la oameni; e vorba de rezonanță. Și nu rezonez, se pare, cu această parte de lume.

    Dar voi continua povestirea ținând cont de observația ta. Sper, doar, să nu afectez prea mult pe cei care, cu adevărat, sunt îndrăgostiți de acest oraș.

    Mai ales că articolul a fost ales MiniGhid AFA (mulțumesc, @webmaster), deși, de data asta, nu cred că se ridica la un astfel de nivel (continuările sale vor fi, însă).

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    tache [13.05.14 11:32:44] »

    @makuy: Nu ma pot abtine sa nu-ti spun: da, te recunosc in acest raspuns. Articolul, parca nu e al tau!

    claudiu 71 [13.05.14 16:28:36] »

    @makuy:

    Hola!

    Cred ca este prima oara cand intervin si sper nu ultima, cu o "polemica"in ce priveste o impresie despre Barcelona.

    Eram cumva stanjenit sa vad cum aproape toate impresiile dadeau 10 pe linie capitalei Catalunyei cand eu am vazut poate ceva diferit.

    Nu impartasesc impresii despre un loc care nu ma atrage, in martie am fost trei zile la Marsilia nu ma simt in largul meu sa narez ceva deoarece nu mi-a placut deloc.

    Barcelona mi-a placut si mie dar Sagrada Famillia nu m-a impresionat. Am spus: Nu m-a impresionat in mod deosebit probabil avand antecedente mai interesante in alte orase. Dar este ceva unic, as spune ceva Gaudi un amestec intre basm si caricatura (parerea mea).

    Exact asemanare cu un castel de nisip m-i s-a parut si mie la o prima vizulizare live dar am zis sa nu fiu prea dur sa "tai"placerea celor care vad altfel am incercat sa fiu mai soft.

    Eee acum mi-ai dat curaj, nu sunt singurul care am vazut altceva.

    Gracias!

    La o recomandare care se refera la un loc de cazare consider si parerile negative chiar binevenite dar la cele despre zona, natura etc. cred ca si starea emotionala al turistului influenteaza acest lucru.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    abancor [13.05.14 19:30:45] »

    Hai că e tare, şi eu intrasem să spun ceva similar! Ai zice că s-a oferit o ocazie "detractorilor" să cîrcotească, că pînă acum n-am avut unde să bîrfim Barcelona. Da, nici eu n-aş da 10 acestui oraş, şi mie mi se pare prea exagerată imaginea pe care o are. Parcă îi lipseşte ceva, am rămas cu o senzaţie neclară după ce l-am vizitat (sumar, 2 zile de plimbare acum 7 ani - de aceea nici nu povestesc mai pe larg). Sigur, a fost vorba de un amestec de factori subiectivi (unul ar fi că m-am dus acolo ca la pomul lăudat, cu aşteptări mari, mă asasinaseră amicii cu laudele, cel mai extraordinar, viu etc. oraş, altul că nu mă dau în vînt după Gaudi), întîmplări neplăcute (tren întîrziat 2 ore, program dat peste cap, obiective în renovare cu faţada acoperită, vînzători de suveniruri ţepari) şi un ciudat specific local oarecum neospitalier (am fost ridicaţi de la 3 terase pentru că nu voiam decît bere, fără mîncare, la ora prînzului, ospătari repeziţi şi încruntaţi, meniuri sărace). Nu pot spune că m-am simţit bine în oraş, ba poate chiar din contra. Am gustat totuşi acvariul, Placa Reial, priveliştea de pe Tibidabo. Sagrada Familia e o fantezie care merită văzută pe dinafară şi de la distanţă, şi cred că exact castelele de nisip l-au inspirat pe Gaudi, felul în care se aşază nisipul ud prelins printre degete. Probabil i-a venit ideea în urma unui voiaj la Mamaia, că plajele de prin Catalonia conţin mai degrabă un soi de pietriş.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    Swan1 [13.05.14 22:47:05] »

    Tot review-ul cu cazarea ramine pe primul loc! : -)) A fost foarte natural, firesc, fluent... ; -) Am vizitat Barcelona, in trecere sau mai asezat, de vreo 4-5-6 ori de-a lungul timpului. N-am retinut traseele, dar le recitesc aici cu prilejul unor relatari si-mi par familiare. Nici nu m-am straduit, nici n-am ''manevrat'' harta ! M-am bucurat de atmosfera, imagini si oameni. Merg din nou. De data asta la Figueres - Girona - Empuria Brava si o scurta trecere prin Barcelona. Sa admir Parcul Guell finalizat, Sagrada completata si scarile rulante dinspre Rambla. Nu-mi amintesc de existenta lor. Nu-s fan Barcelona. Doar pretul a facut alegerea. Pentru aceasta prezentare ati folosit o penita cu virf ascutit ! : -)) Asteptam continuarea ! Felicitari.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    ariciu [14.05.14 11:25:43] »

    Deşi mi-am promis (eu, personal, mie, însămi, -mi) că voi lua o pauză de AFA, iată că înştiinţările de pe mail nu mă lasă. Doi useri pe care eu îi gust maxim au postat impresii. Am zis că intru, citesc, votez şi atât. Barcelona ta însă m-a făcut pilaf şi nu pot să nu comentez.

    De ceva vreme tot încerc să-mi conving jumătatea să dăm o fugă. Noi nu am văzut Barcelona până acum. De fiecare dată mă duce cu zăhărelul şi îmi distrage atenţia cu varii destinaţii. Explicaţia e aceeaşi: "Nu pleacă nicăieri oraşul ăla. Nu mă trage aţa să merg acolo. Vrei să fim dezamăgiţi? Chiar dacă toată lumea zice că e tare, senzaţia mea e că este un mare kitsch" (da, exact asta este expresia folosită şi de el). Eu sunt Toma Necredinciosul, nu cred până nu văd. Şi totuşi, până acum a reuşit cu mare stil să-mi îndrepte atenţia în altă parte... Acum, citind asta, înclin să-i dau dreptate. Chiar acum vreo două săptămâni am deschis iar discuţia despre Barcelona pentru toamnă. Şi totul s-a sfârşit cu... achiziţionat de bilete de avion la Inverness... )

    Ce să mai zic... mulţumesc! O dată în plus nu-mi pare rău că n-am ajuns încă acolo!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    makuy* [18.05.14 21:31:46] »

    @ariciu:

    Ei, Barcelona este un oraș frumos, care merită vizitat. În plus, mai sunt și împrejurimile, cel puțin Mont Serrat, deși, dacă închiriezi o mașină, sunt câteva sate, spre Pirinei, în care și-au petrecut viețile boeme tot felul de artiști din perioada interbelică.

    De fapt, partea kitchie survine din faptul că orașul este nou, urmare a boom-ului economic de la finele secolului XIX.

    Cred că, dacă, vreodată, factorii decidenți în evoluția Bucureștiului vor depăși stadiul de manelism, măcar până la cel de hip-hop, Capitala noastră va arăta, un veac mai târziu, cam la fel...

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    Carmen Ion [23.07.14 11:28:18] »

    Excelent articolul şi foarte de înţeles reticenţa ta faţă de Barcelona: e într-adevar, în multe privinţe, un oraş "chicios", dar la fel de adevărat este şi că are un stil aparte, un amalgam de istorie, ceva privelişti, arhitectură unicat, fotbal şi multe, multe altele. Probabil că tocmai asta îl face atât de irezistibil...

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    abancor, ariciu, Carmen Ion, claudiu 71, makuy*, Swan1, tache
    Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Barcelona:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.07495903968811 sec
    ecranul dvs: 1 x 1