ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.05.2014
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucureşti-Oradea
ÎNSCRIS: 25.08.09
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
APR-2014
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
80.00%
Mai degrabă mulțumit

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
85.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

... Crez !?!...

TIPĂREȘTE

Ca populaţie a acestei planete, noi, oamenii, am fost tot timpul supuşi controverselor, dar asta nu înseamna că nu avem fiecare poteca noastră, pe care vrem a păşi. Acest review nu este o... odă, închinată cuiva anume ci, percepţia crezului unui pământean care vede lucrurile de, "dincolo de baricade". Sunt convins că la sfârşitul acestei poveşti, mulţi colegi de pe AmFostAcolo, vor dori să-mi înfigă un par în inimă şi să mă frece cu usturoi pisat, peste gură. Totuşi, cred că... aşa cum sunt mai multe religii, de ce nu ar fi tot atâtea păreri în ceea ce priveşte credinţa. Planeta nu ar fi evoluat niciodată mental, dacă populaţia ei ar fi rămas la stadiul de simplă turmă de oi. Sigur... ehm... dacă vezi altfel lucrurile, faci parte din sertarul cu vrăjitori şi te pricopseşti cu un one-way-ticket către pierzanie. Ai şi nişte avantaje la acest ticket sub formă de all-inclusive, ca, frânghie de legat, rug, vreascuri şi foc.

Faraoana de felul ei cu, credinţă în suflet dar nu exacerbată, s-a moşmondit destul de mult pe posterior şi, şi-a repetat frazele de "cum-să-mă-ia", ştiind că sunt cu greu urnibil către destinaţii care nu le percep imaginativ cu, convingere.

- Te invit la Prislop! M-am ocupat de tot! GPS-eală, cazare, transport... doar să conduci maşina! , spune rapid, de parcă ar fi vrut sa scape de cuvinte.

- Să-nţeleg că e o, ... ehm... ofertă ce nu o pot refuza?

- Deloc, spune ea mai liniştită. Vreau să vii cu mine fără să te aud că "aia sau cealaltă"

- Să nu-mi spui că asta e "Oferta-la-un-euro" de la Târgul de Vacanţe, zic, neavând alt răspuns.

- Adică? , spuse, aproape de un "nerv-în-coc".

- Eh... nu contează... e o chestie d'aia la care nu apelezi, decât dacă îţi doreşti regrete. Ce să zic? Mămica mea, m-a-nvăţat, fiind mai năzdrăvan, că trebuie să respect chiar dacă nu sunt "pe aceeaşi pagină", cu lumea... Aşa că, accept invitaţia!

Faraoana a stat cam cinci nanosecunde, nevenindu-i să creadă că a scăpat aşa uşor.

- Serios? Vii?

- Da! De ce, nu? Am auzit de..., am citit mult despre... dar... nu am fost! , spun întru certitudinea de a îmblânzi apele.

Faraoana începe să-mi ţopăie prin sufragerie, necrezând răspunsul afirmativ şi parcă pe buzele ei se vedea un, "Phuuuu, am scăpat fără tăieri la maioneză". Din capu' locului trebuie să afirm că fiind născut, în zodia Decreţeiilor, în copilărie, crezul şi biserica ţinea mai mult de... exotic. Biserica Sf. Elefterie din Cotroceni era, împreună cu parcul adiacent, locul meu de zâmbete şi mai spre adolescenţă, de linişte. Poate, sau cu siguranţă, pentru că, geamul meu din dormitor, pe strada Dr. Lister, bătea spre parc. De-o schioapă, mi-a plăcut tot ce ţine de patina timpului trecut, sau ceea ce "mi-ar putea spune" o clădire, aşezamânt, loc de cult, lovit de vremuri îndepărtate. Nu mai am "mirări" că astăzi, singura mea dragoste ca regiune rămâne Toscana şi nemişcarea ei arhitecturală, de-a lungul vremilor. Dacă istoria vieţii mele s-ar fi scris altfel, aş fi fost demult aciuit pe lângă vreo podgorie macaronaro-toscană. Toscana - personal -, îmi spune "iubeşte-mă puţin câte puţin".

Am fost un bébé adus pe lume, cu multă dragoste părintească şi crescut cu tradiţiile normale... chiar dacă dusul-la-biserică, era egal sau legat cu/de, controversele acelor timpuri. Apropo' de parinţi, mama, a fost cea care mi-a împământenit ideea de, "Daca-ţie-nu-ţi-convine-nu-înseamnă-să-loveşti-la-temelie".

Drumu'

Sigur că distanţa pe drumuri... ehm... "neaustriece", din nord-vestul ţării, îmi făcea o plăcere, ca un buldozer ce-ţi smulge părul din nas. Spre surprinderea mea, motorizând pe drumuri ocolitoare, nevăzute până atunci ale Bihorului, mi s-a aşternut un anumit calm, ce numai plaiul mioritic îţi poate aduce, aşa cum religia o face pentru mulţi dintre noi. Cu toate astea, apusul ne-a prins în maşină şi când întunericul a venit fără o mână de ajutor, tocmai intrasem pe sinuozitatea drumului Haţeg-Sarmis. Semnele de circulaţie erau ca cele, ce le găseşti în magazinele americane, dar mai liliputane şi ca glumă, le baţi în cui pe uşă. Evident că erau rămase din era Elenei Petrescu, când se făcea economie la vopsea şi tablă, normele europene fiind inexistente în acele vremuri. Cât se poate de mici şi cât se poate să te îndrepte câtre sicriu. Pe lumină, această porţiune de drum poate fi extrem de agreabilă dar când îţi bagi degetele în ochi, la "drum-de-beznă", este explicabilă intenţia de suprimare a soţiei-copiloate, de... sau fără nervi. Fără să vreau am exclamat un, "Unde eşti tu, Mihai Leu, ... fără navigator! ". Drumul se prezenta ca o siluire a sinapselor rămase pe undeva, de la creştet în jos. Mă rog, într-un târziu ajungem şi la culcuş', în SarmiseGetuţa dar, asta ţine de alt review.

Prislop

Drumul de Silvaş-Prislop - sau parte din el -, aşa cum majoritatea pelerinilor o ştiu, este cu o bandă... pentru ambele sensuri... şi ai din loc în loc câte o alveolă, pentru a nu nimeri într-un eventual... ehm... botulism cu maşinile ce vin din sens opus. Dacă simţi nevoia de cuie în talpă, acest drumeag este foarte util.

- Hai că nu mai e mult şi ajungem, spuse Faraoana simţind că, creierul meu rămas încapea, lejer, într-o agrafă de birou.

Parcă ar fi trebuit sa fiu în Nirvana, după spusele ei.

- Scuză-mi franceza, dar... we might as well fuckin' DIE before destination!

- Termină odată cu... whatever you have in your fu... .

- Stop! Fraza cu, fuckin' mind, o pot spune eu dar la tine nu e recomandabil, tu fiind mai sfântă decât mine.

- Am ajuns!, spuse ea, nevrând să intre în aroganţe.

Acel, "Am ajuns", erau nişte rulote, lovite de... gălbenare pe care erau scrise cu pensula dar nu neaparat corect, Gogoş, alta Cârnaţ cu muşte - cred că referinţa era la muştar -, Langoş cu rânză - de fapt, brânză. Tonete cu Arsenie, alb-negru, color, sepia... mă rog... majoritatea erau color--aţi, care se ocupau cu/de... managementul produs-client.

- Am ajuns? Eşti sigură?

A tăcut, pentru că... "mere" nu aveam la noi, dar... "discordia", sta să înceapă şi Faraoana fiind fată inteligentă a menţinut un silenzio stampa.

"Pe după plopii cu soţ sau fără", adică după acel deal, apar trei parcări imense. Se muncea intens în zonă, din ceea ce se vedea. S-au construit toalete noi, pe lângă cele existente, cred că vreo 6, cu tot cu cele vechi. Toate acestea lăudabile, având în vedere fluxul de turişti şi pelerini. Mie, sincer, mi-a plăcut! Parcări în care nu ai eventuale surprize în care, îţi regăseşti remodelată maşina... toalete pentru toata lumea, caucazieni, negri, evrei, femei gravide, femei solide, femei toride...

În faţa intrării, m-am auzit exclamând...

- Ohh, Scotland, where are thee?

- Sper să-mi spui şi mie, despre ce este vorba, spuse Faraoana cu sprâncenele ridicate.

- Hai... mai întâi... să-ţi găseşti liniştea şi... "dopo festival"... îţi voi spune, trăgând puţin de timp, fără a tăia - vorba mamii - la temelie.

Eu sunt de acord că monumentele, lăcaşele religioase sau nu, istorice, trebuie întreţinute dar nu oricum. A restaura, este o acţiune de a reface, pe cât posibil cu materiale care aduc cu similarul sau măcar, "apropiat de... ". Ca şi spaniolii, suntem nişte ageamii când e vorba de restaurări... Ok, noi suntem mai săraci şi o restaurare este mult mai costisitoare decât o construcţie nouă. De'un par examplu', ...

Sagrada Familia'lui Gaudi. Când am văzut-o la 19 ani, am rămas siderat şi am simţit cum fac piele de găină. Nu mi-a venit să cred că văd o capodoperă, care arata ca... un castel care-l face orş'ce copil, cu nisip umed, pe malul mării. Dupa 25 de ani am simţit la fel şi plăcerea nu dispăruse, de a revedea Sagrada. Nu acelaşi lucru pot spune despre partea de construcţie, continuată de primăria barceloneză sau... oricine din preajmă. Creaţia lui Gaudi, era/este un fel... de... faţada Castelul Peleş, "spate" de McDonalds. Decât să strici prin nu'ş ce idei, o clădire, monument..., "Las-o, nene, aşa!! " N-o băngănii, n-o fuşerii şi mai ales, n-o lălăii.

Dacă nu te pricepi cu plastilina, nu înseamnă că trebuie să adaugi beton. Rămâne oricum un loc de văzut/vizitat/admirat, chiar dacă nu-i aduci adăugiri.

Staţi!... să-mi fluier după oi!... şi să revin la ele...

Prislopul, sireacul de el, a păţit la fel ca sus-numita capodoperă, chiar dacă patriarhia primeşte un caşcaval destul de considerabil, de câteva milioane de euro din bugetul mioritic şi ar putea, mişca, ceva mai mult, când vine vorba de un loc de pelerinaj de formă asiduă. Am ramas mut şi m-am simţit ca într-o reclamă Bricostore sau Praktiker. Păşeam pe dalele, destul de scumpe care cântau "DeDeeMaan", dar total nepotrivite cu atotînconjurătorul. Personal, dacă-mi place un loc, mă duc şi în cizme, prin noroi, numai să ajung acolo unde îmi spune sufletul. Cu cât urcam, spre locul de veci al lui Zian (... eh, ce să fac? ... îmi place mult acest nume...), mă rog... Arsenie, aveam impresia unui... resort de 7 margarete, un fel de Burj Al Arab, mânăstiresc. Am tot respectul pentru întreţinerea unui loc ce a adunat istorie... dar NU schimbarea lui, către lumea modernă. Termopane, Onduline, ... mai lipsea ţigla-făcătoare-de-uscat, pe care nu se aşterne zapada. Prislopul este un loc ce reflectă o religie, dar nu în ultimul rând o istorie, unde, pe lânga respectul care-l cere, prin constituţia lui, NU este cel, ce ne obligă să spunem: "Cum să facem să ne vindem mai bine".

Mă gândeam când am intrat, cum oare, au procedat greco-catolicii lui von Bukow, când au dat bice cailor, în zona Prislopului... cred că nu la modul cum am purces eu şi Faraoana, în linişte şi fiecare cu pioşenia lui ci, tropăind pe cai şi urlând... pârjolind sau "dând tunuri", în bisericile de piatră care nu puteau fi doborâte cu focul şi pe urmă şezând la un spriţ. Disperarea vine din neputinţă şi atunci, potopul, este omniprezent. Eh... ce să zic? ... este într-adevar nevoie de religie, pentru ca oamenii buni să facă lucruri rele.

Zian

Cred că nu poate contesta nimeni puterea spirituală a, OMului Zian şi plecăciunea lui, pentru crezul care până la urmă, i-a afectat traiul. Arsenie a crezut în ceea ce simţea el că trebuie la timpul lui şi nu s-a dezis de acel credo. Ceea ce mi-a plăcut şi place la acest... Zian, zeificat, a fost dorinţa lui de cunoaştere a, altor sfere de studiu, în afara religiei. De aici poate a plecat şi ideea de mazilire a lui, dusă la îndeplinire de oligofrenii acelor timpuri. Un preot inteligent este periculos. În vremurile trecute, învăţătorul şi preotul erau singurii ce aduceau LUMINA cunoaşterii, în satele mioritice. Nu e de mirare că orânduirea de atunci, şi-ar fi dorit ca ţăranii să rămână troglodiţi. O turmă e mai uşor de condus, când este în necunoaştere... dar asta ştiţi şi voi, mai bine decât mine...

Urcând agale spre locul lui veşnic, sigur că mă uitam în jur şi semnele cu interzis fotografiatul, filmatul... mă rog, ... şi acum mi se par ridicole dar... am trăit un moment la Biserica Sf. Petru, din Roma şi ridicolul, nu mi s-a mai părut a fi atât... DE...

Fiind "căţelandru", în timpurile de atunci, sigur că, vroiam să ating vizual şi să simt, La Pietà a lui Michelangelo de aproape... să studiez măiestria lucrata timp de un an întreg, al Marelui Maestru. Crede-ţi că a fost realizabilă, încercarea mea? Nicidecum! Cu 78 de japonezi care puteau uşor defini tembelismul şi care-şi descărcau flash-urile nikoanelor, ce să mai vezi? Aglomerarea de orezari, era insurmontabilă.

Evident că sunt trigger-happy şi cu degetul pe click-ul de declanşare... dar... respect când apar semne cu, "Nu cumva". Eh... dacă mergi "pe blind" şi nu flash-uezi, nu văd ce rău ai putea face... dar dacă mai sunt 300 de inşi, cu acelaşi apetit... mă rog...

M-am aşezat la coada, nu foarte lungă, ce se întindea spre locul lui Arsenie, de veci. Faraoana se uită la mine, dacă nu cumva îmi sare vreo coardă din chitară, dar am şi eu momentele mele de sfinx. Sigur că, aşa cum îmi este firea, studiez lumea din jurul meu. O domnişoară, ajunge la cruce, îşi spune rugăciunea, iese din rând DAR, revine în aproape acelaşi loc... de parcă noi, ceilalţi, stăteam la coadă la pită!

- Can you BELIVE this? , zic contrariat în engleză, tocmai pentru nu a face alte chipuri a se întoarce.

- Te rog, nu acum! , spuse Faraoana, rugător.

Stau ce stau şi... habar nu am, ... nici acum..., ce m-a făcut să mă uit în spatele meu. Cu greutate, adus de două maici, un preot trecut bine de 90 de ani, urca cu grijă, dealul cel anevoios. NIMENI nu s-a întors sa facă loc şi m-am trezit că fac cu mâna un fel de "Da-ţi-vă-n-... lături! " sau "Faceţi loc! ". "Coada" s-a trezit şi lumea-din-ea a-nceput să se prindă şi să atingă, care mai de care, straiele preotului, întru sfinţenie, că poate, poate, îi "iartă de păcate"! Sincer... am încremenit. Respectul pentru acel OM cu privire blândă, mi-a dat o stare de smerenie. Sigur, s-a făcut loc şi a avut înteietate. După o rugăciune scurtă la crucea lui Arsenie, preotul, susţinut doar de o măicuţă, a-ncercat, cum putea şi el, să coboare dalele... ehm... Dede"woman". Normal că a avut nevoie de sprijin şi am văzut în ochii lui de străbunic, cum îmi cerea ajutorul, înainte să-l capete. I-am prins palma cu o mână şi cu cealaltă cotul, cu delicateţe, pentru a-l face să treacă mai uşor... şi ochii lui mi-au mulţumit, chiar dacă la mine a fost, gestus-reflexus. Mi-a pus palma pe obraz, în semn de "Eşti copil bun! "... Iarăşi, "stau ce stau" şi vine rândul unui nene care, cu portofelu'n mână se îndreaptă către crucea lui Arsenie şi... începe să tot... "lipească", pe toate porţiunile crucii "sertarul-portabil-cu-bancnote". Am rămas pietrificat. M-am uitat spre cer, îngâimând, în speranţa că Sus, sunt auzit...

- YOU don't wanna see THIS!... but it's allways "First Time" for everything, huh? ...

- Termină odată, spuse Hatsepsut, că va începe lumea să se uite la noi!

- Ok!... dar eşti sigură că suntem, unde ţi-ai dorit să fim? , zic, suspinându-mi vorbele.

Dupa acea... ehm... "reprezentaţie" şi înca două doamne în vârstă, se îndreaptă către cruce un... un nene de etnie neîndoielnică... "rupt" din scriptura lui Ioan Budai Deleanu. Pălăria cu boruri largi nu putea ascunde o mustaţă, de toata frumuseţea, ce putea participa la cea mai lungă tuleie-de-sub-nas, din Campionatul de Mustaţi Indiene. Îşi umezea podoaba subnazală, trăgându-şi şi nasul în acelaşi timp. Totul era lipicios la el. Era un fel de vis umed, păros. Se ia şi începe să sărute crucea lui Zian, ... pe faţă, pe laturi, pe cant...

- Don't even think that I WILL... , spun în disperare...

- Nici eu! , spuse Faraoana. Am venit doar să ating şi să-mi regăsesc energiile!

Ajung şi eu la cruce şi prima senzaţie a fost de lacrimi. Eh... ditamai clovnu'? Lăcrimând? M-am simţit puţin eliberat, pentru că mi-am dus privirea din nou către cer, ştiind că mama e acolo... undeva şi zâmbind, i-am trimis un "N-o să-ţi vină să crezi, unde mă aflu acum! ". Pe urma am zis în gând, "Zian, ai grijă de ea că e sfânta MEA". Şi atât...

Hatsepsut, s-a gândit că a tras destul de mine şi...

- Cum te sim...

- O clipă! Nu pune întrebări la care nu doreşti răspuns... dar... îţi pot spune, că este similar cu... ehm... cum te-ai simţi tu, într-un templu budist! Respecţi, chiar dacă acea lume nu e, tocmai sau neaparat a ta.

- Ok! Ştiu că eşti obosit şi nu vreau să te mai pun la un drum în pantă, către chilia lui Sf. Ioan... chiar dacă, eu, nu am fost! Venim altădată...

Nu ştia că în acel moment, începeam să mă simt ca "după-cafeaua-din-zori" şi m-am auzit spunând...

- Cum să nu mergem? Dacă tot suntem aici...

- Nu te mai întreb, dac...

- Sunt sigur! Hai!

Sprinten, nevoie mare, o iau de mână şi urcăm către chilie. Când am ajuns la începutul a ceea ce, se puteau numi "scări"... ATUNCI... în acel moment, am ştiut că m-am întors, înapoi în timp.

- Eeee, aşa DA! Asta vroiam să văd!

- Să nu-mi spui că vorbeşti serios! , spuse Faraoana cu sprâncenele ridicate.

- Chiar daca te vei chinui să urci sau cobori scările astea, formate din "inima" copacilor, gândeşte-te că şi celui ce a stat în chilie i-a fost dificil, dar a luat totul prin zâmbet, cu gândul la liniştea locului! zic, cu plăcerea de a vedea ceva apropiat normalului.

Eram entuziasmat că am scăpat de imagini cu reclame... eh, nu le mai dau numele... şi am simţit cum mă unesc cu natura. Pentru cei ce au fost acolo şi reţin acea imagine, ştiu că este un fel de Golgotă, acest coborâş-urcuş sau invers, către/de la chilie. Am fost copleşit de acea "scobitură-în-munte", odată, ajuns acolo. Parcă-l vedeam pe Ioan, ducând munca lui Sisif şi dăltuind în munte, pentru a-şi căuta un loc unde liniştea era definitorie şi unde se regasea prin calmul rugăciunilor. În definitiv, mi-am dat dreptate, pentru că noi, oamenii, nu trebuie să schimbăm nimic. Dacă o facem, distrugem naturaleţea.

Concluzie

Nu ştiu de ce dar, niciodată nu mi-au căzut bine la duoden, frazele, "... să fii în rând cu lumea", "... că aşa e mersul societăţii" sau "Aşa trebuie... ". Nu înseamnă că dacă vezi lucrurile altfel trebuie să porţi o placuţă pe care scrie: Paria. Poate, peste 200 de ani, paria de acum, vor avea dreptate atunci sau viziunea lor nu va mai fi atât de contro-senso. Chiar dacă se vrea a crede, această poveste nu este un Manifesto ci, un "aparat de filmat" în formă de fiinţă umană, care s-a dorit să relateze cele vazute. Pentru cei ce poartă răspunderea viitorului şi în contextul în care eu nu voi mai fi aici, fizicalmente şi înainte de... ehm... par în inimă şi usturoi pisat peste gură, lumea ar trebui să înţeleagă că mai important este: Practice what You preach

Addendum

Acest review este dedicat, mai tânărului nostru coleg, @le_maitre, care, fiind guraliv fără a jigni şi povestitor fără a obosi, a aratat că prin "stângacia"de... eh... wrong side of the road, de a parcurge o parte istorică a Scoţiei, a adus şi imagini ale păstrării monumentelor, oricare ar fi ele. Mi-a arătat, prin acele imagini, cum pot să-şi păstreze scoţienii, trecutul, fără a-l trece prin dedeman. Cu toate neajunsurile venite din... eh... "stângul"-traficului de a conduce "contra-sens", @le_maitre, a avut şi are CREZUL lui. Aşa... cum şi eu... am CREZUL meu.

Pe... oricând.


[fb]
---
Trimis de Alex_Macedo in 03.05.14 11:41:29
Validat / Publicat: 03.05.14 13:09:50
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în HAȚEG [HD].

VIZUALIZĂRI: 8242 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

40 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Alex_Macedo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 A fost singurul "shot" al acelei vizite. Adevarul este ca m-as fi urcat pana acolo, s-o ating dar, poate mai voi destepta pentru aceasta actiune, data viitoare.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 78249 PMA (din 64 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

40 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 40
traian.leuca † CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [03.05.14 13:19:35] »

Maestre, am onoarea primului vot. Fraza

Staţi!... să-mi fluier după oi!... şi să revin la ele...

m-a amuzat în mod deosebit.

Am o întrebare: pe unde aţi umblat până acum de ne-aţi văduvit de spumoasele dumneavoastră review-uri şi ecouri?

nicole33 [03.05.14 13:42:06] »

@Alex_Macedo:

Îmi era dor de un review marca @Alex_Macedo, ocazie tot mai rară în ultima vreme.

Felicitări!

Cred (Crez !?) că nu sunt singura care aștept și grabnice recidive.

neimportant [03.05.14 16:40:50] »

Nu ştiu alţii cum sunt pe portativul notelor de călătorie, dar numa’ să “sfârâie în surdină„ mailul cu preparatele zămislite şi atunci poţi fi sigur: “A pus-o de „grătar” Alex_Macedo. Trage-ţi mai aproape o cană cu oareşce licoare de duh (... care-ţi mai putea) ” şi ia uşor la mestecat, cu dumicaţi mici, ca să rămână gustul mai abitir întipărit pe scoarţă. ”

Am rumegat bovin (“foiosul” parcă nu e plin nici după a doua rumegare) şi mi-a plăcut. Ai scos iar “untul” deasupra şi l-ai combinat, aşa cum numai tu o faci, aducând de astă dată, ceva ce aminteşte (scuzată fie-mi comparaţia), de dualitatea existenţialistă din “Sacrul şi profanul”, cu toată coloristica lingvistă ce dă atâta savoare.

Îmi scot basca maestre, că pălăria am pierdut-o mai demult... pe plajele de la Mer Noir...

MCM [03.05.14 21:29:41] »

ALEX Am vrut, serios, chiar am vrut să-ţi scriu ceva, pe măsură ce citeam: Toscana, puţin câte puţin, Gaudi, Michelangelo, copil bun... Dar am ajuns la

"Zian, ai grijă de ea că e sfânta MEA"

şi n-am mai putut. Am înghiţit în sec şi atât...

le_maitre [03.05.14 23:44:11] »

@Master Alex: La ceas extrem de matinal, m-am așternut la o lectură secundă, în fața unui țoi de Baileys tihnit, pentru a încerca devoalarea mesajelor dintre rânduri. În privința celor extrem de vizibile, ei bine: sunt sigur că niciun AFA-ist nu va ridica piatra sau va folosi parul și garlic-ul mărunțit pentru vreun atac inopinat!

Despre cele ocultate, ei bine, nu am căderea de a discuta despre acestea sau, mai bine, răspunsurile le voi ține pentru mine, sunt captura mea în urma penseului tău…

Spuneam, în alt schimb de ecouri, cum că acei oameni meniți, destinați să fie pe o anume frecvență spirituală comună, se găsesc indiferent de circumstanțe, dacă așa-i scris pe-un zapis de providență, karmă sau destin. Rezonanța spirituală este cea care vine să completeze altceva: similaritatea unei copilării, a unor aspirații, a unei atracții asupra acelorași elemente structurale ale existenței sau a ceea ce este, poate, dincolo. Doar puțin mai încolo ca și ani și puțin mai încolo de Dr. Lister, colț cu Carol Davila, la poalele Academiei Militare mi-am desfășurat și eu copilăria, mai prin parcul numit de noi Țăcălie, mai prin baza sportivă Progresul, mai prin Școala 150, mai pe la zidurile Academiei, jucând tenis de perete. Mai mult sau mai puțin întâmplător, atracția incredibilă pe care o manifestam, din fragedă vârstă, asupra vechiului, a clădirilor-icoană din varii colțuri ale lumii, cu atlase istorice în brațe și visând la imposibil… acum a început să se materializeze.

Ehhh… nu pot ocoli la nesfârșit: addendum-ul tău m-a lăsat mut și incapabil de a răspunde cum, poate, ar fi trebuit! Vorbele mari și atent meșteșugite oricum nu și-ar avea rostul așa că: Îți mulțumesc, Alex pentru acest cadou perfect pe care l-am primit cu sufletul deschis!

Și pentru că relația cauză-efect este una diriguitoare în ale noastre cărări… voi asculta un imbold, reliefat de tine mai sus: m-am hotărât acum să las deoparte planurile ce le aveam pentru noiembrie și să mă duc anul ăsta din nou pe tărâm scoțian! Nu mai am răbdare pentru mai târziu, mă cheamă acea cale deschisă acum puțină vreme, acel cimpoi care îmi răsună în urechi constant din adâncurile Highland-ului, povestind faptele unor oameni mândri că sunt de acolo, acele peisaje care m-au făcut să mă înfior chiar și atunci când le revedeam mental.

Prețuirea și admirația mea rămân la același nivel: dincolo de limitele cunoscute!

ariciu [04.05.14 00:21:43] »

Sâmbătă orele aproximative 15.00. STOP. Mini-întâlnire AFA. STOP. Locaţie: Un parc la periferia Bucureştiului. STOP. Participanţi: @le_maitre, @crima, @MCM, @ariciu însoţiţi de rudele din dotare. STOP. Discuţii despre copii, role, mici, muştar, bere, etc. STOP. @crima: Băi, a scris Alex! STOP. @restul (în acelaşi timp vorbind unii peste alţii): Nooo!!! Du-te, bă, d'aci! Pe bune? Când? Despre ce? De unde ştii? Ai net pe telefon? Bă, care are net fără wi-fi că în parc nu merge?

Nimeni nu a întrebat "Care Alex? "...

Altceva nu mai spun, au spus alţii înaintea mea...

motaneata [04.05.14 01:29:23] »

Trebuie să recunosc faptul că, în ultima vreme, mi-a cam dispărut furnicătura din buricele degetelor când vine vorba despre AFA. Şi asta pentru că prietenii mei apar din ce în ce mai rar pe-aici, unii chiar deloc, eu însumi mă antrenez mai mult pe tuşă.

Îi urmăresc însă, cu aceeaşi bucurie pe cei care au fost, şi încă sunt, sarea şi piperul acestui sait. Pe userii noi, nu ştiu de ce, mi-e greu să mi-i apropii. Sunt talentaţi, nimic de zis, dar parcă prea străvezii când este vorba de blueairuri. Nu’s stilul meu!

Azi am citit două review-ri, unul insuportabil de prost, celălalt foarte bun, excepţional. Pe primul l-am citit din greşeală, era ceva cu “Domino” la Eforie Nord, pierdere de vreme şi păreri de rău. Mai bine tundeam iarba, zic, decât să-mi stric ochii pe mizerii patentate. Am închis şi am tuns iarba cu furie, parcă aş fi vrut să tai răul de la rădăcină.

Când m-am calmat, am deschis din nou leptopu’, aşteptând parcă un miracol. Şi acesta a venit ca o întrebare: “ … Crezi?!? ”, întreba bunul meu prieten, Alex_Macedo. Oare pe mine mă întreabă? mi-am şoptit în gând. Abia după aceea am văzut că, de fapt, nu era o întrebare, erau nişte gânduri serios mângâiate de pana maestrului, da, citisem greşit, doar scria clar:

“… Crez!?!...

, nu mai era nici un dubiu, nu erau întrebări, erau doar răspunsuri, unele şocante (dacă ştii să citeşti printre rânduri).

Frumos review, scris parcă, totuşi, altfel.

Sunt perfect de acord cu ce spune maestrul privind invazia kitsch-ului şi a prostului gust în lumea de azi, totul are iz de putregai, totul este fals, de la talpă ţării şi până la turla “Lindab” a bisericii din vârf de munte. Tot ce “se repara”, de fapt “se strică”. Tot ce “se construieşte”, de fapt “se demolează”. Ni se iau bani din buzunar pentru “reconstrucţie”, dar nu se reconstruieşte nimic, banii ajung în conturile politicienilor, prin Israel sau Cipru. Biserica aproape că a uitat ce menire are, ea nu mai "zideşte", se ocupă mai mult cu agenţii de turism, sau curăţătorii chimice. Munca a ajuns aproape o ruşine, important astăzi este “să te descurci”. Banul vorbeşte, în rest nimic nu mai contează.

Aici suntem.

Aşadar ce facem? Ne asumăm putregaiul, îl acceptăm, îl înghiţim, îl mistuim, sau ne scuturăm de pecingine şi căutăm pieptiş în "drum-de-beznă" adevărul şi normalitatea?

Dar oare de ce parte a oglinzii este normalitatea în ziua de azi? Normal este ce văd eu sau ce mi-ar plăcea să văd? Rămânem în beznă sau deschidem ochii şi acceptăm provocarea? Urcăm şi coborâm scările acelea teribil de obositoare, la capătul cărora se va vedea lumina, sau ne e teamă că aceasta ne va arde retina?

Alex_Macedo ne-a oferit nişte răspunsuri, întrebările mi le-am pus singur după ce am citit review-ul a şaptea oară.

Acum, mă întreb: am citit bine?

Care este “crezul” tău, @Alex_Macedo?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][11 voturi]
Cris [04.05.14 08:45:25] »

@Alex, bine ai revenit! Mai e nevoie să spun cât mi-ai lipsit şi cât de tare m-am bucurat să văd că te-ai hotărât să ne încânţi din nou?

Sper din tot sufletul ca de acum înainte să găseşti mai mult timp, inspiraţie şi motivaţie pentru a scrie mai des.

TraianS [04.05.14 11:06:10] »

Mi-a pus palma pe obraz

Uneori cuvintele sunt de prisos. Maestre, bine ai revenit.

Rodel [04.05.14 13:32:03] »

Ai talent la scris, dar, îmi cer scuze, n-am înțeles mare lucru din impresiie tale.

Flaviu [04.05.14 14:18:40] »

@Uau! Să trăiești, boier Alex!

Mă bucur să mai ''aud'' ceva despre matale!

Când vei dori să te mai ''reculegi'' și prin orașul tălică natal (iar al meu adoptiv), te aștept să împărtășim niște rew. pe cale orală. Îl chemăm și pe Johnnie cu noi. Pe Walker, desigur.

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [04.05.14 15:40:20] »

Sunt convins că la sfârşitul acestei poveşti, mulţi colegi de pe AmFostAcolo, vor dori să-mi înfigă un par în inimă şi să mă frece cu usturoi pisat, peste gură.

După ce am citit lungul șir al ecourilor laudative, îmi pare că a ta convingere exprimată mai sus a fost cu totul neîntemeiată. Și nu ca să mai echilibrez balanța comentariilor mă bag și eu în vorbă, ci pentru că am cu adevărat a-ți spune câteva cuvinte în care cred.

Respect toate opiniile în legătură cu orice subiect, chiar și pe cele pe care nu le împărtășesc, sau le detest (nu e cazul aici , așa încât, se înțelege că respect și opinia ta, mai ales că în multe pasaje mă identific întru-totul cu ea. Deși n-am exprimat-o atît de tranșant, părerea ta despre kitsch-ul restaurărilor de la Prislop și nu numai, am împărtășit-o și eu într-unul din ecourile la review-ul meu pe aceeași temă. A schimba acoperișul din olane al unei biserici vechi de 600 ani cu unul din tablă inox-titan aurie, mi se pare nu numai o alegere de prost gust, ci de-a dreptul un sacrilegiu, pentru că arta nu-și poate păstra valoarea decât în măsura în care e autentică. Dar pentru românul de rând, și nu o spun ca pe o osândă, sau cu dispreț, ci ca pe o banală constatare, autenticitatea unei opere, oricare ar fi ea este ceva așa, lipsit de importanță, importantă fiind socotită doar utilitatea de moment. Așa că, de ce n-ar fi cupolă aurită, că e și frumoasă și rezistentă cum alta nu-i, că titanul nu are moarte! Nu mai punem la socoteală că puțini au cunoștințe suficiente pentru a exprima păreri avizate. O prietenă de-a mea, pelerină an de an la Prislop, era de-a dreptul indignată că zidurile de piatră ale bisericii mănăstirii vor fi tencuite. Cum să se strice aspectul patriarhal al construcției cu o tencuială banală din ciment?! Ei bine, doamna cu pricina chiar nu știa că biserica a fost tencuită inițial și că exteriorul său tencuit era o foarte frumoasă pictură murală, așa cum doar la bisericile Moldovei mai poți găsi. Pe peretele de intrare, au supraviețuit veacurilor fragmente din această pictură, ca o simplă aducere aminte a ceea ce a fost cândva Biserica Sfantul Ioan Evanghelistul de la Prislop. Așa încât, iată că dreptatea, sau adevărul, sau echilibrul se află undeva, la mijloc, iar noi, oricât de maturi și echilibrați ne-am dori să fim, cu siguranță, nu vom reuși să fim decât niște oameni părtinitori.

Ai toată aprecierea mea pentru felul cum scrii, cum gândești, ești unul din userii mei preferați. Dar acest review nu l-am gustat cu toată satisfacția pe care o simt de obicei atunci când citesc impresiile tale. Mi-a plăcut mult sinceritatea ta, lipsa de disimulare, inclusiv în ceea ce privește modul personal cu care fiecare își definește credința. Nu mi-a plăcut folosirea excesivă a unor expresii din limba engleză, de care, înțeleg că ai abuzat la propriu, pe tot parcursul vizitei la mănăstire. Oare nu era acolo grădina unui adevăreat român, care în pofida suferințelor la care a fost supus n-a renunțat niciodată la poporul său? La mormântul Părintelui Arsenie Boca, duhovnicul neamului, chiar și rostirea unui simplu Hello sau OK îmi pare o împietate. Dar sigur, exagerez, o fac doar de dragul întăririi celor afirmate mai înainte. Și e doar părerea mea, așa încât iertată fie-mi sinceritatea, de care, iată m-ai molipsit chiar tu, dragă Alex!

În esență, nu mi-a părut că exprimi păreri extreme, pentru care ai putea fi considerat ”paria”. Acestea au fost trăirile tale și dacă în multe privințe, pornind de la condițiile de drum și până la imaginea mănăstirii, așteptările tale s-au dovedit prea mari, rămâne măcar acel simțământ lăuntric care te-a făcut să lăcrimezi și pe care, dacă vei vrea să-l retrăiești și nu vei reuși, îți va dezvălui adevăratul mister: la Prislop este un loc cu adevărat sfânt, un loc unde mergem în primul rând pentru curățirea și lecuirea sufletului și abia apoi pentru ambianța înconjurătoare...

dognean [04.05.14 22:02:32] »

@Alex_Macedo: Ma bucur ca ai ajuns pe acolo. Ma bucur sa vad ca nu doar eu am avut impresia de asezamant de "5 stele". Si nu cred ca Arsenie Boca asta si-a dorit pentru Prislop. Prima oara am fost la aceasta manastire in urma cu vreo 5 ani si arata mult mai bine in simplitatea ei.

Ellada_sagapo [06.05.14 13:20:24] »

Sublima religia asta a lui ""Daca-ţie-nu-ţi-convine-nu-înseamnă-să-loveşti-la-temelie"!

Prislop, un loc in care abia astept sa ajung:

1. Si sa trec peste partea cu "resort de 7 margarete".

Da, "dacă-mi place un loc, mă duc şi în cizme, prin noroi, numai să ajung acolo unde îmi spune sufletul."

Da, vreau sa se respecte stilul originar si dreptul calatorilor la incursiune in trecut atunci cand se umbla la aspectul unui loc.

Adaugirile cu iz modernist, urban, se bat cap in cap cu ceea ce inseamna restaurare. Si ce complexitate in vechi, in simplu, in strabun!

2. Pt a ma bucura de un batran preot cu ochi de strabunic. La momentul cu nenea si portofelul zic pas. O fi facut-o pt pozele cu cei dragi aflate in portofel. Zic si eu, altfel... Gata tac, sa nu lovesc la temelie. Desi, Dumnezeu stie ca la o asa scena mi-ar trece prin minte un "Oh, my God!" demn de soprana ce nu-s.

3. Pt a-l ruga sa aiba grija de sfantul meu.

4. Pt momentul cu "asa DA" pe scarile "formate din 'inima' copacilor" catre chilie.

In ce ma priveste, trebuia sa te straduiesti mai mult daca vroiai sa fii frecat cu usturoi mai ceva ca-ntr-o atmosfera stokeriana.

Si, la o urmatoare intalnire, care sigur isi va gasi locul in timp si spatiu, in loc de usturoi sau Walker, cum vad ca ai invitatie, propun ceva mai subtirel, ca pt mine si Faraoana, un pahar de vorba si-un vin... un Lacrima lui Ovidiu... adaptare, ca se mai intampla sa lacrimeze si… clovnii… cum ai zis tu.

Cu tot RESPECTUL! Ai fost ditamai omul sa traiesti si sa descrii o asemenea emotie.

P.S. Multumesc ca m-ai scos de la naftalina pt ecou si sper sa ne "sarmisegetezi" curand.

Alex_Macedo [06.05.14 23:04:10] »

@traian.leuca

Traian, am onoarea!! Mulţumesc că m-ai citit, mai ales că, ai o greutate pe AmFostAcolo, în ceea ce privesc, plaiurile, monumentele şi lăcaşele noastre mioritice.

Pălăria mea, este demult ridicată, pentru munca ta depusă, pe AmFostAcolo.

RESPECT!

Alex_Macedo [06.05.14 23:06:13] »

@nicole33

Nicole, sincer, îmi face plăcere ca ţi-ai "pierdut" 5 minute, trecând cu ochii "pe la mine". Mersi mult şi "recidivele", vor fi atunci când voi avea ceva de pus sau de spus )

Tot respectul meu...

Alex_Macedo [07.05.14 00:01:14] »

@zapacitu

Master Z

... sincer, prietene Z, aşteptam un semn de la tine... chiar şi unu'mic...

La un moment dat, chiar m-am întrebat... oare... amicii/prietenii, ce vor parcurge textul, mă vor ÎNŢELEGE? Sigur că, degeaba mi-am făcut griji. Iată că, pesemne, dihotomia nu s-a pierdut din relatare şi dorinţa de a expune... chiar o controversă cerebrală, de asemenea, nu şi-a pierdut înţelesul. Comportamentul lui homo religious, şi mai ales situaţia omului din societatea ce o cunoaştem... laico-perversum-introvertitum, nu este deloc uşoară. Fiecare caută partea lui de felie a societaţii, prin motive ce "dau dreptate". De aici... ehm... (evident, nu fac parte din cele două categorii mai sus menţionate), şi ideea de a înţelege, ambele parţi.

Master Z, întodeauna voi avea pălăria dată jos, pentru cuvinte adresate-mi, oricât de multe sau puţine vor apare, din bogatul tau plex, estetico-literar!

Ca întodeuna... PLECĂCIUNI, Master Z!... totul pentru cuvintelele tale aduse cu meşteşug.

Pe... când vrei tu!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Alex_Macedo [07.05.14 00:30:10] »

MCM

MCM-ule!

Nu mai trebuie sa pun în balanţă, sensibilitatea care te caracterizează... oi fi tu mai office... dar... şi tu "Eşti un copil bun"! Dacă te-am facut să te gândeşti la mămica ta, înseamna că nu am scris degeaba. Daca Toscana este şi "joie-de-vivre"-ul tau, noi, "toscanezii", ar trebui sa ne adunăm pe malul Adriaticii, la adânci "tinereţi".

Honi soit qui mal y pense!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
MCM [13.05.14 21:10:31] »

@Alex_Macedo:

şi tu "Eşti un copil bun"

mulţumesc mult. Mi-ar plăcea să fie aşa.

Da, uite o idee bună... ştiu cel puţin câţiva 'prieteni invizibili' cu care aş dori să mă întâlnesc la marginea unei vii, în Toscana, să bem un pahar de vin "vorbit", la o masă din lemn, în apusul soarelui. Să ne uităm unii la alţii şi în priviri să ni se citească: "Da, da, sunt aici. Ştiu! "

Alex_Macedo [27.05.14 14:02:11] »

le_maitre

Fiind la ceas de linişte, fără Baileys tihnit, am obsevat că nu s-a dovedit vreo... "atacatură"... contre moi, sau un fel de Moi contre la vie religieuse. Ocultele sau ceea ce simţi, au o normalitate personală şi este de la sine înţeles, a le păstra pentru tine. De foarte multe ori, nu este nevoie de o... ehm... Întalnire de gradul 3, pentru ca doi oameni să semene întru karma.

În vremurile zăpezilor adevărate, Ţăcălia era derdeluşul unde mai veneam în cap şi sania deasupra mea. La Academie, în început de primavară cu un Reghin în mână şi cu o minge cheală de la atâta, "la-perete" îmi petreceam dup-amiezile after-school. Generala 150, scoală de care îmi este dor şi acum şi unde, la sfârşit de săptămână băteam gonflata pe terenul de sport. Acolo mai "scăpam" mingea în curtea lu' tanti Maniu care ne alerga cu mătura, până când baieţii din aceeaşi casă imensă au venit cu noi la fotbal. Mai târziu aceşti baieţi, au apărut ca trupă sub numele de Holograf.

Sigur, addendum-ul a fost şi este pentru o dedicaţie mai veche de a ta, pour moi... şi nu în ultimul rând pentru imaginile cu peripeţii scrise, ale Highland-ului, unde se încearcă cu greu păstrarea monumentelor împotiva timpului care, ştim că este nemilos.

Continuă să scrii şi să redai aşa cum mulţi te cunoaştem, cu motorul ambalat, imagini şi scrieri din bătrâna Europă şi nu numai.

À la vôtre!

Alex_Macedo [27.05.14 17:08:18] »

@ariciu

Stimată, "Cea-cu-ace'n-spate".

Ai talentul de a scrie câte un ecou, la care cu greu îmi caut cuvintele pentru a răspunde! Las falsa modestie ca să nu cad în ipocrizie si vreau să-ţi spun că, m-am bucurat ca un copil la cetirea ecoului tau. Nu există mai mare plăcere cerebrală, pentru mine, decât să văd aviditatea de a fi citit de voi, colegi şi amici. Ca să nu mai spun că, review-ul meu, v-a găsit pe toţi într-o mini-întâlnire la care, cu drag aş fi participat. Evident că, s-a umflat orezu-n mine de mândrie când "am dat", peste voi! Până la urmă, scriu... destul de rar, adevărat... pentru voi ce faceţi parte din TP - Trupa Scribilor. Să-mi fie cu iertare această denumire dar parcă îmi cade mai bine un review, când este S C R I S, nu mâzgălit... eh... chestie de gust...

Deasemenea, să-mi fie iertat dacă, nu voi numi TOŢI scribi care îmi pică bine la duoden, pentru ca sunt mulţi!!!...

Ca întodeauna, RESPECTUL meu, @riciule!!

sev7 [10.06.14 23:56:05] »

... DIN PACATE... (incep asa... cu un repros... unui amic (fie el si virtual) drag!!)... gasesc din ce in ce mai greu review-uri scrise de "maestrul incontestabil" al acestui site...

Pacat... mare pacat...

Insa lipsa "scrierilor tale" este CU SIGURANTA suplinita de calitatea lor (cam rarutze... e drept (... iara sunt rautacios)).

Ma bucur nespus sa te regasesc, sa "te citesc"... sa te "recitesc"... si sa constat ca mai "esti". FELICITARI si pe curand!!!

NB: am mai trimis ceva mesaje... insa banuiesc ca au ajuns in SPAM... no pb... o sa mai insist...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Alex_Macedo [11.06.14 13:03:22] »

@motaneata

Datorită lipsei net-ului care, nu prea "umblă", prin munţii României şi plus lipsa "motorului", de a scrie într-un anume fel, face ca raspunsul / răspunsurile să întârzie nepermis de mult.

Uffffffffffff... nici nu ştiu ce mai pot comenta... deschizi nişte uşi, în care aş intra dar... eh... nu vreau să-mi sară teologii, să-mi dea cu... toaca-n cap!

Stimate Maestre,

... din nefericire sau poate aşa suntem noi oamenii, cheful, oricare ar fi el, se diminuează, ca un motor ambalat care, dupa câţiva ani, moare la relanti. Sigur, la un moment dat te auto-cenzurezi şi nu pentru că nu ai avea ceva de spus ci, stai mai mult "pe tuşă". Ma bucur ca eşti ÎNCĂ aici şi mă citeşti, atunci când ai chef sau plăcere. Plăcerea mea, în schimb, este de a avea un prieten care nu uită şi te face, ca spirit, să uiţi de toate mizeriile de zi cu zi. Sigur, ar fi destul de simplu să deschid cutia Pandorei şi să scot toate "scheletele", care sunt cunoscute de toată lumea dar "spuse" de foarte puţini. Voi lăsa apele liniştite, pentru ca fiecare să înţeleagă ce şi cum vrea. Ceea ce nu suport eu, alţii trec cu vederea. Normal să fie aşa... asta face parte din ceea ce noi numim, viaţă. Majoritatea se roagă, în lăcaşele sfinte dar nu se uită sau observă LOCUL, unde fac asta. Rugăciunea este mai importantă decât locul în sine. Este cât se poate de corect însă, pentru mine, contează istoria locului sau... să mă îndrăgostesc de un loc care îmi spune CEVA. A face din acel loc o piaţă de desfacere cu sfinţi este un sacrilegiu. Înţeleg marketingul, având şi studii în acest sens dar am toleranţă zero pentru "spoiala" care "dă bine". Eh... cum m-aş duce eu acum în Sarmisegetuza şi aş începe să dau cu bidineaua, înmuiată-n var, peste vestigiile cetăţii Sarmis că dă bine-n Photoshop şi să mai înfig şi steguleţe roşii şi galbene cu Quick-Cola, respectiv Brifcor, făcând un fel de cale către buticul de la ieşire. Sigur, exagerez, dar cam aşa văd eu lucrurile. Dacă vom accepta în continuare această beznă mentală, putregaiul, precum zici, ne va inunda atât de mult încât vom deveni nepăsători... şi nepăsarea este cel mai periculos sedativ al minţii şi spiritului.

Care este “crezul” tău, @Alex_Macedo?

Crezul ce-l deţin, este relativ simplu dar nu simplist. Crezul meu este plăcerea de a petrece o dup-amiază urmărindu-l pe prietenul motaneata cum taie iarba, ca pe urmă să stăm la o bere rece şi să vorbim despre nepoţi. Crezul meu este plăcerea de a revedea de fiecare dată Grecia, fără să-mi pese prea mult dacă am sau nu televizor în camera de hotel sau... uscator de păr. Crezul meu este, în cazul în care sănătatea ne ocoleşte, să mă rog pentru tine... în felul meu... şi asta o pot face şi în bucătarie, fără a căuta un loc anume pentru a mă ruga. Crezul meu sunt cele 10 porunci dar... NU pentru că TREBUIE!

Cu multă consideraţie,

Alex.

Alex_Macedo [11.06.14 13:33:26] »

@pacurarcris

Mersi mult de încurajări. Evident că îmi face plăcere când aud "mi-ai lipsit". Face ca totul să prindă viaţă, în ceea ce priveşte, scrisul. Sigur, efervescenţa trece aşa cum şi anii o fac. Puterea de a scrie ceva, trece şi ea. Motivaţia la fel. Rămâne dragostea pentru cuvinte aşezate-n pagină, aşa cum de multe ori ne întrebăm: "Oare, când am citit ultima oară, o carte? "

Mulţumesc, Crissie!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Alex_Macedo [11.06.14 13:48:31] »

@TraianS

Ai înţeles exact, Trăienel! Mă bucur că ai trecut pe la mine!

Bine te-am găsit, Maestre!

Alex_Macedo [11.06.14 14:12:26] »

@Rodel

Plusul este să CITEŞTI, chiar dacă la sfârşitul lecturii, ai numai semne de întrebare. Dacă nu ai înţeles nimic - ce reprezintă minusul -, poate fi şi vina celui ce scrie, nu neaparat a celui ce citeşte... şi nu trebuie să te scuzi pentru că, oricum, mi-ai facut un compliment!

Alex_Macedo [11.06.14 14:16:42] »

@Flaviu

Să trăiască, Cel-ce-mai-dă-câte-un-semn! Nene Flaviu, eşti cam scump la vedere dar mulţumesc oricum de invitaţie. Îti dai seama câte ne-am povesti şi... dacă mai vine şi Oacă... nu poliţistul texan ci, celălalt cu aromă de butoi, ne ia vreo 2 zile )) !!

Alex_Macedo [11.06.14 17:12:08] »

@marianaolaru

Îţi mulţumesc mult pentru intervenţie. Fiind mai multe de atins, o voi lua pas cu pas.

Și nu ca să mai echilibrez balanța comentariilor mă bag și eu în vorbă, ci pentru că am cu adevărat a-ți spune câteva cuvinte în care cred.

De asta suntem aici. Comentariile şi părerile au rostul lor. O eventuală replică, poate aduce mai multă lumină într-o discuţie.

Dar pentru românul de rând, și nu o spun ca pe o osândă, sau cu dispreț, ci ca pe o banală constatare, autenticitatea unei opere, oricare ar fi ea este ceva așa, lipsit de importanță, importantă fiind socotită doar utilitatea de moment.

Neamul nostru, din păcate, nu se dezminte şi gândeşte doar în folosul lucrurilor. Ne întindem cu grătarele şi nu ne interesează cum lăsăm locul la plecare, ne apucă grafitti-ul pe unde nu trebuie, scrijelim copacii... La Babele, am văzut scrijelit în piatră: Gicu + Getuţa = LOVE. Am înţeles nepăsarea dar, nu mai veni să strici şi tu în plus, doar pentru a lăsa "amintiri", care nu le doreşte nimeni. Acesta este mioriticul în proporţie de 60%... şi sunt destul de blând cu acest procent.

Așa încât, iată că dreptatea, sau adevărul, sau echilibrul se află undeva, la mijloc, iar noi, oricât de maturi și echilibrați ne-am dori să fim, cu siguranță, nu vom reuși să fim decât niște oameni părtinitori.

Evident că alegem partea care ne inspiră. În cazul de faţă tabăra din care fac parte din punctul meu de vedere, este alegerea corectă. Neutral nu poţi să fii... ori eşti una, ori cealaltă!

Nu mi-a plăcut folosirea excesivă a unor expresii din limba engleză, de care, înțeleg că ai abuzat la propriu, pe tot parcursul vizitei la mănăstire.

Nu contrazic! Poate că nu am făcut bine dar, totul a fost în ideea de a nu primi, priviri oripilate dacă foloseam graiul strămoşesc. Şi aşa, un student ce era înaintea mea s-a întors şi a început să zâmbească când m-a auzit vorbind cu Domnul, în limba lui Shakespeare. Sigur, ca şi în alte review-uri mă folosesc de această... portiţă care mi-o oferă limba engleză. Evident că, nefiind sfânt, când mă enervează ceva înjur ca birjarul. Nu spun niciodată "Nenorocitule", ci prefer "Shithead"... şi asta, cu blândeţe spus! Folosirea limbi de birjar sună prea puternic şi urât în limba română, mai ales scrisă. Să fac... să-ţi dau... să bag... prea de Ferentari. Internetul, pe de altă parte, nu a fost inventat de vreun român, cu toate că suntem printre cei mai buni când vine vorba de programatori, jocuri şi hackeri. O adresă de web nu începe cu PLÎ (Pânza Lumii Întregi) ci WWW. De aici şi englezismul limbii române. Peste tot, în Europa, mai ales în Scandinavia amestecul de engleză în suedeză/daneză/norvegiană vine ca o naturaleţe. Să ne păstrăm limba pentru că este extrem de bogată şi plină de înţelesuri, numai prin mutarea unei virgule dar... asta nu înseamnă să nu ne jucăm cu ea atunci când putem. Părerea mea...

La mormântul Părintelui Arsenie Boca, duhovnicul neamului, chiar și rostirea unui simplu Hello sau OK îmi pare o impietate.

Într-adevăr sună trivial şi poate nelalocul lui. Să nu mi-o iei în nume de rău, ne cunoaştem de ceva timp şi vreau să mă crezi că nu sunt ironic când spun: Zian a fost un iubitor de oameni, de glie şi cred că, în sufletul lui, m-ar fi înțeles şi dacă vorbeam în sanscrită sau aramaică. Cred că atitudinea, este mai importantă decât limba. Maria Tereza, prin von Bukow a ars din temelii Prislopul şi au făcut-o prin strigăte germanice. Nu trebuie să simţim la fel dar respectul trebuie să existe... altfel suntem buni de... neolitic.

la Prislop este un loc cu adevărat sfânt, un loc unde mergem în primul rând pentru curățirea și lecuirea sufletului și abia apoi pentru ambianța înconjurătoare...

De acord! Foarte bine!... dar... eu nu am căutat ambianţa ci istorie şi acest lucru a dispărut prin şi de, mâna omului modern.

Respectele mele, Mariana şi... respect pentru credo-ul tău.

Flaviu [11.06.14 18:38:07] »

@Alex_Macedo: Nene Alex, sa traiesti! Am mai ''tusit'' eu pe site dar ma alegeam de fiecare data cu suspendare! Ma si mir ca inca nu am contul banat, parca cerusem chestia asta in urma cu ceva zile. Probabil ca nu am completat eu formularul care trebuia...

Ei, lasa... Intre doua suspendari de-ale mele, tot ne-om intalni noi odata si-odata. Da' te rog sa nu-mi mai amintesti de ''2 zile'' sau '' 7 zile'', ca ma ia cu fiori.

Cu stima forever, al matale,

Flaviu

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [11.06.14 19:55:14] »

@Alex_Macedo: m-abținui io cât putui, da' asta e prea...

... şi sunt destul de blând cu acest procent.

Bravo meșterică! Nu „procentul” e „divină”, ci indivizii care-l populează.

Și apropo de limbă - să nu uităm că numai cu vreo sută de ani în urmă erau multe voci contra franțuzismelor. Astăzi, multe dintre ele nici nu mai sunt percepute ca barbarisme. Limba vorbită a fost mereu un organism viu care crește și se dezvoltă (și) prin „împrumuturi”:

Să te reauzim mai des!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
16 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, ariciu, dognean, Ellada_sagapo, Flaviu, GabrielaG, le_maitre, mariana.olaru, MCM, motaneata, neimportant, nicole33, ovy2003, Rodel, sev7, turist_calatorescu*
Alte impresii din această RUBRICĂMănăstirea Prislop [Silvașu de Sus]:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.082776069641113 sec
    ecranul dvs: 1 x 1