CHICHEN ITZA – cel mai turistic dintre toate siturile arheologice din Yucatan

TIPĂREȘTE

Am visat multi ani sa ajung la Chichen Itza, cel mai popular sit arheologic din Mexic, si iata ca acum am avut ocazia sa imi indeplinesc acest vis. Inima mi-a batut cu putere cand autocarul a parcat intr-o mare de alte autocare si masini de toate tipurile si am pornit cu nerabdare in suflet spre intrare. Peste tot vanzatori ambulanti de absolut orice iti poti imagina, mii de turisti, legiuni si cohorte tropaitoare venite din toata lumea, praf, galagie si conversatii in toate limbile posibile, cam asa se prezenta Chichen Itza cand am debarcat noi.

M-am gandit ca poate nu incapem cu totii dar stati linistiti, situl este foarte mare si foarte bine intretinut. Dintre toate siturile din peninsula asta este cel mai putin salbatic, foarte multa lume se inghesuie aici, iar vegetatia a fost perfect curatata de pe obiective, cred ca au fost chiar si spalate altfel nu imi explic faptul ca erau foarte albe spre deosebire de alte locuri unde totul parea salbatic. Parea ca aici natura si jungla au dat inapoi in fata oamenilor.

Am purces spre locul unde se juca pelote, un joc cu o minge din piele plina cu carpe si foarte grea care se lovea cu soldul si trebuia trimisa printr-un cerc de piatra situat foarte sus (nu am inteles cum puteau face asta cu soldul!). Jocul asta implica 2 echipe si era considerat sacru. Echipa castigatoare urma sa fie sacrificata zeului soare, pentru binele comunitatii, in caz de lipsa de ploaie sau de boli sau de recolte slabe. Culmea este ca toti se zbateau sa castige pentru ca asta era o mare onoare iar familiile celor sacrificati aveau parte de oarece privilegii. Daca nu se zbateau prea tare cu jocul, uneori era sacrificata si echipa care a pierdut, pentru lipsa de entuziasm! Mayasii pretuiau prea putin viata personala, accentul fiind pus pe binele comunitatii, cam in genul unui musuroi de furnici.

In apropiere exista o Cenote, o gaura mare in pamant unde era apa potabila. Acolo erau aruncati castigatorii meciului, dupa ce li se legau bolovani de gat. Oamenii mureau cu demnitate fara sa cracneasca. Problema a fost ca tot facand astfel de sacrificii au poluat apa de baut a comunitatii si se pare ca a izbucnit o epidemie. Pe fundul cenotei s-au gasit craniile si scheletele sacrificatilor.

Ceva mai incolo se ridica semet si impresionant observatorul astronomic, un loc deosebit de interesant avand in vedere ca mayasii aveau cunostinte despre astronomie net superioare celor pe care le avem noi azi. Calendarele lor au fost extrem de precise si totul s-a realizat doar urmarind miscarile astrelor. Ni s-a spus si despre presupusa apocalipsa din 2012 cum ca de fapt mayasii nu au prezis asta ci sfarsitul unui ciclu de viata si inceputul altuia intr-o alta dimensiune a timpului si spatiului. Oricum se presupune ca data calculata pt 2012 de fapt nu e corect calculata deoarece calendarul impus noua de biserica catolica are multi ani lipsa si multe pierderi pe parcurs…greu de explicat.

Iata-ne ajunsi si la piesa de rezistenta a sitului EL CASTILLO, marea piramida! Din pacate nu se poate urca pe ea, se pare ca din cauza treptelor abrupte si a turistelor vesnic bete din Anglia, s-au inregistrat multe prabusiri…de turiste desigur. Totusi, langa treptele pe care an de an coboara marele zeu KUKULKAN sau QUETZALCOATL (sarpele cu pene de quetzal) se intampla un fenomen straniu. Ghida noastra ne-a pus pe toti langa trepte si ne-a pus sa aplaudam de 2 ori in cor …clap, clap…. ecoul venit de pe trepte catre noi era exact sunetul facut de quetzal (pasare) …piu, piu. Si iarasi clap, clap…piu, piu…clap, clap…piu, piu…in acest fel mayasii stiau ca marele zeu e mereu alaturi de ei si atunci cand aveau probleme veneau langa trepte si bateau din palme pentru ca divinitatea sa le raspunda si sa le dea curaj.

In acelasi loc, an de an la echinoxiul de primavara marele zeu coboara printre oameni sub forma unor umbre intruchipand un sarpe, care se formeaza pe scari. Mii de oameni asista in fiecare an la fenomen.

Lasand la o parte multimea de turisti si salbaticia pierduta a locului, acesta ramane totusi extrem de interesant, incarcat de istorie si simbolism, incarcat de legende si povesti, plin de energie si merita sa il vizitati mai ales daca aveti si un ghid care sa va povesteasca toate astea.

In urmatoarea povestire voi descrie minunata experienta de la piramida COBA. Stay tunned!!

---

VIZUALIZĂRI: 2051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI